Scorul acestui articol
[Total: 81 voturi. Media: 5]

Blogul meu are o audiență mică. Nu se compară cu ce poate aduna ca număr de cititori o publicație națională. Poate și de aceea îmi pot permite să spun fără ocolișuri ce gândesc. Dacă analizele sau intuițiile mele sunt greșite, nu există riscul unei contaminări periculoase.

Uneori, însă, se întâmplă un lucru. Nu foarte des, adevărat, articolele pe care le scriu sunt preluate de publicații citite de toată țara și, astfel, ideile mele, bune ““ proaste cum or fi, ajung la foarte multă lume.  În acest caz, efectele negative pe care le pot genera eventuale evaluări greșite pe care le fac devin o preocupare pentru mine. Pentru că, în mintea mea, scopul principal al publicisticii mele este de a face bine, nu rău.

Mi-am exprimat, în ultimul articol, un punct de vedere inspirat de (e)liberarea lui Liviu Dragnea. De obicei mă feresc să comentez la cald temele care inflameză brusc mass media. Mă feresc dintr-un motiv foarte simplu: sute de ziariști, oameni de știri TV, invitați, experți, influenceri se grăbesc să se pronunțe.  Ce să mai adaug eu interesant și incă nespus? Și atunci, decât să devin un soi de ecou de peșteră, mai bine tac și ascult.

Eiberarea lui Dragnea mi s-a părut, însă, comentată lacunar. Lipsea din dezbatere omul de rând, românul statistic. Ce crede el despre această știre în sinea lui, cu școala lui puțină, cu punga lui goală și dinții lui rari.

Ion Cristoiu a prezentat evenimentul în stil reportaj de război văzut cinematografic prin gaura cheii. “Păzea, s-a întors Dragnea“ a fost construit ca un scenariu de film de aventuri, ritmul și prim-planurile sale urmând exclusiv metabolismul intrigilor politice. În analiza făcută, pe Ion Cristoiu nu l-a interesat ce se întâmplă la firul ierbii, jos, sub nori, ci doar mișcările la înălțime ale norilor: ciocnirile electrice ale acestora și efectele spectaculoase degajate, care excită simțurile vegetației umane: tunetele și fulgerele.

Cornel Nistorescu, în editorialul “Ultimul mare eveniment Dragnea“, preferă să se așeze în jilțul Sfântului Petru (Cathedra Petri) și să privească persiflant în jos. Cunosc avantajele unei astfel de abordări pentru că și eu, la scara mea, o practic uneori.  Printre altele, stilul persiflant are avantajul negării superioare, a sentențiozității ce nu acceptă obiecții. Zeflemisind în stânga și în dreapta, tot ce-ți iese în cale, creezi iluzia imparțialității. Cornel Nistorescu folosește subiectul Dragnea ca pe un pretext de a ne reaminti anumite antipatii și (pre)judecăți personale. El stă la intrare, cu cheile Raiului în mână, și judecă: tu intri, tu nu!

Am explicat cele de mai sus pentru că s-a întâmplat ceva interesant cu ultimul meu articol intitulat “Un Liviu Dragnea mult mai puternic“. S-a întâmplat că articolul a fost preluat simultan de două publicații prestigioase, Cotidianul și Luju, și s-a mai întâmplat că în articolele amintite anterior ale domnilor Cristoiu și Nistorescu există semne că aceștia chiar ar fi citit articolul meu. Ceea ce pentru mine ar fi măgulitor dacă ar fi adevărat.

În “Păzea, s-a întors Dragnea”, publicat pe 16.07.2021, Ion Cristoiu afirmă, parcă inspirat de titlul articolului meu publicat cu o zi înainte (“Liviu Dragnea mult mai puternic“), următoarele: “S-a întors Dragnea! Mult mai puternic decît era cînd a plecat!” Poate e doar o coincidență, nu vreau să fac, Doamne ferește, niciun proces de intenție, dar cam seamănă! Ceea ce mi se pare important este însă că și Ion Cristoiu consideră, ca și mine, că Liviu Dragnea a ieșit din pușcărie mai puternic decât a fost la intrare.

În “Ultimul mare eveniment Dragnea” Cornel Nistorescu se exprimă la un moment dat ca și cum ar comenta o afirmație din același articol al meu, publicat chiar de Cotidianul cu o zi înainte.

Afirmația mea era următoarea: “Ziua de azi m-a făcut să reflectez la ce procente ar reuși să obțină, dacă ar fi lăsați să-și unească politic forțele, doi martiri recenți ai statului polițienesc român. Cum oare ar fi primit de umiliții și obidiții României 2021 un partid condus de Liviu Dragnea și Dan Diaconescu?”

Fragmentul din articolul lui Cornel Nistorescu la care mă refer sună așa: “Cineva i-a profețit (lui  Liviu Dragnea, n.a.) a doua zi un viitor politic alături de Dan Diaconescu. Dacă l-ar fi aÈ™teptat È™i caricatura de la OTV, Liviu Dragnea s-ar fi umplut spectaculos de sînge (ridicol!) È™i viitorul său ar fi fost îngropat definitiv”.

Acum, ce să zic, poate au mai fost și alții care l-au pus, într-un imaginar inspirat de moment, pe Liviu Dragnea alături de Dan Diaconescu. Poate că acel “cineva” nu sunt eu, prin urmare nu o să iau personal această coincidență.

Am însă o replică pe fond. Numindu-l pe Dan Diaconescu “caricatura de la OTV” Cornel Nistorescu intră într-un soi de frăție cu Gabriel Liiceanu care se exprima tot în termeni caricaturali la adresa unor amărâți care-și permiseseră să țină cu stânga politică: “România gurilor știrbe”.

Întâmplător sau nu, gurile știrbe de care râdea doct Liiceanu, cu trimiteri la Hieronymus Bosch și Constantin Noica, erau exact votanții de 15% ai PP-DD-ului de atunci, partidul “caricaturii de la OTV” conform portretistului de data asta Cornel Nistorescu nu Hieronimus Bosch.

Are impresia, domnul Nistorescu, că preferințele sărmanilor României s-or fi schimbat între timp? Că speranțele lor se îndreaptă mai nou către Câțu, Barna, Cioloș sau Ciolacu? Eu  cred că, mai degrabă, dacă DD ar fi lăsat să candideze (dar nu îl lasă!!! ““ oare de ce, domnule Nistorescu, pentru că este o caricatură? Pentru că s-ar face de râs?…), ar obține acum dublul scorului din 2012.

Domnul Nistorescu, altfel extrem de bun observator și clinician politic, abuzează, uneori, de un realism reducționist care-i amputează aripile de scriitor. Ca o prelungire a binecunoscutei sale lipse de simț al umorului, se înfrânează să viseze, ca și când să visezi ar fi o rușine, uitând că multe dintre marile minuni ale civilizației umane s-au născut din visuri considerate la vremea lor utopice.  Zău, domnule Nistorescu, parcă uitați în ce țară, alături de ce fel de oameni trăiți. E și trist dar e și fascinant!

Că vreți, că nu vreți, că ne convine sau nu, Dan Diaconescu este încă iubit de mulți români, mai ales dintre aceia umiliți și obidiți. De ce? Pentru că aceștia se regăsesc în el, pentru că, într-un anume fel, profund, le seamănă.

E DD o caricatură? Atunci România e înpânzită de caricaturi! Nu prin negare și persiflare îndreptăm această distrofie socială ci prin recunoașterea ei și prin tratare cu afecțiune fraternă.

Poate că da, viitorul politic al lui Liviu Dragnea ar fi fost îngropat definitiv dacă l-ar fi așteptat la ieșirea din penitenciar Dan Diaconescu. Dar asta nu pentru că o astfel de susținere l-ar fi “umplut spectaculos de sînge (ridicol!)”  în ochii umiliților și obidiților României 2021, ci tocmai dimpotrivă, pentru că sistemul s-ar fi simțit extrem de amenințat de o astfel de alianță.

Ion Cristoiu și Cornel Nistorescu s-au resemnat cu gândul că amărăștimea română a fost complet scoasă din ecuația jocurilor electorale de progresiștii care ne conduc. Periculoșii de sub pragul nivelului de subzistență nu se mai prezintă la vot, așa că au rămas să decidă doar cei corespunzători.

Din acest motiv, în analizele domniilor lor știrbii lipsesc cu desăvârșire. Asta nu înseamnă însă că ei lipsesc și din țară și că, într-un scenariu utopic, dacă cineva ar reuși să-i resuscite, nu ar putea să răstoarne realitățile opresive de azi.

Să fie sigur Cornel Nistorescu: talpa țării îl iubește mai mult pe Dan Diaconescu decât pe Klaus Iohannis. Nu spun că aste e bine sau e rău. Spun că asta e realitatea. Umiliții și obidiții României, știrbii lui Liiceanu, se regăsesc mult mai mult în “caricatura de la OTV” (știrbă ca și ei)  decât în mândra “statuie de rumeguș la Cotroceni”. Dar cine să plece urechea la molfăielile unor poveri de care progresiștii abia așteaptă să scape?

Așa că rămân la părerea mea, reacționară, desigur: un partid naționalist condus de Liviu Dragnea și Dan Diaconescu ar fi cel mai reprezentativ, în acest moment, pentru acest popor.

O utopie, desigur, și nu profeție cum a numit-o în grabă domnul Nistorescu. Căci dacă vorbim de profeții, acestea sunt sumbre: ne destrămăm!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/07/Nistorescu-cristoiu.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/07/Nistorescu-cristoiu-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialecaricatura de la OTV,Cornel Nistorescu,Dan Diaconescu,Dragnea mai puternic,Ion Cristoiu,umiliti si obiditiBlogul meu are o audiență mică. Nu se compară cu ce poate aduna ca număr de cititori o publicație națională. Poate și de aceea îmi pot permite să spun fără ocolișuri ce gândesc. Dacă analizele sau intuițiile mele sunt greșite, nu există riscul unei contaminări periculoase. Uneori, însă, se întâmplă...Blog politic si polemic