Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Dan Diaconescu explorează în aceste luni, de când s-a hotărât să-și facă partid, resursele de noroc , de imprevizibil dar și de autodistrugere ale propriului destin. Fascinația sa pentru televiziunea ca mod de a privi prin gaura cheii, ca instrument miraculos ce-și pune lentilele pe oameni îmbrăcați dar îi reflectă în pielea goală, l-a răsplătit până acum cu redevențe la care numai un nebun sau un geniu putea visa.

Cum singur mărturisește, este un om bogat. Și-a câștigat milioanele (nu doar de euro dar și de telespectatori)  exploatându-și o idee, exercitând, altfel spus, un crez jurnalistic. Și asta nu oricum ci cu bucurie, cu patimă, ca într-o perfectă iubire consimțită. Ceea ce este enorm.

Geniul său de întreprinzător în domeniul exploatării slăbiciunilor umane se confirmă și în afacerea PP-DD. Să pornești practic de la o bulă minusculă de emoție scoasă la suprafață de o banală reținere preventivă la Rahova și să știi a o gonfla, mediatic, până la dimensiunea unui dirijabil ce acoperă 15% din cerul electoral al patriei, este o performanță ce n-ar trebui deloc bagatelizată. O performanță pe care n-au fost în stare să o atingă nici măcar la un colț, cu toți banii și instrumentele lor de presiune,  marii strategi cotroceniști, în frunte cu Issac Asimov-ul de Dâmbovița, Sebastian Lăzăroiu. Vă amintiți sofisticata construcție cu Albă ca Zăpada și pilonii, deloc pitici, ai acesteia, numiți reorganizare teritorială, vot prin corespondență, comasarea alegerilor și alte asemenea  pase de „prestidigitat” voința populară? Ce s-a ales din toate? Praful! În vreme ce Dan Diaconescu, cu o încredere oarbă în forța prostiei și în capacitatea lui de a dirija această forță pe șleauri ce bat direct în palele morilor sale, a inventat si acum brevetează ceea ce eu aș numi „politica eoliană”. Rafale de vorbe, curenți de aer halucinogeni, promisiuni in vânt.

Deși prefigurează un succes politic iminent,  acest joc de-a deltaplanorismul fără aripi prezintă deja simptomele unei dramatice căderi în gol pentru Dan Diaconescu.

Întâi că PP-DD nu are substanță. Cu o faună bipedă precum cea din menajeria OTV-istă, acest partid aduce mai degrabă a desen animat, parodiind, cu aere de seriozitate, Ferma Animalelor, decât a grupare de ființe gânditoare, subordonate binelui public.

Apoi PP-DD nu are program. Balivernele îndrugate în cunoscutul stil mitralieră de posesorul jucăriei nu au nici cea mai mică șansă de a-și depăși condiția de surogat de opium, oferit la promoție,  pentru alinat descurajările și nevoia de speranță a neajutoraților.

În fine, PP-DD nu are sistem osos. Structurat în jurul unui creier, e drept, uneori cu pulsiuni de geniu, acest așa-zis partid funcționează ca o masă dezarticulată, ca o baterie de boxe audio cablate haotic, în apă, mișcându-se în voia valurilor. Nu există plan acustic, nici suporți de susținere, nici ranforsări pentru vreme de furtună.

Da, PP-DD va intra în Parlament, va da, poate, chiar și miniștri.  Apoi, foarte curând, își va arăta fața nemachiată, îngrozind prin dimensiunea falsului său. Ex nihilo, nihil fit. Iar DD va trebui să plătească pentru imensa minciună pe care o vinde azi. Când i-a mai înșelat o dată pe oameni, atingându-i direct la buzunar, cu biletul de loterie al lui Ogică, a scăpat ieftin. I-a sărit atunci în ajutor teoria hazardului pe care însuși, înainte, încercase să o nege. Acum însă, după euforia alegerilor și instalarea guvernanței  „ne-mânjiților” și „anti-ciocoilor”, reculul așteptărilor înșelate îl va pulveriza.

Trecerea pragului politicii mari va însemna, pentru DD,  sinuciderea ca ființă împlinită. Va deveni, în cel mai bun caz pentru el, o replică palidă, peste timp, a lui Vadim Tudor de după anul 2000. Locul personajului popular și îndrăgit de azi va fi luat, la scurtă vreme de la înălțare, de un învins al propriilor demoni. Fără credibilitate, fără popularitate, fără energia de a se întoarce la ce-i plăcea să facă și ce-l făcuse fericit, va încerca, probabil, să inventeze o nouă frânghie de ridicare din abis.

Din păcate va da greș pentru că, de data asta, abisul de escaladat se va fi căscat în sine. Acolo unde nu cu frânghia se răzbește.

Contele de Saint GermainEditorialeabis,Alba ca Zapada,Dan Diaconescu,Isaac Asimov,Ogica,OTV,PP-DD,Sebastian LazaroiuDan Diaconescu explorează în aceste luni, de când s-a hotărât să-și facă partid, resursele de noroc , de imprevizibil dar și de autodistrugere ale propriului destin. Fascinația sa pentru televiziunea ca mod de a privi prin gaura cheii, ca instrument miraculos ce-și pune lentilele pe oameni îmbrăcați dar îi...Blog politic si polemic