Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Traian Băsescu s-a infiltrat în viaţa noastră ca o boală naţională. Ca un fascism ori, mai degrabă, ca un comunism.

Nici nu am apucat să ieşim din convalescenţa pandemiei Ceauşescu şi iată-ne cu o recădere. Specific cancerelor. Am avut vreo 15 ani impresia că ne simţim mai bine şi brusc…

Unii aleg să se salveze individual. Fie pactizează cu agentul patogen, cedându-şi demnitatea acestuia şi ridicându-i ode potrivite tiranilor cu stea în frunte – mă refer la colaboraţionişti, nişte egoişti odioşi, fie îşi scot adeverinţă de platfus pentru a evita linia întâi a frontului şi supravieţuiesc discret, cu storurile trase, să nu bată la ochi dar nici să nu fie obligaţi a privi la suferinţa din jur – mă refer la individualiştii cu măsură, egoişti din scepticism.

Despre colaboraţionişti am tot scris. Sunt, în opinia mea, cei mai demni de dispreţ şi neiertare. Pentru că nu se mulţumesc doar a nu înfrunta răul ci, spre a-şi maximiza profitul, se alătură în mod abject acestuia, sporindu-i performanţa malefică.

Azi vreau să exprim două gânduri despre individualiştii cu măsură. Am întâlnit câţiva şi pe acest blog. Îmi vin în minte doi: @InimăRea, mai demult, şi @Vali, mai recent.

Aceştia comentează de pe poziţia somnorosului deranjat cu noaptea-n cap de zgomotele vecinilor. Tot ce-şi doresc este să nu le perturbe cineva, oricine-ar fi, preţioasa tihna. Prin prisma lor, toţi vecinii ce strică liniştea nopţii sunt egal vinovaţi. Nu contează că unii dau boxele la maximum, să se amuze,  iar alţii le bat în ţeavă, revoluţionar, cerând linişte. Îi critică cu indignare şi pe unii şi pe ceilalţi, fără diferenţieri, fără grade de comparaţie, fără a disjunge efectul de cauză.

“Băsescu da, e rău, minte, debordează de ură, minte, are apucături dictatoriale, minte, şantajează, minte, dar ce, opozanţii lui or fi mai breji”?

“Portocaliii, într-adevăr, au furat de-au rupt, ne-au îndatorat cu miliarde ca să le-mpartă între ei, dar ce, uslaşii dacă vor veni nu vor face la fel”?

“Şi dacă-i dăm jos pe-ăştia, ticăloşi, într-adevăr, cu cine-i înlocuim, cu alţii tot ca şi ei”?

“Aş vota şi eu să plece Băsescu dar s-avem un om curat, de valoare, patriot şi vizionar, cu care să-l înlocuim. Nu să plece el şi să vină un plagiator sau un chiulangiu sau o unealtă a ruşilor … Să cădem, adică, din lac în puţ”!

Cam aşa pun problema individualiştii cu măsură. Eu îi alint numindu-i astfel pentru că îmi propun să accept că nu toţi susţinătorii răului o fac din egoismul abject al colaboraţioniştilor. Nu toţi urmăresc să se vândă contra unui profit material personal. Unii chiar cred în susţinerile lor şi singurul lucru pe care-l doresc este liniştea. Liniştea de a-şi vedea nederanjaţi de lumea mică a eului lor, de autismul lor social. Universul le este unul egocentric, care nu se extinde dicolo de casa lor, de meseria lor, de rudele lor de gradul întâi.

Ceea ce le reproşez acestor oameni este că nu au organ (sau îl au dar luptă din răsputeri să-l atrofieze) pentru a recepta nivelul de suferinţă al semenilor  mulţi şi neputincioşi, pentru a fi împinşi să le întindă o mână. Efortul lor de izolare reprezintă tot o formă de egoism, de privilegiere a ideii că viaţa este o luptă pe cont propriu în care e bine să depinzi cât mai puţin de alţii. Un egoism născut din scepticism, din decepţii, din mai multele înfrângeri decât victorii ale binelui.

Şi eu mă mai las furat uneori, în momentele de deznădejde, de mirajul turnului de fildeş. Doar că nu mă ţine. Pentru că minciuna sfruntată şi nedreptatea, mai ales cea socială, în loc să mă dezarmeze mă îndârjesc.

Recunosc că Traian Băsescu ne-a îmbolnăvit pe mulţi dintre noi. Ni s-a fixat pe creier ca un parazit care ne suge gândurile şi ne împiedică de a fi integral dedicaţi menirii noastre. Trebuie să facem ceva de a ne vindeca de el. Este imperios necesar.

Dar a ne vindeca, în situaţia asta, nu cred că înseamnă a ne resemna cu prezenţa parazitului şi a incerca să îl ignorăm.  Dacă vrem o şansă de vindecare adevărată, atunci parazitul trebuie, cu orice riscuri, extirpat. Adică, pentru a evita răstălmăcirile, decuplat de la jugulara puterii. Iar peste trei zile avem prilejul ideal de a face acest pas spre însănătoşire, votand nu fatalizand.

Iar celor îngrijoraţi de ce o să se întâmple după, le spun: când singura şansă de supravieţuire este să te operezi, ar fi sinucigaş să refuzi operaţia de frică să nu cumva să te alegi cu vreo hepatită de la transfuzie!

Contele de Saint GermainEditorialeCeausescu,colaborationisti,comunism,egoisti,Fascism,hepatita,individualisti,pandemie,parazit,Traian Basescu,transfuzieTraian Băsescu s-a infiltrat în viaţa noastră ca o boală naţională. Ca un fascism ori, mai degrabă, ca un comunism. Nici nu am apucat să ieşim din convalescenţa pandemiei Ceauşescu şi iată-ne cu o recădere. Specific cancerelor. Am avut vreo 15 ani impresia că ne simţim mai bine şi brusc... Unii...Blog politic si polemic