Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Până să apară Traian Băsescu pe rampa de gunoaie a politicii româneşti, doi politicieni îşi disputau în clasamentele mele afective titlul de “cel mai detestat”: Ion Iliescu şi Dan Voiculescu.

Iată însă că a fost suficientă puţină imaginaţie din partea acestui caricaturist numit “ziua de mâine”, puţin umor negru al său pe pielea noastră, ca să ne mai lămurim o dată, dacă mai era nevoie, cât de relativ este totul  în materie de rău şi gradele sale de comparaţie.

Ticăloşia complexă, elaborată, tenace, liniară, fără insule de ezitare ori refluxuri de omenie a lui Traian Băsescu eclipsează totul, trece în derizoriu păcate ce păreau de neiertat. Mineriadele, banii securităţii de la Crescent, pălesc ca repere de stabilit liderul crimelor imprescriptibile împotriva poporului român, atunci când Traian Băsescu ne orbeşte cu sistemul mafiot pe care a fost în stare să-l conceapă şi să ni-l aplice pentru a controla ţara în beneficiu personal.

Comunistul Ion Iliescu măcar nu a furat, nu a fost implicat în inginerii economice dubioase, nu a reînviat securitatea ceauşistă pentru a-şi asculta şi şantaja sau distruge inamicii politici. Iar când, după primul mandat, societatea românească, mediul internaţional, i-au dat de înţeles că ar cam fi cazul unei rotaţii de putere, nu i-a înscenat lui Emil Constantinescu plagiate ori dosare de informator al securităţii pentru a-l compromite ci a acceptat cu demnitate victoria acestuia la urne.

Securistul Dan Voiculescu şi-a construit foarte probabil averea devalizând conturi ale “diavolului” de care doar el ştia. Dar, cel puţin, parte din această avere a fost întoarsă românilor prin trustul de presă Impact care, că le place sau nu unora să recunoască, acţionează azi în beneficiul nostru, ca popor, fiind singurul care se luptă cu sistemul ce ne opresează.  Voiculescu nu a fost nici ministrul transporturilor care a pus garnituri de tren la dispoziţia minerilor invadatori, nu a fost nici vânzătorul flotei şi nici preşedintele jucător dând cacialmale propriilor compatrioţi prin numiri de gangsteri pentru jefuirea banului public (Blejnar, Udrea etc.).

Zilele acestea asistăm cu greaţă la o mare şi ipocrită dezbatere pe tema demisiei lui Voiculescu din Parlament.

Indignări scrobite scurmă glia din copite: trişorul Voiculescu şi tertipurile lui de a înşela justiţia!!!

Îl auzeam pe freneticul CTP într-un scrâşnit delir demascator: “pe cine crede că prosteşte Voiculescu vorbindu-ne de renunţarea la o imunitate ce i-a fost de mult depăşită?”

Da, sunt de acord! În acest caz Voiculescu una face (apelează la trucuri pentru a-şi salva pielea) şi alta zice (că se pune, respectuos, la dispoziţia justiţiei suverane).  Reflex de politician român care nu dă doi bani pe virtuţile adevărului asumat, spus până la capăt.

Dar oare nu în acelaşi păcat cad şi moraliştii cu ochelari de cal? Ei spun adevărul până la capăt?

Să nu ştie CTP (ba bine că nu!) că există cineva care a azmuţit din interese politice această “verginală” justiţie la beregata varanului? Că ultima za în lanţul dreptăţii (pe care, vai, cât o iubim), în speţa de care ne ocupăm, ar fi fost un complet de judecată format din aceiaşi oameni care l-au condamnat pe Adrian Năstase fără probe?  Că da,  poate justiţia în ansamblul ei nu o fi subordonată politic dar există acolo, în meningele ei decident, câteva sinapse telecomandate?

Ar fi o copilărie să plasăm gestul lui Voiculescu într-o lume ideală: puritatea adevărului absolut pe de o parte contra minciunii secretate de laşitate pe de altă parte. Pentru că ceea ce se întâmplă, de fapt, este un război total, fără reguli, între două forme comparabile de nemernicie.

A vedea şi semnala doar trişeriile unei părţi pentru că cealaltă parte îşi botează falsurile cu nume serafice (justiţie, dreptate, adevăr) înseamnă a fi sau complice sau filistin.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Blejnar,Crescent,CTP,Dan Voiculescu,Emil Constantinescu,filistin,Ion Iliescu,Traian Basescu,UdreaPână să apară Traian Băsescu pe rampa de gunoaie a politicii româneşti, doi politicieni îşi disputau în clasamentele mele afective titlul de “cel mai detestat”: Ion Iliescu şi Dan Voiculescu. Iată însă că a fost suficientă puţină imaginaţie din partea acestui caricaturist numit “ziua de mâine”, puţin umor negru al...Blog politic si polemic