Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


Pentru mine a fost întotdeauna un lucru de mare interes să înțeleg cum își formează oamenii importanți convingerile.  

Partea a doua a interviului acordat de domnul Neagu Djuvara unui ziarist de la Adevărul îmi oferă bucuria unei astfel de dezvăluiri.

Domnul Djuvara povestește cum, cu ani în urmă, a trimis o scrisoare domnului Isărescu prin care îi solicita o discuție în legătură cu posibilitatea angajării la Banca Națională a unei tinere românce, doctorand în Finanțe, care la momentul acela lucra la o bancă în Franța. Domnul Djuvara nu a primit niciun răspuns de la guvernator și s-a simțit vexat. Peste ani, îl roagă pe un cunoscut care tocmai urma să aibă  o întâlnire cu domnul Isărescu , să-i  amintească acestuia despre vexarea sa. Același mesager îi aduce răspunsul:

-          “žDomnul Isărescu zice că n-a primit niciodată nicio scrisoare a dumitale”.

 Iar domnul Djuvara îi spune azi reporterului:

-          “Ați înțeles ce s-a întâmplat? Secretariatul lui, când a văzut că vreau să aduc pe cineva competent, nu i-a dat scrisoarea”.

În fața unei concluzii atâtde tranșante, reporterul îndrăznește un bemol de scepticism:

-          Credeți?

Iar domnul Djuvara, cu aceeași lipsă de îndoială pe care a arătat-o și  când a afirmat  despre contestatarii lui Băsescu “Masele e proaste”!, răspunde:

-          “Sunt convins! Că nu minte Isărescu în chestiunea asta. Ar fi putut să spună că n-a putut să mă primească în ziua aia. “žN-am primit nicio scrisoare!” Este un sabotaj. Și e foarte generalizată chestia asta. Mulți tineri cu studii în străinătate au venit în România, au stat câteva luni aici și s-au întors disperați pentru că au găsit ușile închise peste tot. Adică incompetenții, care ocupă mii de locuri în România, când văd venind pe unul care ar putea să le ia locul, mult mai competent, fac pe dracul în patru ca ăla să fie descurajat și să plece înapoi în străinătate.”.

Întâmplarea, deși minoră în consecințe, implică două personalități care, prin simpla lor prezență în distribuție, ne invită să căutăm mai departe de aparențe.

Deci domnul Djuvara gândește cam așa: șefa de cabinet a domnului Isărescu, cea care îi filtrează acestuia corespondența, a citit scrisoarea, a sesizat pericolul infiltrării unei persoane competente în structură și, în numele miilor de incompetenți  pe care îi protejează prin fișa postului, a decis să arunce scrisoarea la coș fără a o mai arăta șefului ei, un intransigent apărător al oamenilor de valoare.

Mie mi se pare că dacă am accepta o astfel de variantă două concluzii s-ar impune imediat: 1) că puterea noastră de înțelegere exprimă o inocență preșcolară și 2) că domnul Isărescu a ajuns un fel de mazetă care ține cărțile de joc în mână doar prinse cu cârlige de rufe și doar pentru poze de socializare.

Pare mult mai verosimilă varianta următoare: scrisoarea a ajuns în mâna domnului Isărescu și acesta, luat cu altele, a clasat-o la “maculatură”.  Sigur, o astfel de atitudine ar indica o oarecare desconsiderare față de expeditor dar, întreb și eu, oare nu tocmai asta o fi? Dacă domnul Isărescu l-ar fi prețuit îndeajuns pe domnul Djuvara și scrisoarea, într-adevăr,  nu ar fi ajuns la dânsul niciodată, nu era mult mai elegant ca acum, aflând cu tresărire de la interpus despre regretabila situație și, mai ales, despre mâhnirea domnului Djuvara, să-i transmită personal acestuia răspunsul său, acompaniat, eventual, de niște scuze?

Acest mărunt exemplu arată că în formarea convingerilor domnului Neagu Djuvara un rol important îl joacă  buna conviețuire a acestora cu orgoliul domniei sale. Cum ar fi fost, pe linie de vanitate, dacă ar fi acceptat concluzia că domnul Isărescu nu l-a considerat suficient de important, îndeajuns de înalt în rang, pentru a-i răspunde și, mai mult, pentru a-i onora rugămintea?

Dar dacă orgoliul este juratul cu un cuvânt atât de greu în pronunțarea sentințelor emise de domnul Djuvara, atunci nu avem dreptul de a ne întreba cât de calificate pentru a fi luate  în serios sunt judecățile sale despre Băsescu, despre Boc, despre Antonescu (Crin) sau despre Regele Mihai?

Contele de Saint GermainEditorialeBanca Nationala,Basescu,Boc,Crin Antonescu,interviu Adevarul,Isarescu,Neagu Djuvara,regele MihaiPentru mine a fost întotdeauna un lucru de mare interes să înțeleg cum își formează oamenii importanți convingerile.   Partea a doua a interviului acordat de domnul Neagu Djuvara unui ziarist de la Adevărul îmi oferă bucuria unei astfel de dezvăluiri. Domnul Djuvara povestește cum, cu ani în urmă, a trimis...Blog politic si polemic