Justiție și ură
Justiția făcută de oameni este, mult prea des pentru a fi întâmplător, o formă dramatică de cădere din grav în derizoriu. De la înălțătoarea tragedie antică, în care cel care sfida și strivea era destinul, Â am eșuat în mocirloasa tragicomedie modernă în care cea care sfidează și sufocă e micimea umană. Justiție independentă - ce oximoron! (mai mult…)
Relația dictatorului cu poporul său
Dictatorii, mai mult ca oricine, iubesc majoritățile și le invocă de câte ori au prilejul! (mai mult…)
Sistemele corupte nasc oameni de neînlocuit
Sistemele corupte se bazează pe complicități murdare. Darea de mită presupune luarea de mită, reușita șantajului presupune acceptarea șantajului, cumpărarea sufletului presupune suflete de vânzare. (mai mult…)
O acalmie înșelătoare
De la reinstalarea, la masa verde, a președintelui mână - moartă, un soi de somnolență recuperatoare a cuprins întreaga societate românească. Se ling răni, se badijonează orgolii, se încearcă a se da uitării erori costisitoare. Pare a fi un interludiu andante între două presto-uri solicitante. (mai mult…)
Președintele Mână Moartă
Cineva îl botezase recent "Președintele Masă Verde". Sigur, inspirat de însuși gânguritul repudiatului din cristelniță, care încerca să facă pe omul mare. Mare la sfat, nu la stat. El avea demnitate, nu s-ar fi întors niciodată "la masa verde". (mai mult…)
Căprioară sau capră?
Parafrazându-l pe Napoleon, aș zice că orice căprioară poartă sub blănița ei neprihănită blestemul de a deveni capră. La unele acest blestem se activează, la altele nu. (mai mult…)
De la voință la putirință
Sunt lucruri care depind de voința individuală. Vreau să merg la vot, merg. Nu vreau, nu merg. Sunt lucruri care depind de voința colectivă. Degeaba l-am votat eu pe Rațiu, dacă voința colectivă l-a preferat pe Iliescu. (mai mult…)
Traian Băsescu, partenerul ideal de rele
Toți se întreabă (inclusiv eu am făcut-o până la un anumit moment) de ce SUA l-au luat în brațe pe Traian Băsescu împotriva atâtor simptome evidente de democrație șubrezită de acesta în România. (mai mult…)
Boli și medici. Pacientul nu contează!
A fost odată o fată frumoasă. Părul bogat îi curgea pe umeri ca Dunărea, ochii fascinau, albaștri și adânci ca Marea Neagră, formele balansau de-a nordul și sudul taliei, de-a estul și vestul trupului, semețe și arcuite ca lanțul munților Carpați. (mai mult…)
Pluta lui Pleșu
Spiritul viu al lui Andrei Pleșu, cel atât de apreciat, care l-a ținut tânăr și, prin imunitatea sa la legea gravitației, deasupra turbulențelor vulgare ale vieții de turmă, a devenit, vai, ceva de domeniul trecutului. Cât am fi de nostalgici și ceremonioși,  trebuie să acceptăm realitatea: pe acest spirit ce unora ne-a fost drag, nu la aniversări îl vom celebra de-acum incolo ci la parastase. (mai mult…)