Președintele gaz pe foc
A fost odată un președinte de CAP care răspundea de mai multe ferme de animale. Declara sus și tare că îi urăște pe lupi și, ca să-și ferească animalele de aceștia, obișnuia ca mai în fiece seară să aprindă focuri sperietoare pe latura de est, dinspre pădure. Când flăcările se domoleau, turna gaz peste ele ca să le ațâțe.
După un timp, animalele au constatat că focurile acestea, noapte de noapte, și când răzbăteau urlete suspecte dinspre pădure și când se auzeau doar greierii, le stricau plăcerea de a trăi, le întunecau viața, le învrăjbeau între ele, ca specii. Din furajele lor erau înălțate rugurile de ținut lupii la distanță; de aceea, pe zi ce trecea, primeau rații tot mai mici. Când vântul bătea spre ferme, scânteile le aprindeau paiele cuiburilor sau se stingeau cu sfârâituri în albia ieslei, înnegrind-o.
Puicuțele nu mai ouau, cocoșii nu mai călcau, boii nu mai trăgeau, vacile nu mai alăptau.
Atunci s-au intrunit toate dobitoacele și au decis să ceară președintelui de CAP să renunțe la focuri. Obosiseră de atâta fum, de atâta stare de război, tânjeau după puțină tihnă. Plus că nimeni nu mai văzuse, de vreo 20 de ani încoace, urmă de lup dând târcoale.
– Nici vorbă – le-a răspuns președintele, șfichiuind din biciul șaretei. Â Habar n-aveți voi ce pericole vă pasc. Chiar am hotărât să extind focurile și pe potecile dintre cotețe și pe șleaurile dintre grajduri. În plus, voi infiltra pe după șuri câini de pază în blană de lup, sub acoperire, pentru a vă apăra mai bine de primejdii. Spre binele vostru, nerecunoscătoarelor!
Dobitoacele s-au dumirit: președintele era piroman, nicidecum protector, însetat de zarvă, nicidecum de armonie.
Într-o seară de iarnă senină, sticloasă, fără vreo adiere, vâlvătăile de serviciu ce brăzdau teritoriul fermelor au început să umble cu pași șerpuitori, ca de fitil, unindu-se, îngroșând șuvoiul, revărsându-se peste biroul președintelui, mistuindu-l într-o clipă.
O torță vie s-a zbătut câteva clipe, peste ruine, fumegând negru ca arsura de zmoală sau de gaz.
De atunci i-a rămas numele „Președintele gaz pe foc”.
https://www.conteledesaintgermain.ro/presedintele-gaz-pe-foc/10-12-2012Editorialedobitoace,gaz pe foc,piroman,presedinte,zmoalaA fost odată un președinte de CAP care răspundea de mai multe ferme de animale. Declara sus și tare că îi urăște pe lupi și, ca să-și ferească animalele de aceștia, obișnuia ca mai în fiece seară să aprindă focuri sperietoare pe latura de est, dinspre pădure. Când flăcările...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Faci un comentariu sau dai un răspuns?