Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Traian Băsescu s-a infiltrat în viața noastră ca o boală națională. Ca un fascism ori, mai degrabă, ca un comunism.

Nici nu am apucat să ieșim din convalescența pandemiei Ceaușescu și iată-ne cu o recădere. Specific cancerelor. Am avut vreo 15 ani impresia că ne simțim mai bine și brusc…

Unii aleg să se salveze individual. Fie pactizează cu agentul patogen, cedându-și demnitatea acestuia și ridicându-i ode potrivite tiranilor cu stea în frunte – mă refer la colaboraționiști, niște egoiști odioși, fie își scot adeverință de platfus pentru a evita linia întâi a frontului și supraviețuiesc discret, cu storurile trase, să nu bată la ochi dar nici să nu fie obligați a privi la suferința din jur – mă refer la individualiștii cu măsură, egoiști din scepticism.

Despre colaboraționiști am tot scris. Sunt, în opinia mea, cei mai demni de dispreț și neiertare. Pentru că nu se mulțumesc doar a nu înfrunta răul ci, spre a-și maximiza profitul, se alătură în mod abject acestuia, sporindu-i performanța malefică.

Azi vreau să exprim două gânduri despre individualiștii cu măsură. Am întâlnit câțiva și pe acest blog. Îmi vin în minte doi: @InimăRea, mai demult, și @Vali, mai recent.

Aceștia comentează de pe poziția somnorosului deranjat cu noaptea-n cap de zgomotele vecinilor. Tot ce-și doresc este să nu le perturbe cineva, oricine-ar fi, prețioasa tihna. Prin prisma lor, toți vecinii ce strică liniștea nopții sunt egal vinovați. Nu contează că unii dau boxele la maximum, să se amuze,  iar alții le bat în țeavă, revoluționar, cerând liniște. Îi critică cu indignare și pe unii și pe ceilalți, fără diferențieri, fără grade de comparație, fără a disjunge efectul de cauză.

„Băsescu da, e rău, minte, debordează de ură, minte, are apucături dictatoriale, minte, șantajează, minte, dar ce, opozanții lui or fi mai breji”?

„Portocaliii, într-adevăr, au furat de-au rupt, ne-au îndatorat cu miliarde ca să le-mpartă între ei, dar ce, uslașii dacă vor veni nu vor face la fel”?

„Și dacă-i dăm jos pe-ăștia, ticăloși, într-adevăr, cu cine-i înlocuim, cu alții tot ca și ei”?

„Aș vota și eu să plece Băsescu dar s-avem un om curat, de valoare, patriot și vizionar, cu care să-l înlocuim. Nu să plece el și să vină un plagiator sau un chiulangiu sau o unealtă a rușilor … Să cădem, adică, din lac în puț”!

Cam așa pun problema individualiștii cu măsură. Eu îi alint numindu-i astfel pentru că îmi propun să accept că nu toți susținătorii răului o fac din egoismul abject al colaboraționiștilor. Nu toți urmăresc să se vândă contra unui profit material personal. Unii chiar cred în susținerile lor și singurul lucru pe care-l doresc este liniștea. Liniștea de a-și vedea nederanjați de lumea mică a eului lor, de autismul lor social. Universul le este unul egocentric, care nu se extinde dicolo de casa lor, de meseria lor, de rudele lor de gradul întâi.

Ceea ce le reproșez acestor oameni este că nu au organ (sau îl au dar luptă din răsputeri să-l atrofieze) pentru a recepta nivelul de suferință al semenilor  mulți și neputincioși, pentru a fi împinși să le întindă o mână. Efortul lor de izolare reprezintă tot o formă de egoism, de privilegiere a ideii că viața este o luptă pe cont propriu în care e bine să depinzi cât mai puțin de alții. Un egoism născut din scepticism, din decepții, din mai multele înfrângeri decât victorii ale binelui.

Și eu mă mai las furat uneori, în momentele de deznădejde, de mirajul turnului de fildeș. Doar că nu mă ține. Pentru că minciuna sfruntată și nedreptatea, mai ales cea socială, în loc să mă dezarmeze mă îndârjesc.

Recunosc că Traian Băsescu ne-a îmbolnăvit pe mulți dintre noi. Ni s-a fixat pe creier ca un parazit care ne suge gândurile și ne împiedică de a fi integral dedicați menirii noastre. Trebuie să facem ceva de a ne vindeca de el. Este imperios necesar.

Dar a ne vindeca, în situația asta, nu cred că înseamnă a ne resemna cu prezența parazitului și a incerca să îl ignorăm.  Dacă vrem o șansă de vindecare adevărată, atunci parazitul trebuie, cu orice riscuri, extirpat. Adică, pentru a evita răstălmăcirile, decuplat de la jugulara puterii. Iar peste trei zile avem prilejul ideal de a face acest pas spre însănătoșire, votand nu fatalizand.

Iar celor îngrijorați de ce o să se întâmple după, le spun: când singura șansă de supraviețuire este să te operezi, ar fi sinucigaș să refuzi operația de frică să nu cumva să te alegi cu vreo hepatită de la transfuzie!

Contele de Saint GermainEditorialeCeausescu,colaborationisti,comunism,egoisti,Fascism,hepatita,individualisti,pandemie,parazit,Traian Basescu,transfuzieTraian Băsescu s-a infiltrat în viața noastră ca o boală națională. Ca un fascism ori, mai degrabă, ca un comunism. Nici nu am apucat să ieșim din convalescența pandemiei Ceaușescu și iată-ne cu o recădere. Specific cancerelor. Am avut vreo 15 ani impresia că ne simțim mai bine și brusc... Unii...Blog politic si polemic