Scorul acestui articol
[Total: 32 voturi. Media: 4.6]

Nu am nimic cu Marian Munteanu. L-am admirat în Piața Universității, apoi l-am uitat pentru că, așa cum apăruse, a și dispărut. Pentru mine a fost o efemeridă politică.

Nu l-am regretat și nici nu m-am considerat trădat de el, ca în cazul lui Crin Antonescu. Pur și simplu mi s-a părut din categoria actorilor de-un rol, scriitorilor de-o carte, providențialilor de-o clipă. Deasupra cărora destinul trece ca un far rotitor, îi luminează o secvență avantajos, după care îi redă anonimatului cu cea mai firească și îndreptățită indiferență.

De ce, atunci, sunt atât de convins, încă de pe acum, că nu îl voi vota?

Pentru că detest lașitatea și gesturile dictate de acest sentiment!

Marele miting bucureștean ce a urmat tragediei de la Colectiv mi-a fost o lecție pe multiple planuri.

Am văzut în creșterea lui o coagulare de un tip special (ca să nu spun dubios). După o naștere spontană, firească emoțiilor generate de nenorociri imprevizibile, a apărut încă de-a doua zi a ieșirii oamenilor în stradă un efect de drojdie de bere în aluatul de cozonac al mitingului. Calmă, nevindicativă, tăcută ca o formă de priveghi în primele ei ore de viață, mișcarea populară s-a umflat apoi neverosimil, peste noapte, într-o revoltă antiguvern, antipoliticieni, antisistem. A dat peste buzele formei, ale oricărei forme normale de solidaritate în fața durerii nemeritate, demonstrând că cineva, undeva, manevrase profesionist niște foale pentru a întărâta focul.

Å¢intele luate la strivit de năvalnica înfoiere stradală nu se supuneau deloc legilor hazardului, așa cum se întâmplă în cataclismele ordonate din ceruri. Spre deosebire de incendiul din club care secerase, fără culoare politică, tineri nevinovați, pârjolul social, prelingându-se ca o lavă carbonizantă pe bulevardele bucureștene, trăda clare antipatii și obiective politice. Comandamentul său nu avea nimic de-a face cu cerul căci nu se ridicase niciodată mai sus de podeaua sălilor de consiliu unde se decid marile lucrături subterane. Asta avea să fie confirmat de toate evenimentele ulterioare.

Cineva, care instrumentase cu succes, prin mijloace specifice paramilitare dar mai ales prin forța anonimă și virotică a Facebook-ului haosul, deruta și mai apoi revolta de la alegerile prezidențiale din 2014 din diaspora, a văzut în tragedia de la Colectiv un excelent prilej de a lansa pe piață o nouă doctrină: politică fără politicieni, democrație fără alegeri.

Astfel s-a șters, chipurile nu abuziv ci în numele poporului (!!!) „“ vedeți, demos? „“ , tot ce poporul decisese la urne cu 3 ani în urmă.

Guvernul Ponta, la gunoi. Parlamentul CDR la zidul infamiei. Și toate acestea fără consultarea electorilor, fără scrupule procedurale, fără vreo rezistență din partea apostolilor democrației.

Scandarea străzii, „fără politicieni”, s-a concretizat degrabă prin guvernul tehnocrat Cioloș. Ce catastrofă! „Fără politicieni” a devenit ordin pe unitate pentru DNA. Cum unul dintre indezirabili ridică puțin capul, cum îi servește DNA, la minut, un dosar de corupție cu care îl îndeasă în smoală până la creștet. Asta pentru politicienii indezirabili. Căci mai există și alții, care au făcut mult „bine” țării, de exemplu Traian Băsescu, Emil Boc, care sunt exceptați de la eliminare. Absolut întâmplător!

Să ne întoarcem însă la titlul articolului.

Strada ne-a cerut fără politicieni, am ascultat dorința ei: vom propune la PMB un membru al societății civile„. Asta este explicația oficială oferită de conducerea PNL după desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al acestui partid la Primăria Bucureștiului.

Dacă i-aș crede serioși pe cei doi co-președinți, Gorghiu și Blaga, i-aș întreba doar atât: dar în urmă cu două săptămâni, când l-ați propus pe Ludovic Orban, nu v-a interesat dorința străzii?

Nu am însă cum să-i cred serioși. Pentru că îi văd lași. Ambii avuți la mână de DNA (cum toată presa a observat), nu au făcut altceva decât să execute un ordin: Marian Munteanu. S-a terminat cu mofturile de partid gen Bușoi ori Ludovic Orban. „I-ați desemnat fără să ne consultați, vi i-am desființat și gata! Acum, ca să n-o mai dați în bară, vă servim noi numele preferatului nostru, în plic”.

Auzi, voința străzii!

Zece mii de tineri aerieni, care habar n-au  pe ce lume trăiesc și ce se petrece în jurul lor. Care nici nu citesc istorie și nici nu se uită la știri, n-au auzit de crimele comunismului și nici de hoția de la ANRP. Dar care, în schimb, își consideră părinții vetuști, tocmai buni pentru a li se retrage dreptul de vot; și care își cataloghează țara drept un blestemat loc de tranzit pe care e bine să-l părăsești cât mai curând. Fără sentimentul și obligațiile vreunei apartenențe, fug de viața reală în virtualul Internetului pentru că li se pare mult mai comod și mai „gripping”. Se lasă manipulați ca niște guguștiuci și apoi obosiți, blazați, „făcuți”, se retrag pentru încă o generație în egoismul lor funciar.

Iar acest PNL jalnic, rezultat prin corcirea unui partid nobil, cu pedigri, cu o șleahtă de derbedei oportuniști, vine să ne prostească în față că acei zece mii de protestatari, duși de nas și deturnați de o divizie de profesioniști, ar fi societatea civilă. Pe care, la rândul ei, ar reprezenta-o Marian Munteanu.

Dar proști ne mai credeți, fraților! Tocmai voi, care vă lăudați că aveți simpatizanți doxați.

Nu-l voi vota pe Marian Munteanu pentru că mi se bagă pe gât. Și mi se bagă pe gât nu de către un partid (ceea ce ar fi de înțeles până la urmă) ci de către spirocheții ce au infestat acel partid printr-o unire morganatică. Nu vreau să devin unealta spirocheților, oricât s-ar da aceștia cu filamentul de pământ să mă convingă.

Am mai spus-o și o repet: suntem cobaii unui experiment, condus de alogeni, de substituire a democrației cu un fel de hologramă a acesteia. Se păstrează cadrul, forma, terminologia specifice democrației dar totul rămâne lipsit de substanță. Când să pipăi democrația, îți intră mâna-n gol. Va fi campanie electorală, pluripatitism, vor fi candidați și urne, sondaje și exit-polluri, procente parțiale și finale dar ce va rezulta la sfârșit, concret, nu va fi nicidecum materializarea voinței populare.

Ne vom trezi pe ecranele televizoarelor, pe Internet, pe ziarele de a doua zi cu proiecția unei realități ce a fost stabilită altundeva decât la urne, în alt timp decât în ziua votului.

E posibil ca această prestidigitație să funcționeze o dată. Să aresteze ei, înainte de alegeri, tot ce nu le convine, să ne blagoslovească cu preferații lor (care, după cum ne dovedește guvernul Cioloș, nu sunt cu nimic mai breji decât cei eliminați) și să facă astfel mult trâmbițata schimbare a clasei politice corupte cu o clasă politică nouă. De la alegerea căreia poporul român a fost exclus.

A doua oară nu vor mai apuca să repete scamatoria. Pentru că dezastru unui asemenea experiment îi va pulveriza. Doar că oalele sparte nu vor fi plătite de alogenii instigatori ci de obedientele lor cozi de topor autohtone.

Aviz, asadar, amatorilor! Cine înțelege acum, mai are timp să se salveze!

Contele de Saint GermainEditorialeAlina Gorghiu,ANRP,Crin Antonescu,demos,DNA,Emil Boc,Facebook,gripping,guvernul Ponta,guvernul tehnocrat Ciolos,Internet,Ludovic Orban,Marian Munteanu,Parlamentul CDR,pedigri,Piata Universitatii,PNL,prestidigitatie,Primaria Bucuresti,spirochet,tragedia de la Colectiv,Vasile BlagaNu am nimic cu Marian Munteanu. L-am admirat în Piața Universității, apoi l-am uitat pentru că, așa cum apăruse, a și dispărut. Pentru mine a fost o efemeridă politică. Nu l-am regretat și nici nu m-am considerat trădat de el, ca în cazul lui Crin Antonescu. Pur și simplu mi...Blog politic si polemic