Oaspeţi pe blog
Pentru azi vă propun un articol de actualitate semnat Adrian Cioroianu.
Adrian CIOROIANU | Poveşti suprapuse
Mareșalul, regele, președintele. Și Volo Tismăneanu
– scrisoare deschisă către un camarad de idei –
Dragă Volo, am spus-o – şi scris-o – că tu ai fost unul dintre primii analişti aplicaţi ai istoriei noastre recente; aşa se explică de ce ai fost şi unul dintre primii la care m-am gîndit azi, cînd la Bucureşti stîrneşte ecouri prelungi exotica interpretare istorică a dlui preşedinte Băsescu referitoare la sluga ruşilor care ar fi fost (în 1947) Regele Mihai şi la reconsiderarea sugerată pe care ar merita-o mareşalul Ion Antonescu în chestiunea Holocaustului. Sper să nu fii surprins – sau cel puţin să nu fii mai surprins de gîndul meu amical decît de gîndurile prezidenţiale, menite a revizui într-un chip abrupt, sentenţios şi surprinzător istoria noastră.
Mă întreb bunăoară cum anume te simţi cînd îţi dai seama că unul dintre oamenii de care ţi-ai legat speranţe – şi căruia i-ai fost, măcar pe unele chestiuni, un fel de consilier informal – n-a citit nici una dintre cărţile tale. Dl Băsescu ar fi putut afla de oriunde acele clişee istoriografice cărora le-a dat glas pe 22 iunie a.c., dar mai puţin de la tine. În aceeaşi ordine de idei, mă întreb – ştiind cît de mult preţuieşti istoria ţării în care te-ai născut – cum anume te simţi cînd afli, alături de noi toţi, ce perspectivă deformată, redusă şi vindicativ-ranchiunoasă are preşedintele despre istoria ţării pe care o conduce şi despre un personaj anume al ei? Ca om cu talent speculativ (în sens pozitiv) în regatul ideilor şi ca om care ştie valoarea logicii şi nuanţelor în istorie, ce simţi cînd auzi rostite fraze care n-au nici logică, nici nuanţe, ci doar un iz de retorică populistă sulfuroasă? Ca om care ai gustat – pe meritele tale – din preaplinul unei frumoase experienţe americane, ştiind foarte bine maniera elegantă, urbană şi camaraderească prin care orice preşedinte american în exerciţiu – indiferent de orientarea sa politică – se referă la predecesorii săi, cum anume te simţi, aşadar, în faţa unui conducător de azi care şi-a tăiat singur – cu gesturi, cu vorbe – orice punte de contact amiabil cu toţi cei care l-au precedat în Înaltul Scaun al ţării, fie ei rege sau preşedinţi, fie ei de stînga sau de dreapta? Sau, mai direct fie spus: cum anume te simţi cînd transpare că „omul care a condamnat comunismul“ n-a citit nici măcar Raportul echipei tale, pe marginea căruia condamnarea era făcută? Pentru că aici nu-s decît două explicaţii: ori dl Băsescu n-a citit acele pagini (care-i contrazic flagrant aserţiunile), ori le-a citit şi nu dă doi bani pe ele.
Mă mai întreb, dragă Volo, ce simţi cînd vezi percepţia despre mareşalul Antonescu a dlui preşedinte? Care să fie, în opinia ta, miza sugeratei revolte a preşedintelui referitoare la faptul că pe Antonescu îl judecăm – crede dl Băsescu – mai aspru decît ar trebui? Ce crezi despre maniera bizară în care domnia sa împarte – în răspăr cu istoricii – responsabilităţile pentru partea noastră din peisajul amplu al Holocaustului european? Chiar în acest an a fost descoperită, în părţile tihnitei Moldove, o (altă) groapă comună. De ani de zile sînt publicate, în România, în limba română, stenogramele – reale, şi nu pe surse – ale consiliului de miniştri în care Antonescu (atunci, Conducător deplin al statului) schiţa coordonatele dorite de el în privinţa „rezolvării problemei rasiale“ din România, cu trimitere directă la evrei şi la ţigani. Să nu fi aflat dl preşedinte de ele? Să fi aflat şi să nu-i pese? Tu ce crezi?
Mă mai întreb totodată – ştiindu-te un cunoscător al regimurilor ciudate din America de Sud – ce părere ai despre preşedinţii care apar la televizor şi arată ei (deşi nu au o calificare în domeniu) cum ar trebui rescrisă istoria (şi nu mă refer aici la Hugo Chavez)? Ca om intelectualmente elegant, cum mi-ai apărut de fiecare dată, cum găseşti lipsa de eleganţă flagrantă a acestei flegme retorice care-a fost aruncată în obrazul mult-îndurător al unui om care mîine-poimîine împlineşte 90 de ani şi care n-a făcut nimic rău, totuşi, acestui neam? Cum te simţi în faţa unui personaj politic ce renunţă fără remuşcări la stima a 10 intelectuali, dacă în schimbul acesteia cîştigă voturile a 1000 de creduli de ocazie, fie ei naţionalişti, habarnişti, frustraţi, naivi sau lipsiţi de educaţie?
În fine – cunoscîndu-ţi uşurinţa cu care ştii să-ţi susţii ideile atunci cînd vrei s-o faci –, poate că între data la care eu îţi scriu aceste rînduri (24 iunie) şi data la care ele vor deveni publice, tu să fi avut o intervenţie prin care, într-un fel, să spui ce crezi. Dacă o vei face, fii convins că-ţi voi citi textul. Dacă n-o vei face, fii convins că mă voi întreba pe mai departe care-i mecanismul prin care un intelectual, în faţa unui şmecher politic, se lasă orbit. Sau manipulat. Sau prostit.
https://www.conteledesaintgermain.ro/oaspeti-pe-blog-3/05-07-2011Musafiri pe blogAdrian Cioroianu,Dilema Veche,Maresalul,presedintele,regele,Vladimir TismaneanuPentru azi vă propun un articol de actualitate semnat Adrian Cioroianu. Adrian CIOROIANU | Poveşti suprapuse Mareșalul, regele, președintele. Și Volo Tismăneanu - scrisoare deschisă către un camarad de idei - Dragă Volo, am spus-o – şi scris-o – că tu ai fost unul dintre primii analişti aplicaţi ai istoriei noastre recente; aşa...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
@Radu: Vorbim despre acelasi lucru, sa stii.
Pe A. Plesu, G. Liiceanu, M. Cartarescu, H.R.Patapievici etc., de la angrenarea lor in acest joc politic detestabil, ii consider iremediabil compromisi din punct de vedere moral.
M-am referit STRICT la cele 2 texte. Or, eu consider ca Dorin Tudoran i-a facut K.O. pe acesti intelectuali. “Libertatea interioara”: dl. Plesu a fost cel care a vorbit despre ea, iar dl. Tudoran a comentat ceea ce se dorea o scuza, o explicatie, ce vrei… Citeste din nou textul domnului Plesu si vei vedea ca observatia domnului Tudoran este foarte justa.
A. Plesu, din punctul meu de vedere, este cu atat mai condamnabil cu cat stia inca din 2005, conform afirmatiilor Adrianei Saftoiu (Nu ca i-as acorda mare credit acestei doamne, insa, pana acum, nu stiu ca dl. Plesu sa le fi negat.), ca T. Basescu are parerea pe care o are despre Regele Mihai. Probabil supararea cea mare i-a provocat-o presedintele d-lui Plesu cand a rostit in fata unei intregi natiuni ceea ce spusese atunci, in 2005, in fata unui grup restrans. (Tocmai acest lucru l-a determinat, evident, fara a o dori, sa ia atitudine, adica sa scrie cele 2 texte.) Doar nu si-a inchipuit, un an mai tarziu, ca explicatiile date in avion l-au convins pe individul format in stil comunisto-securist. Vorba d-nei Doina Uricariu, apropo de Raportul de condamnare a comunismului: “Spre deosebire de alţi intelectuali, emoţionaţi de acest text, decretat a fi o turnantă a democraţiei, o sentinţă definitivă, un act politic şi moral indubitabil, eu mi-am păstrat şi îmi păstrez mari rezerve faţă de toate semnificaţiile de retorică şi de regie, de butaforie şi blasfemie, încorporate în acest eveniment, aflat, ca atîtea altele, din vremea tranzitiei postcomuniste, sub semnul proverbului cu lupul care îşi schimbă pielea, dar năravul, ba.” (ultimul numar din “Observator cultural”)
Sa fim seriosi cu…stima pierduta …Pai “intelectualii” respectivi daca ar avea macar putina stima pentru ei insasi nu l-ar stima pe …el.
Da, @Oana, asta e diferenta dintre niste intelectuali critici ca Tudoran si Cioroianu si telectualii mercenari de partid. Eu nu le cer telectualilor sa pupe in fund Opozitia, in loc sa-l pupe-n fund pe basecu, le cer numai sa reactioneze fara manusi cand Presedintele Meu o da-n balari, sii fara sa arunce vina pe Opozitie sau sa se ascunda dupa stilistica.
Libertate interioara my ass. Pe aia si-o defuleaza la bere, dupa program, dupa ce termina de pupat dosul Sefului.
@Lucifer: Textului domnului Tudoran i-ati gasit imediat un cusur: nu are directie. A, va refereati la faptul ca autorul nu a declarat ca are o anumita optiune politica, ci doar este anti. Bun, dar care era tema articolului? Dansul si-a exprimat superb parerea referitor la apologia lui Basescu facuta de V. Tismaneanu. Asta da directie si foarte bine tintit. Oops, dar pe langa asta, ce-a mai tintit? Mihail Neamtu, Ion Cristoiu, Tom Gallagher, Andrei Plesu. Si in cazul ultimului, ce a avut de “reprosat”? Exact ceea ce ma intrigase si pe mine de cand am citit textul, fraza (sau frazele) care, intr-un fel, reprezinta esenta: problema libertatii interioare. Or, dl. Tudoran pune degetul pe rana: pe intelectualii lui Basescu nu acesta i-a facut sa-si sacrifice libertatea interioara, ci si-au pierdut-o singuri, prin alegerea facuta.
Ei, domnule, cand astfel de comentarii nu vin de la cititorii pe care dl. Plesu ii considera invidiosi cand il critica, ci de la un scriitor cum este Dorin Tudoran, fiti convins ca efectul a fost de mii de ori mai puternic asupra subiectului vizat.
In cazul textului domnului Cioroianu, nu stiu de unde ati scos linguseala. Ma scuzati, dar aici este o ironie fina, subtila, ba chiar o provocare, adresata in mod foarte diplomat, ca de la specialist la specialist.
Felicitari amandurora!
@oana:îţi mulţumesc pentru comentariul la postarea mea.”Metoda virtuală” este totdeauna incompletă,este de multe ori umorală,poate nedreaptă,este o stare de moment căreia “îi dai drumul” aşa,să te “răcoreşti”.Este adevărat că trec printr-o perioadă antiintelectuală,supărat eu,politic vorbind,de prestaţia publică a unor intelectuali ai neamului de la care mă aşteptam la mai multă responsabilitate civică.Iar ei fac ceea ce faceau şi alţii pe vremea comunismului:un cult al personalităţii băSSeştiene mai abject decât cel făcut de alţii lui Ceauşeascu(dar cântăreţi îi critică şi îi urăsc pe vechii cântăreţi,deşi “vechii” au scuză-trăiau în dictatură dar “noii” o fac de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni.)
Cred că faci o confuzie,”libertatea individuală” este una iar “libertatea socială”este alta.Atunci când iei poziţii publice,sociale sau politice criteriile de apreciere ale libertăţii(sa-i zicem de expresie) trebuie să fie altele decât cele ale deciziilor asupra libertăţii individuale;altfel spus trebuie o autocenzură impusă de o “minima moralia”,adică de o responsabilitate socială.Este tocmai ceea ce reproşez “elitelor”:urlându-şi “Eul”,ei fac de fapt un act iresponsabil care,vai,poate însemna şi trădare.Fiindcă dacă este vorba de inconştienţă,atunci nu trebuie să le fie admis accesul în spaţiul public.Despre Cioroianu şi Tudoran-numai de bine-deşi intră şi ei în starea pe care am încercat să o explic.
Nu-i prostie, maistre Cioroianu. E interes.
Preţiozităţi ridicole ale “finilor” intelectuali!Cum se prefac ei ca se duelează,cum fandează,cum se-nţeapă,cum îşi dau poante ridicole!Ce mai,scrimeri ai scrisului fără idei!Ca unul care îl cunosc bine pe Cioroianu fiind amândoi olteni de pe marginea Dunării doljene dar acum bucureşteni care dau şi ei din coate (cum pot…)-mă cam pufneşte râsul când îl văd pe Cioro’ cum îi trage nişte limbi admirative lui Volo poate-poate.
A trecut pe-aici A. Cioroianu? Sub ce nick?