Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Dan Diaconescu explorează în aceste luni, de când s-a hotărât să-şi facă partid, resursele de noroc , de imprevizibil dar şi de autodistrugere ale propriului destin. Fascinaţia sa pentru televiziunea ca mod de a privi prin gaura cheii, ca instrument miraculos ce-şi pune lentilele pe oameni îmbrăcaţi dar îi reflectă în pielea goală, l-a răsplătit până acum cu redevenţe la care numai un nebun sau un geniu putea visa.

Cum singur mărturiseşte, este un om bogat. Şi-a câştigat milioanele (nu doar de euro dar şi de telespectatori)  exploatându-şi o idee, exercitând, altfel spus, un crez jurnalistic. Şi asta nu oricum ci cu bucurie, cu patimă, ca într-o perfectă iubire consimţită. Ceea ce este enorm.

Geniul său de întreprinzător în domeniul exploatării slăbiciunilor umane se confirmă şi în afacerea PP-DD. Să porneşti practic de la o bulă minusculă de emoţie scoasă la suprafaţă de o banală reţinere preventivă la Rahova şi să ştii a o gonfla, mediatic, până la dimensiunea unui dirijabil ce acoperă 15% din cerul electoral al patriei, este o performanţă ce n-ar trebui deloc bagatelizată. O performanţă pe care n-au fost în stare să o atingă nici măcar la un colţ, cu toţi banii şi instrumentele lor de presiune,  marii strategi cotrocenişti, în frunte cu Issac Asimov-ul de Dâmboviţa, Sebastian Lăzăroiu. Vă amintiţi sofisticata construcţie cu Albă ca Zăpada şi pilonii, deloc pitici, ai acesteia, numiţi reorganizare teritorială, vot prin corespondenţă, comasarea alegerilor şi alte asemenea  pase de “prestidigitat” voinţa populară? Ce s-a ales din toate? Praful! În vreme ce Dan Diaconescu, cu o încredere oarbă în forţa prostiei şi în capacitatea lui de a dirija această forţă pe şleauri ce bat direct în palele morilor sale, a inventat si acum brevetează ceea ce eu aş numi “politica eoliană”. Rafale de vorbe, curenţi de aer halucinogeni, promisiuni in vânt.

Deşi prefigurează un succes politic iminent,  acest joc de-a deltaplanorismul fără aripi prezintă deja simptomele unei dramatice căderi în gol pentru Dan Diaconescu.

Întâi că PP-DD nu are substanţă. Cu o faună bipedă precum cea din menajeria OTV-istă, acest partid aduce mai degrabă a desen animat, parodiind, cu aere de seriozitate, Ferma Animalelor, decât a grupare de fiinţe gânditoare, subordonate binelui public.

Apoi PP-DD nu are program. Balivernele îndrugate în cunoscutul stil mitralieră de posesorul jucăriei nu au nici cea mai mică şansă de a-şi depăşi condiţia de surogat de opium, oferit la promoţie,  pentru alinat descurajările şi nevoia de speranţă a neajutoraţilor.

În fine, PP-DD nu are sistem osos. Structurat în jurul unui creier, e drept, uneori cu pulsiuni de geniu, acest aşa-zis partid funcţionează ca o masă dezarticulată, ca o baterie de boxe audio cablate haotic, în apă, mişcându-se în voia valurilor. Nu există plan acustic, nici suporţi de susţinere, nici ranforsări pentru vreme de furtună.

Da, PP-DD va intra în Parlament, va da, poate, chiar şi miniştri.  Apoi, foarte curând, îşi va arăta faţa nemachiată, îngrozind prin dimensiunea falsului său. Ex nihilo, nihil fit. Iar DD va trebui să plătească pentru imensa minciună pe care o vinde azi. Când i-a mai înşelat o dată pe oameni, atingându-i direct la buzunar, cu biletul de loterie al lui Ogică, a scăpat ieftin. I-a sărit atunci în ajutor teoria hazardului pe care însuşi, înainte, încercase să o nege. Acum însă, după euforia alegerilor şi instalarea guvernanţei  “ne-mânjiţilor” şi “anti-ciocoilor”, reculul aşteptărilor înşelate îl va pulveriza.

Trecerea pragului politicii mari va însemna, pentru DD,  sinuciderea ca fiinţă împlinită. Va deveni, în cel mai bun caz pentru el, o replică palidă, peste timp, a lui Vadim Tudor de după anul 2000. Locul personajului popular şi îndrăgit de azi va fi luat, la scurtă vreme de la înălţare, de un învins al propriilor demoni. Fără credibilitate, fără popularitate, fără energia de a se întoarce la ce-i plăcea să facă şi ce-l făcuse fericit, va încerca, probabil, să inventeze o nouă frânghie de ridicare din abis.

Din păcate va da greş pentru că, de data asta, abisul de escaladat se va fi căscat în sine. Acolo unde nu cu frânghia se răzbeşte.

Contele de Saint GermainEditorialeabis,Alba ca Zapada,Dan Diaconescu,Isaac Asimov,Ogica,OTV,PP-DD,Sebastian LazaroiuDan Diaconescu explorează în aceste luni, de când s-a hotărât să-şi facă partid, resursele de noroc , de imprevizibil dar şi de autodistrugere ale propriului destin. Fascinaţia sa pentru televiziunea ca mod de a privi prin gaura cheii, ca instrument miraculos ce-şi pune lentilele pe oameni îmbrăcaţi dar îi...Blog politic si polemic