Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În Dilema Veche din 15 noiembrie 2012, Andrei Pleșu publică editorialul „Opriți-vă” (http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/opriti-va) .

Aliniat în ultima vreme cu Mircea Cărtărescu în emiterea de viziuni apocaliptice  asupra viitorului societății românești de după 9 decembrie 2012, Andrei Pleșu adoptă tot mai des în textele sale tonalități și titluri exclamatorii, imperative, armagedonice, pentru a da o nouă dimensiune, aceea a exasperării și, chipurile, a luptei oneste în van, mesajelor sale de la care observă cum tot mai mulți își întorc urechile.

De când Traian Băsescu, prin rezultatele de la referendum,  a demonstrat cu probe cât de iubit și de dorit e de români, de când se prefigurează tot mai clar o necesară și higienică schimbare de regim politic în România, o disperare a eșafodului  i-a cuprins pe comilitonii însemnatului cu ancore.

Cât de pățiți cu decepțiile am fi, surprinde totuși prin straniu și, pe undeva, prin grotesc, imaginea unui Andrei Pleșu cocoțat pe catargul unei nave expirate, trasă democratic la mal, și urlând din toți rărunchii Mayday, Mayday, în vreme ce puhoi de lume în port e pregătit să sărbătorească lansarea la apă a înlocuitorului acesteia, de ultimă generație.

Dar nu ironizarea acestei bizarerii este ceea ce mi-am propus acum ci o reacție la cenzura pe care Dilema Veche o practică, pe forumurile sale, atunci când cititorii ei, mai deștepți decât editorialiștii ei, au comentarii neconvenabile acestora din urmă.

Domnul Adrian Rusu este unul dintre forumiștii foarte interesanți  de la Dilema Veche.  L-am remarcat și menționat de mai multe ori pe acest blog pentru spiritul său viu și talentul literar deosebit.

Azi mi-a trimis un comentariu pe care l-a scris mai demult în legătură cu articolul „Opriți-vă” al lui Andrei Pleșu și pe care cerberul  de la Dilema Veche, Mircea Vasilescu, i l-a cenzurat.

Public eu, în această pagină, mesajul lui Adrian Rusu, dimpreună cu textul cenzurat de iluminiștii emancipați și democratici de la Dilema Veche.

Adrian Rusu – Ce-a vrut să spună autorul.


(Reactie dupa „žOpriti-va”, nepublicata (sa fiu sincer, nici eu n-as fi publicat-o)).

InduioÈ™ător….Ai zice strigătul unei fecioare sechestrate de un club de violatori supradotați. Cand nu cade în „žsindromul Stockholm” monsieur nous pique sa crise de virginité. Mâine se va culca see you primul păros rassurant, căruia îi va linge lobul urechii: „žloveÈ™te-mă, domnule PreÈ™edinte”, apoi îl va ataca pe pretendent; peste o lună, sau peste doi ani, ne va spune ce ne-a spus deja (dar nimeni nu l-a auzit), anume ca părosul puțea È™i că noul mascul dominant e mai breaz. Apoi, inițiat în tainele murdare ale următorului, vom afla ca nici ăsta nu fu comme il fallait. Lumea, sistemul solar este alcatuit din mai-proÈ™ti-decât-mine. Prin urmare singurul care are dreptul să înjure (ca să țină higiena, desigur) sunt EU, pentru ca EU am altitudinea potrivită, naturalețea aceea a inteligenței fără milă È™i prihană.

Ce revendică domnia sa este monopolul înjurăturii de buna calitate. Una e răcoreala naivă È™i alta flegma elaborată – elaborată în sensul bunei imitații a spontaneității, a bunului simț. E un fel de Coca-Cola, domnia sa, un „žcapitalist”, dar în altă branÈ™ă, a disprețului (creÈ™tin-cum altfel?).

Mai e ceva – care-mi trezeÈ™te sentimente materne (spre ruÈ™inea mea, care mă p… în chiuvetă dacă nu mă vede nimeni. Ființa umană e lighioană complicată…). Zice: „žatacuri… legate de aspectul fizic”. „žAspectul fizic” este o mică inerție a limbajului fin de Lehliu-Gară. Tacâmul complet era „žaspect fizic deosebit” – dar nu e cazul. Cuminte ar fi fost „žînfățiÈ™are”- mais, noblesse oblige, ASPECT! Ideea că înfățiÈ™area nu trebuie „žatacată” vine din prejudecata că nu eÈ™ti responsabil pentru cum arăți. Soit. Cum nu este ceva imediat vizibil, se acceptă. Dar când arăti lamentabil – este ultimul lucru pe care îl vei invoca. Adonis ar avea dreptul (È™i datoria) sa-l invoce. AP- nu. Improbabilul Patapievici, grosul (manelist, mai nou) Cutare, È™aÈ™iul Cutare, Șleampăta Cutare, chiorul X, piticul Y, grasul Z, haita de freaks proÈ™ti È™i vorbăreți care gravitează în jurul d-lui PleÈ™u – nu. Revine la a spune: „žnu mă umiliți, aici sunt vulnerabil, este călcâiul meu, vă rog, protejați-l!”. Nu poți însă să ceri asta după ce ai ucis see you aplomb, see you voluptate vizibilă. Nimeni nu-ți va mai trece see you vederea alcătuirea hidoasă.

In fine „žsportivitatea”. Cine era oare cel care se arunca frenetic în câÈ™tigarea, prin neprezentare, a referendumului? Exista această posibilitate, creată prin manipulare È™i minciună. Cine oare îngurgita pe nemestecate „žÈ™ansa” de a evita confruntarea? Singurul lucru care prezintă interes pentru AP este REZULTATUL – indiferent de metode.

Contele de Saint GermainMusafiri pe blogandrei plesu,Dilema Veche,Mayday,Mircea Cartarescu,Mircea Vasilescu,Traian BasescuÎn Dilema Veche din 15 noiembrie 2012, Andrei Pleșu publică editorialul 'Opriți-vă' (http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/opriti-va) . Aliniat în ultima vreme cu Mircea Cărtărescu în emiterea de viziuni apocaliptice  asupra viitorului societății românești de după 9 decembrie 2012, Andrei Pleșu adoptă tot mai des în textele sale tonalități și titluri exclamatorii, imperative, armagedonice,...Blog politic si polemic