Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 3]

 

Eu nu sunt comentator de politică externă. Am convingerea că aici fizica aisbergului e mai valabilă decât în alte subzone ale politicii. Partea cea mai consistentă e ascunsă sub apă. Nu se vede, nu se ştie de către publicul larg şi, deci, nu poate fi analizată de părerologi ca noi cu probabilităţi solide de confirmare.

Mă pronunţ, aşadar, pe bază de intuiţii şi de “miros” lăsat în urmă de evenimente deja petrecute, deci certe.

Este ştiut că aceşti doi oameni au încercat (şi probabil încă mai încearcă), cu toată forţa maşinăriilor din spatele lor, să se asasineze reciproc. Nu puţine au fost declaraţiile, şi chiar gesturile de ură extremă între ei. Toate alimentate de rănile profunde lăsate de acest război în cortexul lor cerebral, în inimile lor strivite de hecatombele masacrelor de pe front.

Pur şi simplu nu-i pot vedea pe cei doi în aceeaşi încăpere, la doar câţiva metri distanţă unul de celălalt, nu strângându-şi mâinile (exclus) dar măcar privindu-se în ochi şi salutându-se protocolar.

O astfel de întâlnire, dacă se va întâmpla (sunt sceptic), va avea loc din încăperi diferite sau cu cei doi separaţi de un perete de sticlă, fără  vreo atingere fizică între ei, fără vreo posibilitate ca unul să sară la beregata celuilalt.

Ce poate ieşi bun din această întâlnire? Se vor acuza reciproc şi nu se va înclina niciunul în faţa celuilalt. Garantat!

Atunci? Prevăd înţelegeri prestabilite de echipele de negociatori constrânse până la un punct de marile puteri, măsuri convenite deja în spatele uşilor închise, ce ar urma doar să fie parafate de cei doi.

De ce, dacă totul va fi doar o formalitate, să îi aduci faţă în faţă? Pentru simbolistică? Pentru jubilaţia lui Donald Trump? Pentru confirmarea rolului europenilor de copii de mingi?

Îşi imaginează cineva că Zelenski şi Putin vor accepta să se afişeze împreună fără ca totul să fi fost deja decis şi acceptat de către fiecare?

Eu sunt de acord că un tratat de pace ar trebui, totuşi, încheiat, dar dintr-un astfel de tratat e limpede că cineva va ieşi câştigător iar celălalt învins.

“Flexibilitatea” lui Putin de a se întâlni cu Zelenski, dar la Moscova, este un gest sfidător în sine. La Moscova, şi să i se cedeze şi nişte teritorii chiar dincolo de linia actuală a frontului. Mărinimie istorică.

Bun! Să zicem că totuşi se întâlnesc. La Zurich, la Budapesta, la Istanbul. Ce să negocieze unul cu altul peste ceea ce, la acel moment, este deja stabilit? Îşi închipuie cineva că vreunul dintre cei doi, convins de elocinţa celuilalt, îşi va schimba mandatul cu care a venit de acasă?

Întâlnirea Putin – Zelenski ar avea sens doar pentru parafarea unui document deja convenit. Nu pentru negocierea unui document în lucru. De negocieri se ocupă negociatorii. Care, evident, primesc mandat de la preşedinţii lor.

Ordinea firească ar trebui să fie asta: negocieri, elaborare document final, parafare.

Părerea mea este că Putin trage de timp ca să întârzie cât mai mult sancţiunile economice cu care l-a ameninţat Trump şi nu are de gând, nici în ruptul capului, să accepte altceva decât capitularea Ukrainei, cu schimbarea regimului de la Kiev.

În aceste condiţii întâlnirea Putin – Zelenski este doar o amăgire pentru spectatorii planetei. În realitate, în condiţiile de acum, această apropiere mi se pare imposibilă.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/08/Putin-Zelenski.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/08/Putin-Zelenski-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeBudapesta,Intalnire Putin Zelenski,Razboiul din Ukraina,tratat de pace,trilaterala Trump Putin Zelenski  Eu nu sunt comentator de politică externă. Am convingerea că aici fizica aisbergului e mai valabilă decât în alte subzone ale politicii. Partea cea mai consistentă e ascunsă sub apă. Nu se vede, nu se ştie de către publicul larg şi, deci, nu poate fi analizată de părerologi ca...Blog politic si polemic