Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Domnul Mircea Ionescu Quintus este un politician discret. A avut însă în ultimele luni câteva reacţii care au demonstrat că este şi un politician mare.
Deşi prieten vechi cu Călin Popescu Tăriceanu, nu a ezitat să-l poftească afară când acesta, după dezertarea din PNL şi aderarea la o mişcare centrifugală iniţiată de Victor Ponta, a sfidat conducerea liberală intrând nepoftit într-o şedinţă şi incercând să scindeze în continuare partidul ce-i oferise toate demnităţile executive.
Apoi, la Congresul PNL recent desfăşurat, domnul Quintus a mutat din nou cu măiestrie într-un moment tensionat. A condus secvenţa menită a desemna candidatul PNL la preşedinţie cu tact şi propuneri subtile. Dându-şi seama după reacţia sălii că forţarea nominalizării lui Johannis ar fi şubrezit partidul în loc să-l mobilizeze, a apelat la o prevedere statutară ce introducea în ecuaţie Delegaţia Permanentă ca factor de decizie privind propunerea de nominalizare. Evident că o hotărâre a Congresului este întotdeauna mai tare decât una a oricărei structuri inferioare (deci Congresul putea decide în locul Delegaţiei Permanente) dar manevra domnului Quintus, dublată de pronunţarea celui de-al doilea nume de candidat, nume care a obţinut aplauze consistente din sală, a schimbat mersul lucrurilor. Klaus Johannis (şi el cu stofă de bun politician) a prins din zbor sugestia de schimbare şi a propus el însuşi retragerea rezoluţiei privind desemnarea atunci şi acolo a candidatului PNL la preşedinţie.
În fine, un al treilea gest remarcabil (deşi aş putea foarte bine să-l numesc “strălucit”) al domnului Quintus este declaraţia dată ieri presei în legătură cu planificata fuziune dintre PNL şi PDL:
“Este greu să se facă fuziunea ţinând seama că statutul prevede că nu se poate renunţa la nume şi identitate, iar din partea cealaltă l-am auzit pe domnul Predoiu că nici dânşii nu pot renunţa la identitate, nume, trecut, istorie. Nu văd cum se poate face decât prin absorbţie. Or, nu se poate absorbi un partid care nu renunţă la identitatea lui. Am socotit că singura variantă este o alianţă, o colaborare a forţelor politice. Atitudinea unui prim – vicepreşedinte al unui partid trebuie luată în considerare, ca şi prevederile statutului nostru”.
Cu eleganţă (dar şi cu fermitate) domnul Quintus îi pune pe “artizanii” acestei fuziuni discutabile să iasă din logica negocierilor şi a volutelor de imagine şi să dea pe faţă adevăratele motive care îi împing să încerce a amesteca armonios apa cu focul. Seniorul liberal a înţeles înaintea altora riscurile de percepţie publică pe care le presupune mângâierea pe creştet a arţăgoasei Monica Macovei care, cu tupeul ei pe cât de incredibil pe atât de binecunoscut, şi-a permis să ceară ca o condiţie a PDL pentru acceptarea fuziunii, semnarea de către PNL a unui pact pe justiţie. Tocmai ea, care ne-a pricopsit cu deplorabilele unelte băsiste Morar şi Kovesi, tocmai acum, când corupţia idolului ei Traian Băsescu (pe care nu am auzit-o incriminând-o) este evidentă şi la apogeu.
Mircea Ionescu Quintus dovedeşte acea clarviziune, acea serenitate a senectuţii, acea detaşare de interese meschine în favoarea binelui naţional. Cred că, mai ales după ultimele poziţionări, merită a fi inclus în galeria marilor politicieni români din ultima sută de ani. Alături de Regele Mihai şi de Corneliu Coposu.
Păcat că este la o vârstă pe care poporul român nu o socoteşte potrivită pentru înalte demnităţi publice căci altfel s-ar fi putut dovedi cel mai bun prezidenţiabil al momentului.

Contele de Saint GermainEditorialeCodruta Kovesi,Corneliu Coposu,Daniel Morar,Delegatia Permanenta a PNL,Klaus Johannis,Mircea Ionescu Quintus,Monica Macovei,PDL,PNL,regele MihaiDomnul Mircea Ionescu Quintus este un politician discret. A avut însă în ultimele luni câteva reacţii care au demonstrat că este şi un politician mare. Deşi prieten vechi cu Călin Popescu Tăriceanu, nu a ezitat să-l poftească afară când acesta, după dezertarea din PNL şi aderarea la o mişcare centrifugală...Blog politic si polemic