Eu cred!
 MOTTO Eu cred ca pamintul e plat asemeni unei scinduri groase, ca radacinile arborilor il strabat atirnind de ele-n gol, cranii si oase, ca soarele nu rasare mereu in acelasi loc si nici nu rasare acelasi soare, ci tot altul dupa noroc mai mic sau mai mare. Eu cred ca atunci cind sint nori nu rasare nimic, si ma tem ca s-a sfirsit definitiv cu sirul de sori lunecind dinspre iad spre eden. Atunci trimit pasari dresate cu ochiul bun si cercetatoare, care sa-mi spuna-ncotro trebuiesc indreptate cimpiile, sa-ntilneasca alt soare. (Nichita Stănescu "“ Laus Ptolemaei "“ Cîmp) (mai mult…)
Călcâiul lui Ahile Pe(De)Leianul
Traian Băsescu a ales să conducă această țară prin intermediul unei alianțe coagulată de vulnerabilități. Vulnerabilități individuale și de grup. (mai mult…)
Românul Tătărușanu
Pentru cei care nu știu, Tătărușanu este  tânărul portar titular al echipei naționale de fotbal a României. Cel care a apărat ieri, în meciul cu Franța. Meciul era considerat decisiv pentru că, doar învingând Franța, ne păstram șansele de calificare la Turneul Final al Campionatului European. (mai mult…)
BAC-ul, ca o piscină fără preaplin
Închipuiți-vă un bazin imens, gol, bine impermeabilizat, îi care îi îngrămădim dintr-odată pe toți aspiranții anuali ai țării noastre la bacalaureat. Urmare a unor drastice măsuri antifraudă, cei acceptați în această piscină de evaluare națională sunt cu tălpile temeinic sudate de fundul bazinului, nimeni să nu se poată cățăra pe spinarea vecinului pentru a respira, la nevoie, de mai sus. (mai mult…)
România prin poeții săi: de la Păunescu la Cărtărescu
(Comentariu postat la articolul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat "Curaj sau nebunie?", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Mircea Cărtărescu, în publicistica sa politică, se comportă ca un tată iubitor, ca o doamnă Plăcintă în travesti, ai cărui copii, fără drag de carte și cam derbedei, o țin șnur din boacănă în boacănă. Îi critică de ochii lumii, atunci când situatia e prea albastră, dar nu se poate împiedica să folosească orice tertipuri, orice mijire de interpretare lăudabilă a comportamentului lor dictat de toane, pentru a demonstra că, în adâncul sufletului său liric, și-i asumă și se bucură, ori suferă, în solidar cu ei. (mai mult…)
Sebastian Lăzăroiu și riscul de pandemie
În România pervertită de azi există oameni cu un IQ peste medie care gândesc cam așa: dacă tâmpiții și borfașii prosperă în țara asta, atunci inteligența mea, care o depășește cu mult pe a lor, de ce nu ar fi în stare să găsească o soluție pentru a mă propulsa și pe mine în tăriile promiscuei lor performanțe? (mai mult…)
Un autor șlefuit “pentru export” și cartea sa de uz intern: Aneta Bogdan: “Branding pe frontul de Est”
Stăteam întinși alături, pe șezlongurile scurtei noastre vacanțe plănuită ca o evadare. Fiecare cu lecturile sale, fiecare cu tehnicile proprii de decuplare și cuplare la altceva. Din când în când soția mea scotea câte o exclamație: "ce tare", "nu se poate", "exact ca nouă", "fii atent". Urma apoi un citat cu voce tare și toată construcția mea de izolare dorită etanșă, tot închipuitul meu clopot de sticlă, se făcea țăndări. (mai mult…)
Poporul lui Băsescu
Pentru mine a devenit aproape o certitudine: regimul Băsescu nu va putea fi înlăturat prin alegeri organizate de el. Indiferent ce-ar vota electoratul. (mai mult…)
Din nou despre luminați, lașitate și colaboraționism
Piticul Prono, prin ultimul său comentariu, mă împinge să dezvolt un gând propus inițial (în postarea mea precedentă) doar pentru oferirea unei explicații celor exasperați că "poporul tace". (mai mult…)
Gând de minte odihnită
Când țara e amenințată de despotism, a aștepta salvarea de la popor este, dacă nu colaboraționism, atunci lașitate. În astfel de momente soluția se află în mîinile oamenilor luminați și cutezători. Â Contele de Saint Germain