Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Săptămâna care tocmai se încheie a marcat un frison şi o creştere bruscă a pulsului scenei politice româneşti. Mulţi analişti, luaţi prin surprindere, s-au grăbit să pună acest puseu pe seama acumulării unor tensiuni cauzate de amplificarea protestelor sociale pe binecunoscutele teme ecologiste şi de protecţia animalelor precum şi pe seama proliferării neînţelegilor din USL, mai ales în teritoriu.

Eu cred că altul este factorul declanşator. Unul care a fost semnalat şi comentat ca un eveniment de planul doi (dovadă că el a ţinut benzile scroll ale televiziunilor doar o zi) şi ale cărui consecinţe nu au beneficiat de o aprofundare pe măsura impactului politic al acestora.

Evenimentul la care mă refer reprezintă o victorie strategică de mare importanţă a lui Victor Ponta în lupta sa cu Traian Băsescu, pusă la cale minuţios, de mult timp, şi consfinţită prin alegerea Iuliei Motoc, acum 4 zile, ca  judecător la CEDO, prin votul plenului Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Acest eveniment face parte dintr-o manevră mai amplă, care vizează răsturnarea în trei paşi a raportului de forţe din Curtea Constituţională a României. Primul pas era îndepărtarea în mod paşnic, fără scandal intern sau internaţional, a unuia dintre susţinătorii lui Traian Băsescu din CCR. Acest pas, cu multe incertitudini la început, a fost ticluit de tabăra Ponta urmând logica machiavelică a principiului “dacă vrei să scapi de cineva promovează-l”. Parcurgerea sa cu succes a fost consfinţită  în urmă cu patru zile,  prin votul tocmai pomenit al Adunării Parlamentare a CE.

Pasul doi, mult mai simplu, va consta în înlocuirea doamnei Motoc la CCR cu o persoană de semn politic contrar acesteia. Spun “mult mai simplu” deoarece cum doamna Motoc, la vremea ei (2010), a fost propusă şi aleasă de Parlament (dominat atunci de PDL), tot aşa, acum, înlocuitorul doamnei Motoc va fi propus şi ales de Parlament (dominat în prezent de USL). Prin îndeplinirea acestui obiectiv de etapă, un raport de 5-3 în favoarea lui Băsescu va fi înlocuit cu unul de 4-4.

În CCR sunt însă 9 judecători. Cel de-al noulea va avea, aşadar, votul de aur. Apare imperios necesar un al treilea pas, decisiv, pentru atragerea UDMR (căci membru al UDMR este cel de-al nouălea judecător) în tabăra ostilă lui Traian Băsescu.

Opinia mea este că tocmai culisele pregătirii acestui al treilea pas au aprins zilele acestea spiritele într-un mod atât de intempestiv pentru mulţi.  

Traian Băsescu a ieşit furibund să penalizeze, chipurile, referirea (nesăbuită) a lui Ponta la procurori băsişti care fac dosare politice, acuzându-l pe acesta că intră cu bocancii în independenţa justiţiei. Ca de obicei când îl apucă dracii (scuzaţi exprimarea neacademică însă ea este, în cazul de faţă, cea mai în armonie cu mahalagismul personajului), Traian Băsescu şi-a pierdut şi de data asta autocontrolul şi a gafat în propriul deficit scăpând informaţia că el insuşi l-a sunat pe procurorul Niţu să îl dojenească şi să îl întoarcă din decizia sa de a-l înlocui pe Papici.

Crin Antonescu  a organizat special o declaraţie de presă pentru a exersa, cu neobişnuită duritate, cu riscul chiar de a-i produce contuzii la aterizare, aducerea cu picioarele pe pământ a partenerului său de guvernare Victor Ponta.

Reacţiile celor doi (Băsescu şi Antonescu) mi s-ar fi părut disproporţionate dacă motivul lor real ar fi fost cu adevărat acea declaraţie, post – factum, a lui Ponta, despre schimbarea lui Papici.

Ambele reacţii, însă, mi se par acoperite în  vehemenţa lor dacă iau în considerare un alt fel de gravitate a comportamentului lui Victor Ponta în raport cu interesele celor doi actori politici menţionaţi şi anume negocierile subterane cu UDMR.

În mod cert, Victor Ponta nu a aşteptat confirmarea la CEDO a Iuliei Motoc pentru a demara pasul trei de care vorbeam înainte şi anume seducerea UDMR, atragerea acestei uniuni de partea sa.

Este foarte probabil ca prin promisiuni de cooptare la guvernare şi de acordare a altor privilegii substanţiale ce depind de pârghiile cu terminaţii la palatul Victoria, Victor Ponta să fi obţinut din partea lui Kelemen Hunor acceptarea unei colaborări de principiu pe care, finalizarea cu succes a “promovării” Iuliei Motoc, să o transforme într-o colaborare operaţională.

Dacă e aşa, şi am toate motivele să cred că e aşa, atunci atât Traian Băsescu cât şi Crin Antonescu s-au trezit brusc, odată cu venirea ştirii de la Consiliul Europei că Iulia Motoc îşi va schimba în curând locul de muncă, cu poziţiile şi planurile ameninţate dramatic. Traian Băsescu pentru că pierde controlul asupra CCR, Crin Antonescu pentru că o eventuală cooptare a UDMR la guvernare amputează grav autoritatea PNL şi prefigurează o nouă construcţie a lui Victor Ponta  în vederea prezidenţialelor din 2013.

Crin Antonescu, atât de hulit şi ridiculizat de unii pentru excesele sale discursive, pentru numeroasele sale ieşiri de “băiat bun” într-o lume a cinicilor şi a lipsiţilor de scrupule, are cel puţin două calităţi majore, dovedite în împrejurări aspre: aceea de vizionar inspirat şi aceea de excelent strateg. Se uită prea uşor rolul pe care Antonescu l-a avut în conceperea şi succesul USL. Tot el a fost iniţiatorul acelei excelente coagulări politice în jurul lui Klaus Johannis, care l-a obligat pe Traian Băsescu să-şi devoaleze întreaga ticăloşie umană şi înfinitul dispreţ faţă de binele naţional, respingând o soluţie de prim – ministru susţinută majoritar şi care, aplicată atunci, ne-ar fi scutit cu siguranţă de sordidul guvernărilor Băsescu – Boc care au urmat.

Imi pun speranţa în aceste calităţi ale lui Crin Antonescu, în faptul că, evaluând corect tabloul anului ce va urma, domnia sa ştie ce face şi face bine.

Probabil că informaţiile şi evaluările de care dispune conduc spre concluzia unei destrămări inevitabile a USL şi, în aceste condiţii, preferă să provoace el ruptura, cât mai rapid. Astfel PSD nu se va mai consolida profitând de sprijinul PNL iar guvernul Victor Ponta va avea nevoie să consume multă energie şi să facă grave compromisuri pentru a se menţine la putere susţinut doar de UDMR şi de migratorii oportunişti.

Este clar că, în aceste zile agitate, se fac calcule şi repoziţionări. Se pare că lăcomia specifică PSD s-a declanşat prematur iar Victor Ponta s-a văzut prea devreme “stăpânul inelelor”. Acum nu mai comite greşeli din naivitate sau frică, le comite dintr-o falsă impresie de atotputernicie. Iar ostilitatea populară la adresa lui creşte cu fiecare gest de forţă pe care îl afişează ostentativ. Roşia Montană, împăunarea cu schimbarea procurorilor, ameninţarea cu închiderea Realitatea TV şi blatul pe faţă cu televiziunea tabloidizată şi anti-antonesciană a lui Ghiţă, iată tot atâtea “aroganţe” ale lui Victor Ponta care îl vor costa mult, dacă nu cumva îl vor aduce chiar în insolvenţă.

Am mai spus-o, o repet: menţinerea USL până la prezidenţiale in aranjamentele de până acum ar fi sigur câştigătoare.  Se pare însă că alcoolul puterii a tulburat grav frumuseţea acestei certitudini, dând unora elanuri separatiste, reflexe de conspiraţie mioritică.

În aceste condiţii, denunţarea de către PNL a pactului cu PSD, şi asta cât mai rapid,  rămâne singura şansă de a nu ne trezi, după prezidenţialele din 2014, că am înlocuit pe dracu’ cu tac-su!!!

Contele de Saint GermainEditorialeCCR,Crin Antonescu,Iulia Motoc,judecator CEDO,Klaus Johannis,PNL,procurorul Nitu,procurorul Papici,PSD,Realitatea TV,RTV,UDMR,USL,Victor PontaSăptămâna care tocmai se încheie a marcat un frison şi o creştere bruscă a pulsului scenei politice româneşti. Mulţi analişti, luaţi prin surprindere, s-au grăbit să pună acest puseu pe seama acumulării unor tensiuni cauzate de amplificarea protestelor sociale pe binecunoscutele teme ecologiste şi de protecţia animalelor precum şi...Blog politic si polemic