Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Domnul Mircea Ionescu Quintus este un politician discret. A avut însă în ultimele luni câteva reacții care au demonstrat că este și un politician mare.
Deși prieten vechi cu Călin Popescu Tăriceanu, nu a ezitat să-l poftească afară când acesta, după dezertarea din PNL și aderarea la o mișcare centrifugală inițiată de Victor Ponta, a sfidat conducerea liberală intrând nepoftit într-o ședință și incercând să scindeze în continuare partidul ce-i oferise toate demnitățile executive.
Apoi, la Congresul PNL recent desfășurat, domnul Quintus a mutat din nou cu măiestrie într-un moment tensionat. A condus secvența menită a desemna candidatul PNL la președinție cu tact și propuneri subtile. Dându-și seama după reacția sălii că forțarea nominalizării lui Johannis ar fi șubrezit partidul în loc să-l mobilizeze, a apelat la o prevedere statutară ce introducea în ecuație Delegația Permanentă ca factor de decizie privind propunerea de nominalizare. Evident că o hotărâre a Congresului este întotdeauna mai tare decât una a oricărei structuri inferioare (deci Congresul putea decide în locul Delegației Permanente) dar manevra domnului Quintus, dublată de pronunțarea celui de-al doilea nume de candidat, nume care a obținut aplauze consistente din sală, a schimbat mersul lucrurilor. Klaus Johannis (și el cu stofă de bun politician) a prins din zbor sugestia de schimbare și a propus el însuși retragerea rezoluției privind desemnarea atunci și acolo a candidatului PNL la președinție.
În fine, un al treilea gest remarcabil (deși aș putea foarte bine să-l numesc „strălucit”) al domnului Quintus este declarația dată ieri presei în legătură cu planificata fuziune dintre PNL și PDL:
„Este greu să se facă fuziunea ținând seama că statutul prevede că nu se poate renunța la nume și identitate, iar din partea cealaltă l-am auzit pe domnul Predoiu că nici dânșii nu pot renunța la identitate, nume, trecut, istorie. Nu văd cum se poate face decât prin absorbție. Or, nu se poate absorbi un partid care nu renunță la identitatea lui. Am socotit că singura variantă este o alianță, o colaborare a forțelor politice. Atitudinea unui prim – vicepreședinte al unui partid trebuie luată în considerare, ca și prevederile statutului nostru”.
Cu eleganță (dar și cu fermitate) domnul Quintus îi pune pe „artizanii” acestei fuziuni discutabile să iasă din logica negocierilor și a volutelor de imagine și să dea pe față adevăratele motive care îi împing să încerce a amesteca armonios apa cu focul. Seniorul liberal a înțeles înaintea altora riscurile de percepție publică pe care le presupune mângâierea pe creștet a arțăgoasei Monica Macovei care, cu tupeul ei pe cât de incredibil pe atât de binecunoscut, și-a permis să ceară ca o condiție a PDL pentru acceptarea fuziunii, semnarea de către PNL a unui pact pe justiție. Tocmai ea, care ne-a pricopsit cu deplorabilele unelte băsiste Morar și Kovesi, tocmai acum, când corupția idolului ei Traian Băsescu (pe care nu am auzit-o incriminând-o) este evidentă și la apogeu.
Mircea Ionescu Quintus dovedește acea clarviziune, acea serenitate a senectuții, acea detașare de interese meschine în favoarea binelui național. Cred că, mai ales după ultimele poziționări, merită a fi inclus în galeria marilor politicieni români din ultima sută de ani. Alături de Regele Mihai și de Corneliu Coposu.
Păcat că este la o vârstă pe care poporul român nu o socotește potrivită pentru înalte demnități publice căci altfel s-ar fi putut dovedi cel mai bun prezidențiabil al momentului.

Contele de Saint GermainEditorialeCodruta Kovesi,Corneliu Coposu,Daniel Morar,Delegatia Permanenta a PNL,Klaus Johannis,Mircea Ionescu Quintus,Monica Macovei,PDL,PNL,regele MihaiDomnul Mircea Ionescu Quintus este un politician discret. A avut însă în ultimele luni câteva reacții care au demonstrat că este și un politician mare. Deși prieten vechi cu Călin Popescu Tăriceanu, nu a ezitat să-l poftească afară când acesta, după dezertarea din PNL și aderarea la o mișcare centrifugală...Blog politic si polemic