Domnul Pleșu, în ciuda taliei mari a sacoului, este un maestru al fofilării. Face ce face și alunecă dibaci din clinciuri, strecurându-se neabraziv printre mâini, printre picioare, printre contradicții. Chiar și când mușcă, mușcă cu gingiile, lăsându-și loc de interpretări favorabile la concluzii; cum că, adică, ar fi fost vorba de un sărut mai pătimaș și nicidecum de colți walpurgici. (mai mult…)
continuare...