La o cafea cu musafirii de pe blog (1)

CROCHIUL DE MARTI Am primit, zilele trecute, următorul mesaj de la Aa. Era o reacție la comentariul meu "Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura" postat la articolul lui Andrei Pleșu publicat in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul (mai mult…)
continuare...

Mircea Cărtărescu și sentimentul patriotic

(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ din 03 dec. 2010, intitulat " Despre ura noastra de sine", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Incredibil cum poate Mircea Cărtărescu  să-și rateze mesajele și să-și compromită credibilitatea pe ultima sută de metri a articolelor sale. Aș fi fost de acord cu aproape tot ce-a scris în editorialul de azi, dacă ar fi lipsit ultimul paragraf. Care, precum o criză de isterie izbucnită din senin, ne-a luminat crispându-ne (dacă mai era nevoie) că nu avem de-a face cu un scriitor ci cu un propagandist, că nu ascultăm un povestitor obiectiv ci un pacient cu nervii corzi de ghitară bas. (mai mult…)
continuare...

Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura

(Comentariu postat la articolul publicat de Andre Plesu in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) "Răutatea" arătată de Nadal înaintea și în timpul partidelor decisive o fi ură? Ritualul Haka făcut de All Blacks în deschiderea fiecărui meci o fi ură? Cărarea de pumni adversarului într-o gală de box  o fi ură? Apăsarea pe trăgaci a războinicului, în timpul asaltului, o fi ură? Trebuie să acceptăm că există oameni, mulți puțini în funcție de vremuri și cromozomi, care-și trăiesc viața ca pe o permanentă luptă. Pentru că așa aleg ei sau obligați. Cum au fost unii dintre noi, neîmpăcații,  pe vremea comunismului, cum sunt părinții de copii handicapați sau canceroșii ce nu acceptă să se resemneze cu o sentință dată la beție de destin. Cum sunt marii performeri din arenele talentului. Domnul Pleșu, sedus de…
continuare...

Un lider pentru un partid malformat

(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al Ioanei Lupea, intitulat " Cine-l va înlocui pe Boc la șefia PDL?", articol ce poate fi citit accesând linkul ) Istoria ne învață că partidele care au născut dictatori au dispărut odată cu aceștia. E de așteptat să fie și soarta PDL, după ce bateriile lui Traian Băsescu se vor fi descărcat complet. Până atunci însă TB este încă la butoane, jucăuș, așa că nu ar fi realist să ne inchipuim că se va ține sau va putea fi ținut departe de decizia privind alegerea noului șef al PDL. Deși nu pare a fi evident tuturor, miza acestor alegeri este una crucială pentru TB. Cei care cred în povestioarele sale cu o retragere completă din viața politică după terminarea celui de-al doilea mandat, ar trebui întărcați. La câți dușmani și-a făcut, la câte amprente a lăsat pe clanțele gri ale…
continuare...

Managementul schimbării unei puteri nereprezentative (2)

CROCHIUL DE MARÅ¢I În prima parte a acestui articol, publicată în urmă cu o săptămână în "Crochiul de marți", accentuam următoarele realități, prea puțin analizate și exploatate de strategii politici ai opoziției: "Făcând liste cu punctele slabe și punctele tari ale puterii și opoziției am constatat două astfel de puncte care se situează, în prezent, la antipozi în cele două tabere: a)      Parlamentul României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al puterii și cel mai vulnerabil punct slab al opoziției; b)      Opțiunea actuală a populației României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al opoziției și cel mai vulnerabil punct slab al puterii. În aceste condiții, conform cheilor de succes stabilite de Buckingham, opoziția ar trebui să înceteze a-și consuma toate energiile pentru compensarea punctului ei slab, ponderea minoritară din Parlament și să-și canalizeze prioritar forțele, inteligența, acțiunile, în direcția maximizării decalajului favorabil creat de punctul ei forte din…
continuare...

Cărtărescu și complexele sale de epigon

(Comentariu postat la articolul din EVZ publicat de Mircea Cartarescu  pe 19 nov. 2010 si intitulat "De partea intunecata a fortei", articol ce poate fi citit accesand linkul ) De când s-a împătimit de Băsescu, cel mai ilustru dintre cititorii săi, scriitorul Mircea Cărtărescu s-a transformat în pistolar cu cuvintele. Dar nu dintre aceia selectivi, acrobați și epici din westernurile americane, chitind musca de pe borul lat al pălăriei rivalului și apoi castrând-o cu o lovitură măiestrit învârtită de la șold. Nu. Domnul Cărtărescu a devenit și este astăzi un servil pistolar năimit, identificabil doar prin numărul său de inventar, figurant cu vocație în plutoane de execuție în masă. El nu face altceva decât să pastișeze modelul reducționisto -  binar folosit de seducătorul său, adică: sau mi-ești prieten și atunci ești bun ("da, Oprea, cu tine vorbesc, te-am reevaluat"), sau mi-ești dușman și te-am ciuruit ("da, popor român, ce te…
continuare...

Mircea Marian, serviciul și serviciile

(comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Marian intitulat " Basescu a pierdut politia. Urmeaza serviciile secrete?", care poate fi citit accesand linkul ) În articolul meu intitulat "Ziariști de fond, de formă și de coloratură", pe care il veți putea citi doar pe acest blog, domnul Mircea Marian este încadrat la subspecia "ziariști de formă". Practică deci la vedere o meserie de stilou și  prompter doar pentru a acoperi un grad și o misiune. Cărui serviciu special aparține, mi-e greu să spun, deși am o bănuială. Cert este că aproape toate producțiile sale jurnalistice din ultima vreme se referă la servicii sau sunt documentate de acestea. "Nevolnicul" Emil Constantinescu, "zaharisitul" Gavril Dejeu, sunt două răbufniri resentimentare care ne arată de unde nu se trage MM. Previzibil. Doar nu ne-am fi așteptat să se tragă din zona profund anticomunistă a societății. De asemenea, "niciodată nu credeam că România…
continuare...

Å¢ară cardiacă, interzis cafea!

Motto: Am iubit o fecioara, Eram print peste un regat. Am iubil o fecioara, M-au incoronat si am abdicat. Am iubit o femeie superba, Toti barbatii m-au pizmuit. Am iubit o femeie superba, I-am scris un poem si am fugit. Am iubit o curvă, M-au înnebunit îmbrățișările ei. Iubesc o curvă, Nu mai vreau alte femei. De 6 ani de când Președintele Băsescu își tratează poporul dimineața, la prânz și seara cu cafeaua tare a conflictelor sale perpetue, România a devenit o țară cardiacă. Nimeni nu mai regăsește calmul necesar dulcilor reverii vesperale; dispoziția aventurării în vraja unui preludiu de weekend a dispărut. Trăim pe fugă, gâfâit, impersonal, de mântuială,  între două alarme de luptă lansate de la Cotroceni. Indiferent de tabără, în rândul combatanților s-a instalat astenia. Cafeaua prezidențială, neîndulcită și pe burta goală, nu mai revigorează ci dă tahicardie. Oamenii ar avea nevoie de puțină liniște, normalitate și…
continuare...

Ce să nu facă viitorul ginere

(Comentariu la articolul lui M. Cartarescu publicat pe data de 05 nov. 2010 in EVZ sub titlul " Mica dictatura din PNL", care poate fi citit accesand linkul ) Motto: Să n-o bată, să n-o-njure, Să nu bea și să nu fure. Iar ibovnică de-și ia, Să n-o afle nimenea! Pentru Mircea Cărtărescu poporul român nu există decât ca un personaj colectiv amorf, fără chip, fără trăiri, fără nevoi. Se referă la el rar, cu răceală statistică,  așa cum s-ar încrunta la o specie de buruieni ce abuzează nepermis de cernoziomul patriei, îngrășat și de valoroasele sale producții copro, cum ar fi editorialul de azi. Nu aceeași atitudine ca față de figurantul popor român o are Cărtărescu atunci când vine vorba de relieful patriei. După cât de zglobiu bate câmpii în această ultimă subproducție, e clar că nu doar a căutat etnobotanice dar le-a găsit și chiar degustat. Cu o…
continuare...

Județul diasporei românești

(Aceasta este o scrisoare care face parte dintr-un serial. Pentru a parcurge în ordinea cuvenită episoadele, trebuie să începeți prin a citi postarea: "În dialog cu diaspora") De când l-a reînscăunat pe Traian Băsescu la Cotroceni, diaspora românească  se crede tot mai îndreptățită să dea lecții de viață celor de-acasă. Ea cunoaște mai bine decât noi situația din țară și și-a făcut un obicei din a utiliza forumurile deschise în media națională  pentru a-i urechea cu ciocoiască superioritate pe neghiobii care nu au emigrat încă și care, din frustarea generată de incapacitatea lor de dezrădăcinare, s-au pornit ca niște bezmetici, sub îndemnurile manipulatoare ale nostalgicilor comuniști, să-l atace pe președinte. În timpul ăsta, efectele noului mandat  Băsescu încununat cu perpetuarea portocaliilor la toate comenzile și gurile de oxigen ale țării, ne copleșesc și ne sufocă. De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, România nu a fost în pericol mai…
continuare...