Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 5]

 

“De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? … Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau

(Mt 7, 1-5)?

 

Panica este una dintre formele joase de manifestare a disperării.  Turnesolul firilor slabe.

Ea scoate cel mai bine la iveală, acolo unde există în surplus, laşitatea, ticăloşia, lipsa de scrupule, diferenţa uriaşă dintre “starea naturală şi starea de societate” (J.J. Rousseau) specifice naturii umane. De aceea, atunci când panica îşi face apariţia, ea oferă ideale ocazii celor care sunt doar simpli privitori de a putea vedea ce se află dincolo de măştile convenţional – sociale ale protagoniştilor.

Iată, de pildă, politicienii din arcul portocaliu şi susţinătorii lor publici.

La remorca lui Traian Băsescu de când se ştiu, au fost cu toţii obişnuiţi să câştige fără merite, doar profitând de măiestria  liderului lor în arta ducerii de nas. Şi-au reprimat  orice tentaţie de a se remarca prin fapte bune pentru popor, folosindu-şi dexterităţile doar pentru comiterea de fapte pe gustul naşului şi utile lor înşile. Iar acum, când corabia comandantului se scufundă, i-a cuprins disperarea şi i-a copleşit panica.

Spectacolul panicii lor este reconfortant pentru duşmani, degradant pentru propriile lor persoane şi îngreţoşant pentru privitorii cât de cât neutri. Iar starul de necontestat al acestui striptis de caracter este însuşi Traian Băsescu. A cărui busolă nu mai indică de mult nordul magnetic, vârful acului ei poticnindu-se alarmant de des în smârcurile mizeriei umane, în furunculele disperării.

În interviul de ieri de la B1TV, Traian Băsescu mai că nu transpira puroi. La fiecare întrebare ce-i implica inamicii, ura şi frica îl asmuţeau  instinctiv să muşte totul în jur. Mai ales laţul hingherului, ameninţându-i cu fiece zi ce ne apropie de 9 decembrie, tot mai insuportabil, grumazul.

Jignirea adversarilor, primitivă, lipsită de imaginaţie, la graniţa înjurăturii, demonstra o cedare a raţionalului dincolo de zona în care încă mai există grija pentru aparenţe. “Ăsta sunt” – parcă încerca să ne spună, cu inima în gât, desfăcându-şi în faţa noastră pulpanele halatului de baie. Ţinea morţiş să ne facă intimii lui, împotriva oricărei pudori, chiar cu riscul de a ne provoca voma. Pentru că, admiteţi, ce altceva decât vomă ar putea  să provoace  vederea unor furuncule ale disperării erupând precum vulcanii noroioşi duhnind a sulf.

Apoi recursul la indignare pentru a înfiera minciuna. Tocmai el, Traian Băsescu, să atace pe tema asta? Tocmai el, campionul absolut la servit gogoşi credulilor, tocmai el, minicinosul nepereche al politicii româneşti?

Unii zic că, prin acuza de “mincinoşi” adusă altora, Traian Băsescu şi-a depăşit propriile recorduri de tupeu şi nesimţire. Eu înclin să cred că la lupta pe care o poartă de o bună vreme cu poporul său, atacându-i acestuia fibra şi seva, a deschis acum, în disperare de cauză, un nou front: al negării înţelepciunii populare. “Râde ciob de oală spartă” este ecoul ce-i acoperă şi anihilează şi-i mută în ridicol orice asalt  critic. Şi atunci, exasperat de propria neputinţă  încearcă, furibund, să contracareze acest proverb exemplificându-l.

Comilitonii lui Traian Băsescu sunt încă şi mai furunculoşi în disperarea ce le-a paralizat şi ultimul neuron. Un editorialist de la România Liberă umflat cu pompa de biogaz, Cristian Câmpeanu, îl sfătuia zilele trecute pe Tătuc să aibă tăria de a ignora, spre binele naţiunii, voinţa majorităţii de după 9 decembrie. Un consilier de la Cotroceni visa să sperie decisiv boborul, anunţând cu o voce cavernoasă că, o nouă suspendare, după 9 decembrie, a şefului său, ar fi echivalentă cu excluderea României din UE şi din Parteneriatul cu SUA. Mircea Cărtărescu ne povestea printre sughiţuri, în vinerea morţilor care prin voinţa EVZ a devenit vinerea sa, coşmaruri cu ruşi care-l pândesc nu să-i fure ceasul, ca pe vremuri, ci să-i împletească părul în codiţe cu secera şi ciocanul.

Doar Ion Cristoiu ne oferă un delir senin, cu un preşedinte care se pregăteşte să moară frumos (să moară politic, evident) şi cu o ţară ce va încăpea, curând, pe mâna unor golănaşi cu gândul doar la perversiuni. Maestrul a dat-o pe manichiură, Îşi pileşte unghiile până ieri adevarate ghiare, ca să nu mai rănească ci doar să scarpine şi, în curând, să mângâie deontologic cu ele.

O dată la 4 ani monstrii puterii sunt defermecaţi şi continuarea vrăjii pentru ei e la cheremul nostru. Ni se oferă o şansă rară, ca eclipsele, de care acum ne mai despart doar 11 zile.

Duminică, 9 decembrie, e ca şi cum v-ar fi invitat Regina Angliei la un dineu. Puteţi s-o refuzaţi? Puteti să faceţi altceva sau să rămâneţi acasă, nepăsători?

Pentru o viaţă de om obişnuit puţine lucruri sunt mai importante. Iar unele, de la un moment încolo, pot deveni irepetabile. Aşa că nu rataţi ocazia de a fi, pentru o secundă în 4 ani , secunda introducerii buletinului de vot în urnă, la fel de puternici ca aceia ce vă influenţează viata în tot restul timpului.

Doar 11 zile! Vă vine să credeţi? Aşadar ştergeţi-vă orice altceva de pe agendă şi pregătiţi-vă să trăiţi plenar secunda voastră de încoronare.

Contele de Saint GermainEditoriale9 decembrie,B1TV,Cristian Campeanu,disperare,EVZ,Ion Cristoiu,JJ Rousseau,lasitate,Mircea Cartarescu,panica,Regina Angliei,Romania Libera,Traian Basescu  “De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? … Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau” (Mt 7, 1-5)?   Panica este una dintre formele joase...Blog politic si polemic