De ce lupta anticorupție, în forma în care se duce azi, este un act de trădare națională
 Nu cred că DNA va rezolva corupția din România. Nu arestând oameni vom reduce noi corupția în România. (Laura Codruța Kovesi, DIGI 24 "“ 24 septembrie 2015) De câte ori cineva pune în discuție aspecte defectuoase ale modului în care DNA înțelege să-È™i desfăÈ™oare activitățile anticorupție, un întreg cor de voci indignate acoperă fundalul dialogului pentru a împiedica ajungerea la concluzii È™i la măsuri de corecție È™i îmbunătățire. Am simțit pe propria piele tăiÈ™ul acutelor celor care confundă semnalarea derapajelor È™i abuzurilor din sistemul de justiție din România cu o perversă È™i, evident, neadevărată solidarizare cu infractorii. (mai mult…)
CTP a identificat culmea corupției la români: “până È™i Independența României, consacrarea ei, se datorează corupției”. A fost obținută prin mituire.
Constat pe zi ce trece că domnul Cristian Tudor Popescu seamănă deprimant de mult, în structura sa profundă, cu Traian Băsescu: cinism față de suferințele oamenilor, convingerea că poate demonstra orice printr-o retorică agresivă, împinsă, dacă e nevoie, până la limitele iraționalului, lipsa oricărui scrupul în a folosi minciuna È™i contrafacerea dacă asta-i serveÈ™te filipicelor, incapacitatea de a asculta È™i analiza obiectiv opinii care il contrazic È™i de a-È™i recunoaÈ™te greÈ™elile, atunci când este cazul. (mai mult…)
Latifundiara, vechilul È™i sclavii de pe plantație
Dacă am fi o țară sănătoasă la cap È™i la obiceiuri, am da de pământ cu toate aceste personaje vetuste fără să mai implorăm miracole instituționale. (mai mult…)
Nu mai avem voci credibile
Onestitatea, ca formă permanentă de a fi, necesită condiție. Condiție morală dar È™i condiție fizică. (mai mult…)
Un semn de normalizare: criză de subiecte editorialistice
Eu unul scriu reactiv. Nu sunt sub contract, nu am rație, nici termene. Și nici șefi care să mă împingă de la spate. Scriu când vreau, ce vreau și doar atunci când resimt scrisul ca pe o nevoie. În ultimii 4 ani am scris numai pe acest blog peste 800 de articole ceea ce revine, în medie, la un articol în mai puțin de două zile. Doamne, cât am putut fi de indignat! (mai mult…)
Procurori răi, procurori buni
Monștrii, de regulă, sunt personaje fictive, de contrast, necesare construirii caracterului epopeic al basmelor ce glorifică binele. Reprezintă un rău necesar și, de aceea, mulți îi privesc cu indulgență și unii chiar prind a-i îndrăgi. (mai mult…)
Ura de Adrian Năstase
Răutatea, ura, setea de răzbunare sunt, in general, însușiri umane puse la colț de morala creștină. Ele, în portretizarea cuiva, reprezintă tușe negre, de cărbune monocord, pentru a micșora și caricaturiza staturi sau pentru a accentua boli de suflet ori carențe de caracter. (mai mult…)
Complici sau filistini?
Până să apară Traian Băsescu pe rampa de gunoaie a politicii românești, doi politicieni își disputau în clasamentele mele afective titlul de "cel mai detestat": Ion Iliescu și Dan Voiculescu. (mai mult…)
Editoriale – editorialiști
La întrebarea "ce te atrage mai mult, subiectul sau autorul?" răspund fără ezitare că autorul. Atunci când este vorba de editoriale / editorialiști. (mai mult…)
Boli și medici. Pacientul nu contează!
A fost odată o fată frumoasă. Părul bogat îi curgea pe umeri ca Dunărea, ochii fascinau, albaștri și adânci ca Marea Neagră, formele balansau de-a nordul și sudul taliei, de-a estul și vestul trupului, semețe și arcuite ca lanțul munților Carpați. (mai mult…)