Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


Pentru mine a fost întotdeauna un lucru de mare interes să înţeleg cum îşi formează oamenii importanţi convingerile.  

Partea a doua a interviului acordat de domnul Neagu Djuvara unui ziarist de la Adevărul îmi oferă bucuria unei astfel de dezvăluiri.

Domnul Djuvara povesteşte cum, cu ani în urmă, a trimis o scrisoare domnului Isărescu prin care îi solicita o discuţie în legătură cu posibilitatea angajării la Banca Naţională a unei tinere românce, doctorand în Finanţe, care la momentul acela lucra la o bancă în Franţa. Domnul Djuvara nu a primit niciun răspuns de la guvernator şi s-a simţit vexat. Peste ani, îl roagă pe un cunoscut care tocmai urma să aibă  o întâlnire cu domnul Isărescu , să-i  amintească acestuia despre vexarea sa. Acelaşi mesager îi aduce răspunsul:

–          „Domnul Isărescu zice că n-a primit niciodată nicio scrisoare a dumitale”.

 Iar domnul Djuvara îi spune azi reporterului:

–          “Aţi înţeles ce s-a întâmplat? Secretariatul lui, când a văzut că vreau să aduc pe cineva competent, nu i-a dat scrisoarea”.

În faţa unei concluzii atâtde tranşante, reporterul îndrăzneşte un bemol de scepticism:

–          Credeţi?

Iar domnul Djuvara, cu aceeaşi lipsă de îndoială pe care a arătat-o şi  când a afirmat  despre contestatarii lui Băsescu “Masele e proaste”!, răspunde:

–          “Sunt convins! Că nu minte Isărescu în chestiunea asta. Ar fi putut să spună că n-a putut să mă primească în ziua aia. „N-am primit nicio scrisoare!” Este un sabotaj. Şi e foarte generalizată chestia asta. Mulţi tineri cu studii în străinătate au venit în România, au stat câteva luni aici şi s-au întors disperaţi pentru că au găsit uşile închise peste tot. Adică incompetenţii, care ocupă mii de locuri în România, când văd venind pe unul care ar putea să le ia locul, mult mai competent, fac pe dracul în patru ca ăla să fie descurajat şi să plece înapoi în străinătate.”.

Întâmplarea, deşi minoră în consecinţe, implică două personalităţi care, prin simpla lor prezenţă în distribuţie, ne invită să căutăm mai departe de aparenţe.

Deci domnul Djuvara gândeşte cam aşa: şefa de cabinet a domnului Isărescu, cea care îi filtrează acestuia corespondenţa, a citit scrisoarea, a sesizat pericolul infiltrării unei persoane competente în structură şi, în numele miilor de incompetenţi  pe care îi protejează prin fişa postului, a decis să arunce scrisoarea la coş fără a o mai arăta şefului ei, un intransigent apărător al oamenilor de valoare.

Mie mi se pare că dacă am accepta o astfel de variantă două concluzii s-ar impune imediat: 1) că puterea noastră de înţelegere exprimă o inocenţă preşcolară şi 2) că domnul Isărescu a ajuns un fel de mazetă care ţine cărţile de joc în mână doar prinse cu cârlige de rufe şi doar pentru poze de socializare.

Pare mult mai verosimilă varianta următoare: scrisoarea a ajuns în mâna domnului Isărescu şi acesta, luat cu altele, a clasat-o la “maculatură”.  Sigur, o astfel de atitudine ar indica o oarecare desconsiderare faţă de expeditor dar, întreb şi eu, oare nu tocmai asta o fi? Dacă domnul Isărescu l-ar fi preţuit îndeajuns pe domnul Djuvara şi scrisoarea, într-adevăr,  nu ar fi ajuns la dânsul niciodată, nu era mult mai elegant ca acum, aflând cu tresărire de la interpus despre regretabila situaţie şi, mai ales, despre mâhnirea domnului Djuvara, să-i transmită personal acestuia răspunsul său, acompaniat, eventual, de nişte scuze?

Acest mărunt exemplu arată că în formarea convingerilor domnului Neagu Djuvara un rol important îl joacă  buna convieţuire a acestora cu orgoliul domniei sale. Cum ar fi fost, pe linie de vanitate, dacă ar fi acceptat concluzia că domnul Isărescu nu l-a considerat suficient de important, îndeajuns de înalt în rang, pentru a-i răspunde şi, mai mult, pentru a-i onora rugămintea?

Dar dacă orgoliul este juratul cu un cuvânt atât de greu în pronunţarea sentinţelor emise de domnul Djuvara, atunci nu avem dreptul de a ne întreba cât de calificate pentru a fi luate  în serios sunt judecăţile sale despre Băsescu, despre Boc, despre Antonescu (Crin) sau despre Regele Mihai?

Contele de Saint GermainEditorialeBanca Nationala,Basescu,Boc,Crin Antonescu,interviu Adevarul,Isarescu,Neagu Djuvara,regele MihaiPentru mine a fost întotdeauna un lucru de mare interes să înţeleg cum îşi formează oamenii importanţi convingerile.   Partea a doua a interviului acordat de domnul Neagu Djuvara unui ziarist de la Adevărul îmi oferă bucuria unei astfel de dezvăluiri. Domnul Djuvara povesteşte cum, cu ani în urmă, a trimis...Blog politic si polemic