Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Această expresie, “să vezi şi să nu crezi”, poate fi considerată un fel de superlativ pentru mirare. Ea nu pune la îndoială realitatea ci doar o glorifică pentru nebănuitele ei resurse de a surprinde mereu şi mereu mintea umană.
“Am văzut cu ochii mei”, “am auzit cu urechile mele” reprezintă argumente finale pentru orice controversă faptică. Un fel de NEC PLUS ULTRA în materie de evidenţă.
Iată însă că se găsesc unii pentru care, uneori, evidenţa nu înseamnă ce văd, nu înseamnă ce aud ci cu totul altceva. O iluzie inacceptabilă, o meta-realitate tocmai bună de pus la îndoială.
Ne amintim bine filmuleţul în care Traian Băsescu plesnea peste faţă un copil. Erau imagini, nu poveşti. Se vedea, nu se nara. Şi cu toate acestea s-au găsit iute nişte lingăi stupizi ai preşedintelui grăbiţi să nege evidenţa, invocând “pixelul albastru” şi viteza neverosimilă a braţului care lovea.
Într-un mod chiar mai evident şi mai dezvoltat decât atunci ni s-a prezentat în ultimele zile o realitate cu fratele preşedintelui negociind ca un cioflingar vânzarea – cumpărarea libertăţii unui interlop. Imaginile erau atât de clare, vocile atât de inconfundabile, povestea atât de coerent-sordidă încât te-ai fi aşteptat să nu se mai găsească ţuţări care să se facă de râs punând-o la îndoială.
Ei bine, s-au găsit destui. Ba că imaginile au fost montate răuvoitor, ca să sugereze o vinovăţie inexistentă, ba că bălmăjelile de gangster stupid ale lui Mircea Băsescu au fost scoase din context, ba că nişte ţigani cu sute de dosare penale la activ nu pot şi nu trebuie să fie crezuţi. De parcă noi i-am fi crezut pe ei şi nu ceea ce vedeam şi auzeam în acele stupefiante filmuleţe.
Azi am răsfoit, cum fac în fiecare vineri, “Dilema Veche”, versiunea electronică. Nu că m-aş fi aşteptat să descopăr în paginile ei vreo înfiorare legată de scandalul uriaş ce ne ţine treji de vreo două săptămâni încoace. Nici chiar atât de naiv nu sunt. Eram însă curios să văd prin ce teme încearcă cei de-acolo, alde Pleşu şi Vasilescu, să abată atenţia cititorilor de la nişte evenimente fierbinţi şi nefaste pentru Traian Băsescu şi familia sa (familie îmbogăţită de curând cu un nou urmărit penal, ginerele preşedintelui).
ce i-a făcut pe milioane de români să uite de greutăţi şi să se bucure, răzbunaţi, de şmenul servit ditamai comandanţilor de nave de nişte ţigani experţi în prostirea proştilor dar eram curios prin ce teme vor să abată atenţia
Domnul Pleşu, ca de obicei când ţara arde, se piaptănă. Şi toarce fonfleuri, cu aerul unui motan sastisit îndurându-şi siesta. Ce ne propune pentru acest număr Andrei Pleşu? Evident ceva de mare actualitate şi aşteptat cu sufletul la gură de aspiranţii la nirvana: panseurile sale despre hazul morţii.
O surpriză, totuşi, am avut: să descopăr, într-un colţ al paginii dominate de editorialul maestrului, o poză mică a lui Mircea Băsescu. Ea ilustra un articol al lui Gabriel Giurgiu intitulat : “Din bube, mucegaiuri şi noroi”. Am dat clic cu mâna tremurândă: să cuteze Dilema Veche … ?
La loc comanda cu amăgelile. Domnul Giurgiu venea şi el să mi se ofere ca exemplu de orb care vede şi credincios care nu crede.
Iată două extrase din pictorul naiv Gabriel Giurgiu care pe vremuri, dacă nu mă înşel, a fost realizator de emisiuni economice pe la TVR.
“Prezenţa unui Bercea Mondial în peisaj, familiile de lumpeni şi depoziţiile lor publice, filmările şi dezvăluirile – totul dă impresia unui fir epic grotesc, mizerabil, ordinar. Totul pare o megamanea, cu iz de policier prost, pe un scenariu întocmit de minţi stîlcite de o ură perversă, cu promisiunea unei continuări teribile, trimiţînd spre ideea mituirii procurorului-şef al Republicii”.
Nu e fascinantă această oroare de lumpeni la un om care refuză evidenţa realităţii şi se năclăieşte de bună voie şi nesilit de nimeni cu excrementele propriilor minciuni?
Pentru că, dacă nu a fost suficient de explicit din prima frază, domnul Giurgiu revine, spre deplină clarificare:
“Pur şi simplu, habar nu am care este adevărul şi pe unde se ascunde”.
Vedeţi? Tocmai ce spuneam: ce-a văzut cu ochii lui, ce-a auzit cu urechile lui, nu-i sunt îndeajuns! Mai speră într-o minune: să inventeze “naşu’ din suflet” ceva, să vină reprezentantul Departamentului de Stat să invalideze filmuleţele!
Ţi-e şi silă dar şi milă de astfel de specimene. Ele ar pune la îndoială şi autenticitatea propriilor părinţi dacă aceştia ar încerca să le zdruncine iubirea de Băsescu.
Megamanea? Poate! Policier prost? Aduce! Dar nu “pe un scenariu întocmit de minţi stîlcite de o ură perversă” ci cu statut de cine-verite. În care protagonistul răului nu este ţiganul Bercea Mondial ci unul mult mai nociv pentru imaginea noastră în lume, românul Mircea Băsescu.

Contele de Saint GermainEditorialeandrei plesu,Bercea Mondial,Dilema Veche,Gabriel Giurgiu,Mircea Basescu,TVRAceastă expresie, “să vezi şi să nu crezi”, poate fi considerată un fel de superlativ pentru mirare. Ea nu pune la îndoială realitatea ci doar o glorifică pentru nebănuitele ei resurse de a surprinde mereu şi mereu mintea umană. “Am văzut cu ochii mei”, “am auzit cu urechile mele” reprezintă...Blog politic si polemic