Scorul acestui articol
[Total: 26 voturi. Media: 4.8]

Nu ne-a mai rămas decât ironia. Dar să știți că nu e puțin lucru. Ironia îi devastează pe mincinoși și pe atotputernici.

Pe doi dintre aceștia tocmai i-am prins cu plagiatul declarativ. Iată dovada:

Nu am NICIO temere, pentru că nu am încălcat NICIODATĂ legea. Dincolo de faptul că nu am NICIO îngrijorare în principiu, știind că NU POT EXISTA afirmații serioase că aș fi fost implicat în ceva ilegal” (Traian Băsescu).

În ceea ce mă privește sunt un om extrem de corect, am fost corectă TOATĂ viața, sunt corectă și nu am NICIUN fel de îndoială cu privire la ORICE informație pe care ORICE persoană din lumea asta ar putea să o găsească. Nu am NICIUN fel de emoție. Sunt un om corect, am fost un om corect și ÎNTOTDEAUNA am respectat legea” (Laura Kovesi).

Cele două fragmente par rostite de aceeași gură dar nu e așa. În schimb e clar că vin dintr-un trup comun, acela al adevărurilor absolute, neîntinate de excepții.

Așadar același trup, același mesaj, doar capete diferite, cu guri diferite. Oricum am lua-o, aduce a monstru. Bicefal și cu gândire binară. Alb / negru, bun / rău, totul / nimic. Abaterea exclusă, nuanțele interzise.

Traian Băsescu spune: „nu am încălcat niciodată legea”. Laura Kovesi spune: „întotdeauna am respectat legea”. Traian Băsescu spune: „Nu am nicio îngrijorare”. Laura Kovesi spune: „Nu am niciun fel de îndoială, nu am niciun fel de emoție”.

Ei sunt siamezii corectitudinii. Cu un singur trup, trupul comun al certitudinilor, vizuina lui 100%, perfecțiunea omului uns zeu cu chrism, de unii care n-au auzit în viața lor cuvântul mir. Situați prin această înălțare deasupra muritorilor de rând pentru marele merit de a se fi lepădat de relativ. „Niciun, nicio, niciodată, toată, orice, întotdeauna” – iată lexicul de baricadă al adevărurilor imuabile.

Doamna Kovesi a respectat ÎNTOTDEAUNA legea. Chiar și atunci când a încălcat (și încalcă în continuare) Constituția. Nimeni, pentru dânsa, nu e mai presus de lege, cu excepția lui Traian Băsescu. Fiind un singur trup cu acesta, a-l inculpa înseamnă a se inculpa. A-l presupune cu ceva în afara legii înseamnă a se presupune și pe sine astfel, a se demitifica. Ceea ce ar fi o blasfemie.

Mincinoșii, cu cât se simt mai amenințați de a fi devoalați, cu atât se încăpățânează mai abitir să pledeze „cinstit”. Tocmai de aceea, când îi vezi ieșind la atac cu lexicul de baricadă pomenit mai sus, cel mai indicat ar fi să-i citești pe invers.

Aparițiile dese din ultima vreme, în media, ale Laurei Kovesi, nu demonstrează nici pe departe lipsă de emoție ci exact pe dos. O neliniște care o împinge pe nisipurile mișcătoare ale expunerii publice. Ani de zile, cât a fost și s-a simțit Dumnezee, a răspuns bârfelor prostimii cu o parcimonie rabinică. Acum, după ce i s-a acordat un nou mandat, deci ar fi fost de așteptat să-și regăsească serenitatea, nu doar că dă interviuri în rafală, mai ceva decât politicienii aflați în campanie electorală, dar amenință voalat și se autolaudă cu ostentație. O combinație  de războinic încolțit și nicidecum de cezar stăpân pe situație.

De ce ne-o minți doamna Kovesi, cu atâta ardoare și tocmai acum, că este corectă, când faptele demonstrează mai clar decât oricând că folosește DNA pentru jocuri politice (ex.: Olguța Vasilescu și Ludovic Orban răi, Emil Boc și Cătălin Predoiu buni), că îl protejează pe Traian Băsescu și că încearcă să substituie alegerilor democratice desemnări oculte? De ce pozează doamna Kovesi în luptătorul de neclintit împotriva corupției tocmai acum când soclul i-a fost consolidat pentru încă 3 ani de semnătura președintelui?

Este limpede de ce. Pentru că se simte groaznic de amenințată. Cum nu a mai fost niciodată până acum. De entități și potențiale dezvăluiri pe care domnia sa le știe dar noi nu. Încă. De fapte care, odată scoase la lumină (binomul acționează frenetic să nu se întâmple așa ceva) ar putea produce daune incalculabile.

Pentru că, dacă la mijloc nu ar fi dezvăluiri devastatoare pentru sistem, ar fi acceptat acesta să intre în război exact cu numele (Israel și Mossad) cele mai temute, planetar, din galeria combatanților moderni?

Imaginile de la Tribunalul București cu mamele înlăcrimate ale celor doi tineri militari de elită israelieni, încătușați de o țară declarativ aliată, nu vor lăsa pasive autoritățile de la Tel Aviv. Chiar dacă, pe moment, CIA s-ar putea să încerce a impune o soluție de compromis.

Despre evrei se zice că au răbdare cu carul când e vorba să treacă puntea dar, după ce au trecut-o, revin la dominantele comportamentului lor de războinici implacabili: nu uită și nu iartă!

De-asta, repet: dacă Laura Kovesi a spus adevărul, că nu i-a fost violată adresa de email și că nu există informații sustrase de „spioni” care să-i amenințe imaginea de om corect, înseamnă că procurorii de la DIICOT, mână în mână cu agenții de la SRI și cu cine, de deasupra lor, le-o fi dat aprobarea, au înnebunit de-a binelea. Lucru de care mă cam îndoiesc.

E mai plauzibil, statistic, să mintă un singur om decât să înnebunească un întreg stat major.

Contele de Saint GermainEditorialeCatalin Predoiu,CIA,DIICOT,DNA,Emil Boc,frati siamezi,gandire binara,Laura Kovesi,Ludovic Orban,monstru bicefal,Olguţa Vasilescu,SRI,Tel Aviv,Tribunalul BucurestiNu ne-a mai rămas decât ironia. Dar să știți că nu e puțin lucru. Ironia îi devastează pe mincinoși și pe atotputernici. Pe doi dintre aceștia tocmai i-am prins cu plagiatul declarativ. Iată dovada: „Nu am NICIO temere, pentru că nu am încălcat NICIODATĂ legea. Dincolo de faptul că nu am...Blog politic si polemic