Scorul acestui articol
[Total: 45 voturi. Media: 4.8]

Doamna Raluca Prună este un român de succes. A făcut ce-a făcut și s-a descurcat. Cu un tată fost înalt ofițer de securitate (conform demascării făcute de Mircea Răceanu în cartea „Infern ‚89”), cu un mentor fost procuror comunist (Monica Macovei), a împușcat fără mari strădanii și dotări personale  un post de funcționar european la Bruxelles, cu salariu de vedetă la Steaua (10 000 EUR pe lună); mic, poate, pentru fotbaliști dar imens pentru conțopiști.

Cum se atrag marile caractere, este? Două fetițe de securiști notorii (Macovei și Prună), crescute în huzurul sfidător al nomenclaturii parvenite pe martiriul burghezo-moșierimii și al intelectualității verticale, se întâlnesc într-o lume nouă (credeam noi), unde dau nas în nas cu copiii și nepoții victimelor părinților lor.

Și, ce credeți? Fac un pas înapoi, se căiesc, își cer scuze, încearcă să fie bune cu aceștia? Aș! Se bulucesc cu anasâna în primele rânduri, dând din coate și din clanțe, ducând mai departe tupeul și ciocoiala deprinse în cei șapte ani de-acasă, livrându-ne lecții ipocrite de dreptate și stabilindu-ne ștachete zigzagate de moralitate.

Parafrazându-l pe tătucul lor (spiritual) în ale securismului de rit capitalist, zic și eu, cu pios năduf: ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să fie batjocorit de odraslele torționarilor săi?

Te uiți la doamna Prună și te gândești că, dacă s-ar așeza lângă tine în metrou, ai căuta un loc mai departe sau, în lipsă, l-ai ceda pe-al tău cuiva mai fudul de-o nară. Înfășurată zbanghiu în halatul ăla flaușat, ce te duce involuntar cu gândul la acre nădușeli de saună, cu părul încâlcindu-i-se și lipindu-i-se olfactiv pe umeri, după moda zlătărească, cu o supraponderalitate a cărei grafică nu pare deloc fruct de glande ci de hulpăvie, te ține, ce pot să zic, la distanță.

Și te face să te întrebi: la ce i-or fi folosit copilăria opulentă și banii mulți și limbile străine și civilizația bruxelleză dacă nimic din distincția specifică acestor atribute nu se regăsește la domnia sa?

Iar când vorbește, desăvârșește. Ce? Imaginea de mai sus.

Are două tipuri de limbaj: unul de slugă, altul de țoapă. Pe primul îl utilizeaza în interiorul castei ce se folosește de dânsa. Casta foștilor securiști. Cu Monica Macovei, cu grangurii de pe la servicii, e doar lapte și miere; obedientă până la a le prelua și gafele declarative (afirmația doamnei Prună că „discuția despre drepturile omului este un lux”  nu a venit decât să întărească enormitatea Monicăi Macovei că „Intr-o tara in care criminalitatea este ridicata, drepturile omului nu pot fi exercitate pe deplin”). Cel de-al doilea limbaj, cel de țoapă, mult mai exersat și familiar, este rezervat celor pe care îi disprețuiește și i-a disprețuit dintotdeauna: românilor obișnuiți. Declarația dată presei din mers și cu un zâmbet ironic pe figură “Sindicalistii trebuie sa stie ca suntem o tara in criza” demonstrează deopotrivă prostie, fudulie și neghioabă iresponsabilitate.

Această tanti-n halat, această rubicondă matrioșcă finală ce-ascunde în pântecele ei  nenumărați rotofei ai sistemului ce o dirijează din subterane, anunță mincinos prostimea că țara e-n criză, deci ea, prostimea, ar trebui să mai strângă o tură cureaua.

Păi dacă o țară se cheamă că e în criză atunci când înregistrează creștere economică de 4%/an, înseamnă că doamna Prună trăiește în cu totul alt univers, acela al tupeului fără margini, al incompetenței fără leac, al României luată din nou în primire de eșalonul proaspăt și plin de patriotism resapat al fostei securități.

Citesc în presa de azi Comunicatul Uniunii Naționale a Judecătorilor din România care a organizat simpozionul intitulat „“Responsabilitatea Statului în respectarea vieţii private asigurând securitatea naţională”. Se propunea, în esență, o dezbatere pe tema Legilor Siguranței Naționale. Ei bine, deși a fost invitată cu toată deferența, doamna ministru Prună a refuzat participarea. Confirmând încă o dată ce ne-a dovedit prin comportamentul ei de când a fost înscăunată: că ea nu este Ministrul Justiției și nici nu are de gând să intre cu adevărat în rolul acesta fals. Ea este doar un securist în misiune, activat la trei decenii după adormire.

Da, asta este doamna Raluca Prună, un securist veleitar! Fără pic de dragoste de țară și români dar, în schimb, cu o extrem de duhnitoare aroganță de țață.

Cu astfel de exemplare și-au propus, marii reformatori ai  nației, să înlocuiască actuala clasă politică.

Halal! Ei tot hoți, noi tot iloți!

Contele de Saint GermainEditorialeLegile Sigurantei Nationale,Ministerul Justitiei,Mircea Raceanu,Monica Macovei,Raluca Pruna,sluga,Steaua,toapa,Uniunea Nationala a Judecatorilor din RomaniaDoamna Raluca Prună este un român de succes. A făcut ce-a făcut și s-a descurcat. Cu un tată fost înalt ofițer de securitate (conform demascării făcute de Mircea Răceanu în cartea „Infern ‚89”), cu un mentor fost procuror comunist (Monica Macovei), a împușcat fără mari strădanii și dotări personale ...Blog politic si polemic