PNL – o candidatură a laşităţii
Nu am nimic cu Marian Munteanu. L-am admirat în Piaţa Universităţii, apoi l-am uitat pentru că, aşa cum apăruse, a şi dispărut. Pentru mine a fost o efemeridă politică.
Nu l-am regretat şi nici nu m-am considerat trădat de el, ca în cazul lui Crin Antonescu. Pur şi simplu mi s-a părut din categoria actorilor de-un rol, scriitorilor de-o carte, providenţialilor de-o clipă. Deasupra cărora destinul trece ca un far rotitor, îi luminează o secvenţă avantajos, după care îi redă anonimatului cu cea mai firească şi îndreptăţită indiferenţă.
De ce, atunci, sunt atât de convins, încă de pe acum, că nu îl voi vota?
Pentru că detest laşitatea şi gesturile dictate de acest sentiment!
Marele miting bucureştean ce a urmat tragediei de la Colectiv mi-a fost o lecţie pe multiple planuri.
Am văzut în creşterea lui o coagulare de un tip special (ca să nu spun dubios). După o naştere spontană, firească emoţiilor generate de nenorociri imprevizibile, a apărut încă de-a doua zi a ieşirii oamenilor în stradă un efect de drojdie de bere în aluatul de cozonac al mitingului. Calmă, nevindicativă, tăcută ca o formă de priveghi în primele ei ore de viaţă, mişcarea populară s-a umflat apoi neverosimil, peste noapte, într-o revoltă antiguvern, antipoliticieni, antisistem. A dat peste buzele formei, ale oricărei forme normale de solidaritate în faţa durerii nemeritate, demonstrând că cineva, undeva, manevrase profesionist nişte foale pentru a întărâta focul.
Ţintele luate la strivit de năvalnica înfoiere stradală nu se supuneau deloc legilor hazardului, aşa cum se întâmplă în cataclismele ordonate din ceruri. Spre deosebire de incendiul din club care secerase, fără culoare politică, tineri nevinovaţi, pârjolul social, prelingându-se ca o lavă carbonizantă pe bulevardele bucureştene, trăda clare antipatii şi obiective politice. Comandamentul său nu avea nimic de-a face cu cerul căci nu se ridicase niciodată mai sus de podeaua sălilor de consiliu unde se decid marile lucrături subterane. Asta avea să fie confirmat de toate evenimentele ulterioare.
Cineva, care instrumentase cu succes, prin mijloace specifice paramilitare dar mai ales prin forţa anonimă şi virotică a Facebook-ului haosul, deruta şi mai apoi revolta de la alegerile prezidenţiale din 2014 din diaspora, a văzut în tragedia de la Colectiv un excelent prilej de a lansa pe piaţă o nouă doctrină: politică fără politicieni, democraţie fără alegeri.
Astfel s-a şters, chipurile nu abuziv ci în numele poporului (!!!) – vedeţi, demos? – , tot ce poporul decisese la urne cu 3 ani în urmă.
Guvernul Ponta, la gunoi. Parlamentul CDR la zidul infamiei. Şi toate acestea fără consultarea electorilor, fără scrupule procedurale, fără vreo rezistenţă din partea apostolilor democraţiei.
Scandarea străzii, “fără politicieni”, s-a concretizat degrabă prin guvernul tehnocrat Cioloş. Ce catastrofă! “Fără politicieni” a devenit ordin pe unitate pentru DNA. Cum unul dintre indezirabili ridică puţin capul, cum îi serveşte DNA, la minut, un dosar de corupţie cu care îl îndeasă în smoală până la creştet. Asta pentru politicienii indezirabili. Căci mai există şi alţii, care au făcut mult “bine” ţării, de exemplu Traian Băsescu, Emil Boc, care sunt exceptaţi de la eliminare. Absolut întâmplător!
Să ne întoarcem însă la titlul articolului.
“Strada ne-a cerut fără politicieni, am ascultat dorinţa ei: vom propune la PMB un membru al societăţii civile”. Asta este explicaţia oficială oferită de conducerea PNL după desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al acestui partid la Primăria Bucureştiului.
Dacă i-aş crede serioşi pe cei doi co-preşedinţi, Gorghiu şi Blaga, i-aş întreba doar atât: dar în urmă cu două săptămâni, când l-aţi propus pe Ludovic Orban, nu v-a interesat dorinţa străzii?
Nu am însă cum să-i cred serioşi. Pentru că îi văd laşi. Ambii avuţi la mână de DNA (cum toată presa a observat), nu au făcut altceva decât să execute un ordin: Marian Munteanu. S-a terminat cu mofturile de partid gen Buşoi ori Ludovic Orban. “I-aţi desemnat fără să ne consultaţi, vi i-am desfiinţat şi gata! Acum, ca să n-o mai daţi în bară, vă servim noi numele preferatului nostru, în plic”.
Auzi, voinţa străzii!
Zece mii de tineri aerieni, care habar n-au pe ce lume trăiesc şi ce se petrece în jurul lor. Care nici nu citesc istorie şi nici nu se uită la ştiri, n-au auzit de crimele comunismului şi nici de hoţia de la ANRP. Dar care, în schimb, îşi consideră părinţii vetuşti, tocmai buni pentru a li se retrage dreptul de vot; şi care îşi cataloghează ţara drept un blestemat loc de tranzit pe care e bine să-l părăseşti cât mai curând. Fără sentimentul şi obligaţiile vreunei apartenenţe, fug de viaţa reală în virtualul Internetului pentru că li se pare mult mai comod şi mai “gripping”. Se lasă manipulaţi ca nişte guguştiuci şi apoi obosiţi, blazaţi, “făcuţi”, se retrag pentru încă o generaţie în egoismul lor funciar.
Iar acest PNL jalnic, rezultat prin corcirea unui partid nobil, cu pedigri, cu o şleahtă de derbedei oportunişti, vine să ne prostească în faţă că acei zece mii de protestatari, duşi de nas şi deturnaţi de o divizie de profesionişti, ar fi societatea civilă. Pe care, la rândul ei, ar reprezenta-o Marian Munteanu.
Dar proşti ne mai credeţi, fraţilor! Tocmai voi, care vă lăudaţi că aveţi simpatizanţi doxaţi.
Nu-l voi vota pe Marian Munteanu pentru că mi se bagă pe gât. Şi mi se bagă pe gât nu de către un partid (ceea ce ar fi de înţeles până la urmă) ci de către spirocheţii ce au infestat acel partid printr-o unire morganatică. Nu vreau să devin unealta spirocheţilor, oricât s-ar da aceştia cu filamentul de pământ să mă convingă.
Am mai spus-o şi o repet: suntem cobaii unui experiment, condus de alogeni, de substituire a democraţiei cu un fel de hologramă a acesteia. Se păstrează cadrul, forma, terminologia specifice democraţiei dar totul rămâne lipsit de substanţă. Când să pipăi democraţia, îţi intră mâna-n gol. Va fi campanie electorală, pluripatitism, vor fi candidaţi şi urne, sondaje şi exit-polluri, procente parţiale şi finale dar ce va rezulta la sfârşit, concret, nu va fi nicidecum materializarea voinţei populare.
Ne vom trezi pe ecranele televizoarelor, pe Internet, pe ziarele de a doua zi cu proiecţia unei realităţi ce a fost stabilită altundeva decât la urne, în alt timp decât în ziua votului.
E posibil ca această prestidigitaţie să funcţioneze o dată. Să aresteze ei, înainte de alegeri, tot ce nu le convine, să ne blagoslovească cu preferaţii lor (care, după cum ne dovedeşte guvernul Cioloş, nu sunt cu nimic mai breji decât cei eliminaţi) şi să facă astfel mult trâmbiţata schimbare a clasei politice corupte cu o clasă politică nouă. De la alegerea căreia poporul român a fost exclus.
A doua oară nu vor mai apuca să repete scamatoria. Pentru că dezastru unui asemenea experiment îi va pulveriza. Doar că oalele sparte nu vor fi plătite de alogenii instigatori ci de obedientele lor cozi de topor autohtone.
Aviz, asadar, amatorilor! Cine înţelege acum, mai are timp să se salveze!
https://www.conteledesaintgermain.ro/pnl-o-candidatura-a-lasitatii-2/14-04-2016EditorialeAlina Gorghiu,ANRP,Crin Antonescu,demos,DNA,Emil Boc,Facebook,gripping,guvernul Ponta,guvernul tehnocrat Ciolos,Internet,Ludovic Orban,Marian Munteanu,Parlamentul CDR,pedigri,Piata Universitatii,PNL,prestidigitatie,Primaria Bucuresti,spirochet,tragedia de la Colectiv,Vasile BlagaNu am nimic cu Marian Munteanu. L-am admirat în Piaţa Universităţii, apoi l-am uitat pentru că, aşa cum apăruse, a şi dispărut. Pentru mine a fost o efemeridă politică. Nu l-am regretat şi nici nu m-am considerat trădat de el, ca în cazul lui Crin Antonescu. Pur şi simplu mi...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Ca de obicei conte aveti dreptate în multe privinte si sunt de acord cu dvs, dar referitor la rolul lui Marian Munteanu legat de Piata Universitatii si de crearea mișcării civice in Romania este de discutat, MM este fara indoiala un tip cult, inteligent, un bun crestin si un patriot, că după bâtele luat în cap omul s-a retras după o perioadă e normal, nu poți sa fii un combatant pe termen nelimitat si să-ți pui pielea la bătaie pentru un popor care este ușor de manipulat, nu prea le are cu recunoștința si cu educația, adică te sacrifici cât poți dar totuși ai o singură viață de trăit, fiul meu mai mare (cel mic e de partea facebookiștilor) după experiența Pieței, mineriadă si după Măgurele a plecat din țară, a revenit și a plecat din nou, cred că de data asta defintiv, îl înțeleg, ca și pe MM, faptul ca mercenarii ongiști si cei basiști (de la România curat murdară) îl atacă furibund spune totul, omul este un pericol potențial pentru aceste specimene care au adus un guvern de doi bani la conducerea țării, plus un președinte marionetă, l-ar vrea primar pe Nicusor Dan, un tip respectabil, dar in afara de ecologism băiatul nu prea știe altceva, se exprimă și greoi, cred că are probleme de concentrare, acum dacă ar trebui să aleg între Firea si MM nu ar fi ușor, Firea este o vedetă șmecherită care nu e in stare sa distingă cele două priorități majore imediate ale orașului, fluența traficului și consolidarea clădirilor din centru, trăncănește pe alte teme, cum ar fi chestia cu metropola(integrarea Ilfovului în capitală), școli, spitale și curațenie, pe MM îl aștept cu soluții la problemele principale și în funcție de cum se va prezenta voi decide.Incă ceva conte, cretinismele cu oameni noi, ongisti, tehnocrati in locul politicienilor sunt pentru naivi si debili mintali, nu pentru oameni normali la cap!! Problema se pune pe planul competenței și moralității celui propus pentru responsabilități publice, că ești nou, tânar, ongist nu te califici automat sa-l înlocuiești pe un politician, mai ales când nu ai habar de nimic, cum sunt mulți dintre așa–zișii tehnocrați brevetați de păpușarii interni și externi!
Nu-l votez pe Marian Munteanu, in primul rand ca e un idol fals al Pietei Universitatii. Pentru ca Piata a fost aceeasi partitura cu “Revolutia”, cu mineriadele toate, cu Targu Mures, cu o masa de onesti pe care se catara niste oportunisti, care stiu “mersul”, cu veleitati militaroide – “Ingenuncheati!”, “Rugati-vA!”, “Cantati!”, “Huiduiti!”‘ “Aplaudati!” Si mai ales, ca “trebuia sa moara oameni”.Acum, Marian Munteanu e din acelasi film cu Nicusor Dan. E un iepure, sau o fenta. Logistica se baga in Nicusor Dan, toata lumea (adica binomul) lucreaza pentru el, acum si cu bani murdari, in timp ce toate tunurile vor fi pe Marian Munteanu. De ceilalti candidati se ocupa DNA. Pare ca sinistrul sot al doamnei Iohanis a ajuns mana dreapta a binomului. Individul se invioreaza de cate ori e mandatat sa anunte niste chestii: un guvern, un candidat, de-astea. In rest, asta cu “ne-am saturat de politicieni!” e general-europeana. Cam peste tot, mai ales in Franta acum, “tinerii cu studii si IQ peste medie”, in traducere: corporatistii cer in piata desfiintarea clasei politice. Daca ar avea IQ-ul peste media de 80 (nu 60 cat par sa aiba) ar observa ca sunt o masa de manevra a serviciilor de peste tot intru construirea unei noi oranduiri, cu ordine si disciplina, camere si ascultatori pentru fiecare.
P.S.1 Tarina anticoruptiei, adanc insurubata intru alcatuirea noii clase de “alesi” ar putea sa se tina, mai degraba, de fisa postului si sa ancheteze cine e raspunzator de imprumutul de la FMI, care a finantat si sumele retrocedate de la ANRP catre lista basestilor zilei. Poate asa s-ar putea recupera totusi cate ceva, ca in rest, cheltuielile cu anchetele DNA depasesc cu mult presupusele recuperari. Pentru ca “institutiile” au ajuns sa ne costa mult prea mult si la propriu.
P.S.2 PNL nu mai exista, nu de cand s-a aliat cu PDL ci de cand l-a nominalizat pe Iohanis la presedintie.
Consider nefondata firmatia:
“..Ambii avuţi la mână de DNA (cum toată presa a observat), nu au făcut altceva decât să execute un ordin: Marian Munteanu.”
Daca exista si ceva argumente as fi interesat sa le citesc.
In rest perfect de acord cu experimentul ce se produce. Tocmai de aceea consider ca aceasta candidatura nu se prea potriveste experimentului de globalizare spirituala si dresare periodica pana la totala spalare pe creier.
Marian Munteanu este cumva germenele ideii de democratie intr’o Romanie scapata din comunism. Cam toate ideile lui se ciocnesc de ideile experimentului care se face pe poporul roman.
Probabil din acest motov, telectualii pupinbasisti, precum si oengistii lui soros, propagandistii binomului dau in Marian Munteanu din toate unghiuril. Ziarul Adevarul de astazi are pagina plina de articole negative la adresa lui. Tismaneanu si’a scos tot batalionu’ de latrai sa scrie flegme pe contributors. Tapalaba e deja posedat. Mungiu muge academic. Gandul/securistii ne trasmit direct din online parerea liderilor -online-cheie de cat de naspa e Munteanu. Ce sa mai zic, e limpede cat ii deranjeaza personajul. Mie imi e limpede ca nici macar penelistii intorsi cu cheia nu pricep la ce pericol pentru experiment s’au expus:)
Cand toti pupariotii/securistii/cozile de topor critica ceva, atunci e bine sa te gandesti ca respectivii simt un pericol acolo.
Si daca in comentariul anterior m’am referit la ceva de fond, as vrea totusi sa ma refer si la ceva punctual, anume fragmentul:
“Nu l-am regretat şi nici nu m-am considerat trădat de el, ca în cazul lui Crin Antonescu. Pur şi simplu mi s-a părut din categoria actorilor de-un rol, scriitorilor de-o carte, providenţialilor de-o clipă. Deasupra cărora destinul trece ca un far rotitor, îi luminează o secvenţă avantajos, după care îi redă anonimatului cu cea mai firească şi îndreptăţită indiferenţă.”
Ce avem noi aici? O viziune nu prea respectabila asupra individualitatilor, gandurilor, faptelor lor, oamenilor ce de’a lungul istoriei si’au jertfit cate ceva, si’au riscat viata pentru ceva. Eu n’as prea fi de acord cu aceasta comparatie de actor, intr’un rol singular, ce sa vezi , au avut si ei poate(pentru cei ce considera asta) o sclipire, insa anonimatul i’a infundat.
Ntzz!
Fenomenul Pietii Universitatii a reprezentat trezirea la viata a democratiei in Romania. Nu uitati ca Marian Munteanu chiar a respectat legea atunci si s’a restras din piata dupa castigarea alegerilor de Iliescu cu 85%. Insa pana atunci el si sutele de mii de oameni care seara de seara se adunau in piata, si’au cam riscat pielea, au cam deschis ochii multor oameni care astazisunt mari comentatori si intelegatori, dar la vremea aceea , ca si la revolutiei, incalzeau fotoliul din apartamentul personal.
Pe de alta parte constat “dezamagirea fata de Crin, cat ne’a tradat el”. Si eu sunt dezamagit de Crin pentru optiunea lui la momentul final al referendumului, insa sunt dezamagit de el, pentru ca in restul: Ponta, PSD, PNL, nu aveam mari speante. El era cel mai aproape sa ma reprezinte. Nu a avut viziunea sa inteleaga ca nebunia de la referendum, s’a perpetuat ulterior neconditionat. Referendumul, prin rezultat a schimbat status-qvo-ul.
Insa dezamagire eterna fata de Crin, fara comparatie cu ceilalti participanti, care in trecut, acum si de ce nu in viitor sunt totusi digerabili, nu prea face sens pentru cineva care a inteles ce s’a intamplat si se intampla:)
PS: Respect Mihai Gadea si in seara asta!
Eu cred ca Antonescu Crin a fost cel mai aproape sa ne salveze de mizeria de dupa. M’a dezamagit enorm atunci, sa nu uitam, el era cel mai aproape.
Restu’ erau imbracati in plastelina, care cu koabitarea, care cu Kovesi la vremea aceea.
El m’a dezamagit pentru ca el era cel mai aproape la acel moment.
Anturajul tradator si soptitor la ureche, sa nu uitam, erau niste ticalosi! Atentie! Sa nu uitam asta!
Amintiri despre viitor – apud Erich von Daniken
Astăzi am înalta satisfacție de a vă anunța numele primarului general al capitalei – alt general! – Marian Munteanu!… (urale și strigăte: ”La plebicist! – La plebicist!”)… și daca asta nu era de ajuns, este si numele viitorului Președinte al României!” Cum?… că noi nu l-am votat!” Da` ce, v-a întrebat cineva cu cine ați votat? Instituția votului în adevărata democrație e depășită. Priviți la frații licurici, lumea votează și iese cine trebuie! E suficient ca băieții frumoși și liberi sa-și lipeasă mustați si bărbi albe, sa-și ia din rastele bastoanele (telescopice, evident) și să invadeze Piața Universității, unde se vor încăiera cu scutierii. De la balcon, Marian Munteanu va scanda ”Jos comunismul!”, ”Dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?” și ”De-mo-cra-ție-de-mo-cra-ție!… în genunchi, să spunem toți Tatăl Nostru!” Mă rog!
Vazând că e groasă, Ion Cristoiu a trecut de partea poporului, împreună cu toate serviciile, DNA, ANI, ANAF, DIICOT și și-au recunoscut greșelile din viața anterioară. Dictatorul Iohannis a fugit… furios, și-a luat soția, căciula și paltonul, s-a repezit în noul avion cumpărat de Cioloș din banii rămași de la majorarea indemnizațiilor pentru mame și copii, și nu s-a oprit până în Panama, să-și verifice conturile și casele. Unul dintre consilieri e gata să jure că l-a auzit șoptind: ”Ich war ein Arschloch!” (Am fost un dobitoc!)
Băse, fă-te că lucrezi! Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperiș
Da. Si I.L.Caragiale a fost un calator in timp, la fel ca toate geniile. Cand a scris despre episodul Coriolan Draganescu, revolutionarul, viitor prefect al capitalei, l-a avut in vedere pe Marian Munteanu. Dar faza cu “pupat Piata Endependentei” s-a petrecut inainte de anul 2000. Acum omul mai face un serviciu serviciile, care, daca nu l-au nascut, sigur l-au folosit din greu. Acum e fenta pe care pleaca electoratul, entuziasmandu-se sau injurandu-l, in timp ce Nicusor Dan, adevaratul candidat al binomului, isi face campanie electorala, cu toti banii disponibili, mai murdari sau mai spalati, pana la momentul “Draga Stolo!” si lacrimile cu deruta de rigoare. N-avem niste servicii cu prea multa imaginatie…In rest, esti o felina optimista. Eu ma pregatesc sa fug in munti.