Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În mâzga suficienței noastre de zi cu zi, ce ne face pașii grei și urmele murdare, a apărut, strălucitoare ca o alee din dale de protocol, domnișoara Halep. Meciurile ei se aștern în fața noastră ca un șotron al copilăriei în care, în 90% din cazuri, pășim cu succes, fără să calcăm liniile. Retrăim astfel, grație acestei seducătoare atipice, înălțări de românism de care aproape uitasem, și extaze adolescentine, cu sărituri și hăuleli.
Victoria de azi-noapte cu bielorusa Azarenka mi-a dat senzația unui meci de box la supergrea, unde diferența de gabarit nu mai contează și, prin urmare, te poți trezi în fața unui Goliat ce pare de neînvins. Trebuie să inventezi ceva sau să pierzi. Domnișoara Halep a inventat ceva și a câștigat.
Deși m-am bucurat enorm pentru acest succes, deși au fost schimburi în care te sufocai tu, în fotoliu, urmărind sprinturile epuizante din tușă în tușă și icnetele de totul sau nimic însoțind fiecare lovire a mingii, nu despre calitățile dragei noastre compatrioate vreau să vorbesc aici ci despre ceea ce cred că o va ajuta, în curând, să devină numărul 1 mondial: despre slăbiciunile ei. Când spun slăbiciuni, la nivelul acesta de top ten, nu mă refer, evident, la note de 3-5 pe scara (de tip Richter) până la 10 a atingerii perfecțiunii ci la note undeva în jurul lui 8. De unde, fiecare zecimală câștigată înseamnă distanța de la bun la excelent.
Serviciul Simonei, deși îmbunătățit vizibil în ultimul an, rămâne una dintre vulnerabilitățile ei. Cred că, la statura și masa ei musculară, nu din creșterea forței se poate realiza saltul necesar ci din cea a preciziei. Serviciile în lateral trebuie să dizloce adversara mai mult spre exterior, cele la T să găsească cu o frecvență mai bună colțul. Deasemenea, ar trebui introduse în repertoriu și serviciile la corp, care incomodează teribil jucătoarele mai puțin mobile sau cu brațe lungi. Cât despre serviciul doi, cauza unui număr nepermis de mare de duble greșeli, el ar necesita o atenție specială la antrenamente. Fie mai mult kick, fie mai mult imprevizibil, fie plat și în forță la corp, fie altceva care să limiteze rata de retururi atacate.
A doua vulnerabilitate importantă a Simonei o constituie jocul la fileu. Foarte puține avansări din proprie inițiativă, pentru a scurta punctul și a pune presiune pe adversar. Voleul, drive voleul și smeciul reprezintă o resursă importantă pentru adjudecarea de zecimi decisive la notă și la diversitate tactică.
Stopul (scurta), tot mai prezent în jocul băieților, începe să fie folosit, chiar abuziv uneori, și de fete. Multe dintre adversarele Simonei au utilizat în ultima vreme acest procedeu, încercând să-i contracareze redutabilul joc devensiv. Stopul, atunci când e bine executat, adaugă câștigării punctului și două bonusuri deloc neglijabile: enervarea adversarului și obosirea lui. Simona nu apelează în prezent aproape deloc la această lovitură pretențioasă dar și cu multe avantaje. Preferă traseele lungi, soluțiile cu risc mai mic. În meciul de ieri a pus un singur stop (dacă îmi amintesc bine). Care a avut succes, deși a fost înalt și a căzut nu tocmai aproape de fileu. Deci se poate, dar ar trebui îmbunătățit și multiplicat. Căci în fața adversarelor masive și întrucâtva mai lente, ar putea deveni un mijloc surpriză de subminat încrederea și suflul.
Un alt progres substanțial, la îndemâna Simonei, poate fi obținut prin îmbunătățirea atacării serviciului doi al adversarei. Nu pot să uit meciurile recente ale Simonei cu Sara Errani. Cât s-a chinuit să o învingă, deși serviciul doi al acesteia era ceva de cascadorii râsului.
În fine, atacarea mingilor telefonate care cad la mijlocul terenului, fără forță, fără spin, fără turbulențe de traiectorie, ar trebui lucrată mai mult, pentru a duce procentul de succes cât mai aproape de 100%.
În această perioadă, de șlefuire a matriței viitorului număr 1 mondial la fete, rolul antrenorului devine esențial. Simona trebuie să înțeleagă (și cred că a făcut-o deja) că la nivelul de reglaj fin pe care îl presupune ascensiunea ei spre Olimpul tenisului, propriile abilități și cunoștințe tehnico – tactice nu-i mai sunt suficiente. Fenomenalul Federer, miraculosul Djokovici, cât sunt ei de mari, acceptă antrenori și îi ascultă. Pentru că un antrenor de mare campion are cel puțin o dimensiune în plus de înțelegere a fenomenului: aceea a privirii de sus, singura ce poate identifica soluțiile valabile de ieșire din labirintul mecurilor cheie.
Darren Cahill a pregătit tactic excepțional meciul de ieri. Alternarea retururilor tari cu mingi „tuberculoase”, leșinând parcă în Back court, acea zonă neutră dintre linia de fund și cea de serviciu, a fost una dintre cauzele principale ale numărului foarte mare de greșeli neforțate comise de Azarenka. Apoi alegerea Simonei, de a se concentra pe lungimea mingilor (foarte multe căzând în banda bună a celor 20 de cm. de linia de fund) renunțând într-o doză rezonabilă la atu-ul forței, nu poate să nu aibă legătură cu sfaturile din vestiar.
Titlul acestui articol se referă la resurse, nu la lipsuri. Slăbiciunile amintite din jocul actual al Simonei reprezintă, de fapt, imense resurse de progres. Care, adăugate valorii excepționale deja atinse de această mare sportivă, pot produce mult doritul salt spre locul I.
În acest text am numit-o de două ori pe Simona „domnișoara Halep”. Să mă explic.
Simona Halep nu este doar o mare campioană. Ea este, totodată, și o tânără femeie cu o frumusețe aparte. Cu acel gen de frumusețe care dă peste cap tipare și criterii de rutină și care propune alte elemente de magnetism uman decât cele din fizica revistelor colorate.
Cameramanii americani ne-au bucurat aseară cu numeroase prim planuri ale concentrării Simonei înainte de primirea serviciilor. Chipul ei transmitea o fascinație aproape sălbatică: verdele ochilor decolorat de efort, pistruii de pe obraz și gât scoși în prim-plan de fuga sângelui spre creier, mușchii bicepșilor, luminați de transpirație, atât de armonios feminini în ciuda trotilului ascuns în fibra lor…
Pe scurt, o tânără domnișoară superbă. În alt mod superbă decât era Nadia la Montreal dar cu nimic mai prejos decat aceasta.

Contele de Saint GermainEditorialeAzarenka,Darren Cahill,Goliat,Nadia Comăneci,Novac Djokovici,Olimpiada de la Montreal,Roger Federe,Romanism,Sara Errani,scara Richter,Simona Halep,sotronÎn mâzga suficienței noastre de zi cu zi, ce ne face pașii grei și urmele murdare, a apărut, strălucitoare ca o alee din dale de protocol, domnișoara Halep. Meciurile ei se aștern în fața noastră ca un șotron al copilăriei în care, în 90% din cazuri, pășim cu succes,...Blog politic si polemic