Scorul acestui articol
[Total: 26 voturi. Media: 4.8]

Nu ne-a mai rămas decât ironia. Dar să È™tiți că nu e puțin lucru. Ironia îi devastează pe mincinoÈ™i È™i pe atotputernici.

Pe doi dintre aceÈ™tia tocmai i-am prins cu plagiatul declarativ. Iată dovada:

„žNu am NICIO temere, pentru că nu am încălcat NICIODATÄ‚ legea. Dincolo de faptul că nu am NICIO îngrijorare în principiu, È™tiind că NU POT EXISTA afirmații serioase că aÈ™ fi fost implicat în ceva ilegal„ (Traian Băsescu).

„žÎn ceea ce mă priveÈ™te sunt un om extrem de corect, am fost corectă TOATÄ‚ viața, sunt corectă È™i nu am NICIUN fel de îndoială cu privire la ORICE informație pe care ORICE persoană din lumea asta ar putea să o găsească. Nu am NICIUN fel de emoție. Sunt un om corect, am fost un om corect È™i ÎNTOTDEAUNA am respectat legea„ (Laura Kovesi).

Cele două fragmente par rostite de aceeaÈ™i gură dar nu e aÈ™a. În schimb e clar că vin dintr-un trup comun, acela al adevărurilor absolute, neîntinate de excepții.

AÈ™adar acelaÈ™i trup, acelaÈ™i mesaj, doar capete diferite, cu guri diferite. Oricum am lua-o, aduce a monstru. Bicefal È™i cu gândire binară. Alb / negru, bun / rău, totul / nimic. Abaterea exclusă, nuanțele interzise.

Traian Băsescu spune: „žnu am încălcat niciodată legea”. Laura Kovesi spune: „žîntotdeauna am respectat legea”. Traian Băsescu spune: „žNu am nicio îngrijorare”. Laura Kovesi spune: „žNu am niciun fel de îndoială, nu am niciun fel de emoție”.

Ei sunt siamezii corectitudinii. Cu un singur trup, trupul comun al certitudinilor, vizuina lui 100%, perfecțiunea omului uns zeu cu chrism, de unii care n-au auzit în viața lor cuvântul mir. Situați prin această înălțare deasupra muritorilor de rând pentru marele merit de a se fi lepădat de relativ. „žNiciun, nicio, niciodată, toată, orice, întotdeauna” „“ iată lexicul de baricadă al adevărurilor imuabile.

Doamna Kovesi a respectat ÎNTOTDEAUNA legea. Chiar È™i atunci când a încălcat (È™i încalcă în continuare) Constituția. Nimeni, pentru dânsa, nu e mai presus de lege, cu excepția lui Traian Băsescu. Fiind un singur trup cu acesta, a-l inculpa înseamnă a se inculpa. A-l presupune cu ceva în afara legii înseamnă a se presupune È™i pe sine astfel, a se demitifica. Ceea ce ar fi o blasfemie.

MincinoÈ™ii, cu cât se simt mai amenințați de a fi devoalați, cu atât se încăpățânează mai abitir să pledeze „žcinstit”. Tocmai de aceea, când îi vezi ieÈ™ind la atac cu lexicul de baricadă pomenit mai sus, cel mai indicat ar fi să-i citeÈ™ti pe invers.

Aparițiile dese din ultima vreme, în media, ale Laurei Kovesi, nu demonstrează nici pe departe lipsă de emoție ci exact pe dos. O neliniÈ™te care o împinge pe nisipurile miÈ™cătoare ale expunerii publice. Ani de zile, cât a fost È™i s-a simțit Dumnezee, a răspuns bârfelor prostimii cu o parcimonie rabinică. Acum, după ce i s-a acordat un nou mandat, deci ar fi fost de aÈ™teptat să-È™i regăsească serenitatea, nu doar că dă interviuri în rafală, mai ceva decât politicienii aflați în campanie electorală, dar amenință voalat È™i se autolaudă cu ostentație. O combinație  de războinic încolțit È™i nicidecum de cezar stăpân pe situație.

De ce ne-o minți doamna Kovesi, cu atâta ardoare È™i tocmai acum, că este corectă, când faptele demonstrează mai clar decât oricând că foloseÈ™te DNA pentru jocuri politice (ex.: Olguța Vasilescu È™i Ludovic Orban răi, Emil Boc È™i Cătălin Predoiu buni), că îl protejează pe Traian Băsescu È™i că încearcă să substituie alegerilor democratice desemnări oculte? De ce pozează doamna Kovesi în luptătorul de neclintit împotriva corupției tocmai acum când soclul i-a fost consolidat pentru încă 3 ani de semnătura preÈ™edintelui?

Este limpede de ce. Pentru că se simte groaznic de amenințată. Cum nu a mai fost niciodată până acum. De entități È™i potențiale dezvăluiri pe care domnia sa le È™tie dar noi nu. Încă. De fapte care, odată scoase la lumină (binomul acționează frenetic să nu se întâmple aÈ™a ceva) ar putea produce daune incalculabile.

Pentru că, dacă la mijloc nu ar fi dezvăluiri devastatoare pentru sistem, ar fi acceptat acesta să intre în război exact cu numele (Israel È™i Mossad) cele mai temute, planetar, din galeria combatanților moderni?

Imaginile de la Tribunalul BucureÈ™ti cu mamele înlăcrimate ale celor doi tineri militari de elită israelieni, încătuÈ™ați de o țară declarativ aliată, nu vor lăsa pasive autoritățile de la Tel Aviv. Chiar dacă, pe moment, CIA s-ar putea să încerce a impune o soluție de compromis.

Despre evrei se zice că au răbdare cu carul când e vorba să treacă puntea dar, după ce au trecut-o, revin la dominantele comportamentului lor de războinici implacabili: nu uită È™i nu iartă!

De-asta, repet: dacă Laura Kovesi a spus adevărul, că nu i-a fost violată adresa de email È™i că nu există informații sustrase de „žspioni” care să-i amenințe imaginea de om corect, înseamnă că procurorii de la DIICOT, mână în mână cu agenții de la SRI È™i cu cine, de deasupra lor, le-o fi dat aprobarea, au înnebunit de-a binelea. Lucru de care mă cam îndoiesc.

E mai plauzibil, statistic, să mintă un singur om decât să înnebunească un întreg stat major.

Contele de Saint GermainEditorialeCatalin Predoiu,CIA,DIICOT,DNA,Emil Boc,frati siamezi,gandire binara,Laura Kovesi,Ludovic Orban,monstru bicefal,Olguța Vasilescu,SRI,Tel Aviv,Tribunalul BucurestiNu ne-a mai rămas decât ironia. Dar să È™tiți că nu e puțin lucru. Ironia îi devastează pe mincinoÈ™i È™i pe atotputernici. Pe doi dintre aceÈ™tia tocmai i-am prins cu plagiatul declarativ. Iată dovada: 'žNu am NICIO temere, pentru că nu am încălcat NICIODATÄ‚ legea. Dincolo de faptul că nu am...Blog politic si polemic