Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

Un politician adevărat este acela care știe să preia mesajele primordiale ale societății în care trăiește. Pentru care, apoi, să se bată viguros, cu inteligență, cu tenacitate, asumându-și riscuri, dacă e cazul chiar până la a se lăsa martirizat (Martin Luther King, Nelson Mandela). El trebuie să fie perceput drept erou, personaj mesianic, demn de a i se încredința cecul în alb al votului pozitiv (cel încărcat de speranță și nu de resentimente) al cetățeanului statistic.
Asta, până ajunge la putere. După care, sprijinit de majorități și instituții, să încerce a-și aplica planul lui de țară.
În prima fază, aceea de seducere a electoratului, „politicianul adevărat” își etalează doar calitățile: curaj, combativitate, abilități de comunicare, empatie, nonconformism în raport cu inerțiile birocratice ale sistemului, gândire revoluționară, cu soluții capabile de a smulge răul din rădăcină. Este așadar propriul său pețitor, capabil, pentru a obține mâna mult dorită, să-și reprime o vreme defectele, să pară mirele perfect.
Abia în a doua fază, după ce ajunge la putere, devine el însuși: bun sau rău sau amestecat. Iar de aici încolo pot apărea confirmările (Mandela), decepțiile (Hitler) ori prestațiile controversate (de Gaulle).
Când privești scena politică a României de azi și te întrebi ce actori ar merita calificativul de „politician adevărat” (în sensul definiției de mai sus), întâmpini o mare dificultate în a da un răspuns din tot sufletul.
Căutările ar trebui să înceapă prin a defini care sunt în acest moment mesajele primordiale, în plan politic, ale societății românești. Aș formula, extrem de succint, trei:
a) România stat suveran și independent, nu colonie;
b) România condusă democratic, nu securistic;
c) O justiție echitabilă, nu instrument politic.
Apoi ar trebui identificați acei politicieni care au trecut oarecum onorabil de prima fază. Au sedus electoratul și acum, ajunși la putere, sunt în poziția de a fi ei înșiși, de a se bate sau nu pentru mesajele dominante transmise lor de către societate.
Aici e simplu: primii doi, după ultimele alegeri, au fost Klaus Iohannis și Victor Ponta.
Cărora le-am mai putea adăuga pe șefii partidelor parlamentare: Vasile Blaga, Alina Gorghiu, Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Kelemen Hunor.
Poate fi numit vreunul dintre aceștia „politician adevărat”? Care să se bată pe bune, cu temeritate și fără ipocrizii, pentru a), b) și c)?
Nici vorbă! Klaus Iohannis este laș, inert și pur decorativ. Victor Ponta este duplicitar și fără snagă. Despre ceilalți, nici nu merită să încercăm vreo caracterizare.
Acest popor nu are lideri. Nu are în spatele cui se încolona. Ar vrea să iasă în stradă dar nimeni nu-l cheamă. Abia așteaptă un semnal să se solidarizeze cu Mariana Rarinca dar niciunul dintre reprezentanții lui de la vârful puterii nu cutează a da acest semnal. Un miting de protest față de hoțiile clanului Băsescu, devoalate cum nu se poate mai clar prin ultimele filmulețe scoase la iveală nu se știe cum, ar aduna în Piața Universității, sunt sigur, mii de neresemnați, care încă mai cred în dreptate. Cine, însă, să-l convoace?
Toți politicienii noștri sunt paralizați de frică. De lipsa de scrupule cu care binomul SRI „“ DNA le poate inventa dosare, ca mai apoi să-i aresteze în regim de urgență grație parteneriatului cu zeloasa președintă a ÎCCJ.
Dovada că societatea civilă încă mai respiră și are reflexe de autoapărare a fost produsă când Antena 3, în pericol de a fi exterminată de cei ce se cred atotputernici, a inițiat, în disperare de cauză, „plimbarea” în jurul Palatului Cotroceni. Peste 10 000 de bucureșteni au răspuns atunci, cu o hotărâre ce doar în decembrie 89 am mai văzut pe chipurile vecinilor mei de coloană.
Singurii doi politicieni români ce par cât de cât „adevărați”, care se apropie, întrucâtva, de portretul propus la începutul articolului, sunt, după părerea mea, Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu.
Traian Băsescu a excelat în prima fază, aceea de seducere a electoratului, printr-un cameleonism de geniu. După modelul Vadim Tudor, discurs demagogic violent, neînfricat, populist, a lăsat impresia că el e poporul, schimbarea, emanciparea. Din păcate, în faza a doua, după ce a ajuns la putere, și-a dat arama pe față: un dictator cinic, corupt, antinațional, mediocru în valori.
Călin Popescu Tăriceanu și-a demonstrat forța de politician adevărat în cel puțin două împrejurări majore. Când, prim „“ ministru fiind, a cutezat și a reușit să-i țină piept dezlănțuitului în rele Traian Băsescu. Și, mai recent, când, în calitate de șef al Senatului, nu a răspuns ordinului insolent al Ambasadei Americane de a se prezenta la raport. Ba, mai mult, a avut repetate reacții dure cu privire la abuzurile trinomului SRI „“ DNA „“ ÎCCJ, inclusiv inițiativa de a constitui o comisie parlamentara pentru evaluarea democrației.
Dacă mă întorc la mesajele a), b), c), care reprezintă, în opinia mea, unele dintre preocupările majore ale societății românești de astăzi, îndrăznesc să afirm că domnul Tăriceanu este singurul politician român cu greutate care militează pentru acestea. Curajos, inteligent, coerent, cu ținută, și-a asumat să suporte riscuri și presiuni care-l raportează unui soi de idealism aproape sinucigaș. Vom vedea.
Televiziunea de știri la care făceam referire în titlu este, desigur, Antena 3. Singura ce are curajul să înfrunte, pe față, fără compromisuri, norul radioactiv al taifunului trinomial.
Știu că se mai și exagerează, uneori, la acest post. Așa e pe vreme de război, când ești singur și asaltat din toate părțile cu artileria grea. Să nu uităm însă că adevărurile devastatoare despre regimul Băsescu (cu tot ce înseamnă asta: politicieni, instituții de forță, familie, propagandiști), aici au fost dezvăluite. Nu întâmplător Dan Voiculescu este la pușcărie (în vreme ce Traian Băsescu zburdă în libertate), nu întâmplător Laura Kovesi l-a dat în judecat pe Mihai Gâdea (și nu pe Ion Cristoiu, care în ultima vreme a luat-o temeinic la refec), nu întâmplător Livia Stanciu minte cu nerușinare în fața instanței încercând să-l culpabilizeze pe același Mihai Gâdea cu o bazaconie ce ar arunca în ridicol nu doar pe șefa ÎCCJ dar și pe mahalagioaica de pe centură, de la care nimeni nu are vreo pretenție de onorabilitate.
O țară cu doar doi politicieni adevărați (dintre care unul reprezentându-l pe diavol) și o singură televiziune de știri adevărată, nu este nici sănătoasă și nici în cea mai bună poziție de a inspira incredere și respect.
Speranțe de însănătoșire, totuși, ar mai fi. Există încă anticorpi, ca tine sau ca mine, care, din baricada neacceptării microbilor ca pe o fatalitate, se pot mobiliza, la momentul potrivit, pentru riposta tămăduitoare.
Tot ce depinde de muritori are un început și un sfârșit. Inclusiv regimurile abuzive. Să fim curajoși, încrezători și uniți. Å¢ara nu este un om, nu este o clică.
Å¢ara este un popor.

Contele de Saint GermainEditorialeAlina Gorghiu,Antena 3,binomul SRI-DNA,Calin Popescu Tariceanu,clanul Basescu,Corneliu Vadim Tudor,Dan Voiculescu,Gabriel Oprea,Hitler,ICCJ,Ion Cristoiu,Kelemen Hunor,Klaus Iohannis,Liviu Dragnea,Mariana Rarinca,Martin Luther King,Mihai Gadea,Nelson Mandela,Piata Universitatii,Vasile Blaga,Victor PontaUn politician adevărat este acela care știe să preia mesajele primordiale ale societății în care trăiește. Pentru care, apoi, să se bată viguros, cu inteligență, cu tenacitate, asumându-și riscuri, dacă e cazul chiar până la a se lăsa martirizat (Martin Luther King, Nelson Mandela). El trebuie să fie perceput...Blog politic si polemic