Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

De la interviu la interviu MRU ne lasă să deslușim, cu tot mai mare claritate, că preocuparea sa primordială ca prim – ministru al regimului Băsescu este aceea de a-și deghiza compromisul în virtute. Compromisul de a fi acceptat să meargă braț la braț cu cel mai detestat personaj politic al României postrevoluționare, deghizat în virtutea patriotismului ca unic motor de acțiune.

Fraze sforăitoare, vorbe mari scoase din retorica mobilizatoare a vremilor de război și vândute ca ștevie de umplut mațu”™ prostimii flămânde, construcții gongorice, remarcabile prin perfecta lor lipsă de conținut. Și peste toate  marketingul demagogiei narcisiace.

Iată câteva mostre de exprimare MRU-istică, adevărate tentative de reciclare a limbajului demagogic, de șlefuire cu limba a propriului monument:

„Între frica pentru situația mea personală și binele țării, ce ar trebui să aleg? Frica?”

„Fără curaj, fără determinare, fără să-ți asumi riscuri, fără bună-credință, nu se poate schimba ceea ce este de schimbat în această țară”.

„Cred că rigoare, după ani în care ea a lipsit, cred că viziune, după ani in care această viziune a lipsit, cred că bună-credință și dragoste față de țară, nu sunt cuvinte mari. Sunt foarte reale, și ele se vădesc în fiecare produs al muncii oneste. Pentru asta ințeleg eu să fiu prim – ministru”!

Și două mostre de gongorism:

„Nu sunt un rigorist, nu vin să propun calvinismul național în catrință și fotă”

„Eu nu sunt însă, ca în epopeea lui Ulise, o sirenă care atrage spre pierzanie oameni”

Cum bine observa cineva, discursul dar și comportamentul domnului MRU devin, pe zi ce trece, mai îngrijorătoare.

Este, pe de o parte, acest aspect al găoșeniei, al formei fără fond, al demagogiei agresive tot mai prezente, care anemiază lumina celor cărora se adresează. Ori știm că forma extremă de anemie a luminii este întunericul.

Dar mai este un aspect, de-a dreptul psihiatric, ce răzbate din privirile și exaltările actualului prim – ministru. Nu știu câți au observat ce tensiune amenințătoare emană faciesul acestui domn în momentele de înflăcărare războinică. Cum îi joacă  pupilele în orbite ca lui Mitică Dragomir, ca bilele de flipper, cum aproape că-și pietrifică interlocutorii prin retorica barocă și păstoasă, prin uitătura hipnotic – medusiană.

Vorba unei talentate comentatoare de pe blogul meu” Înfricoșătoare prestația de aseară a lui Liniuță-1gureanu. După ura cu care vorbea, aveai impresia că are de gând să-i răpească odraslele lui Ponta sau să le calce pe zebră. „¦ Brrr, mă ia cu friguri!”

Măi Mihăiță – i-aș spune (adresându-mă astfel nu din proastă creștere ci ca să-i fac un bine, să-l mai umanizez) – pe tine anturajul te strică. Chiar nu pricepi că, atâta vreme cât ești siamez cu Traian Băsescu –  8%, împărțind aceeași coloană vertebrală, nu te crede nici dracu”™? Că atâta vreme cât declari că ai o relație perfectă cu acest campion al minciunii și al lipsei de onoare tot sistemul tău de valori nu face doi bani?

Cum îți poți închipui că imaginea ta ar putea fi decupată din tabloul lui Goya în care saturnianul tău părinte te-a și devorat pe jumătate și prezervată, integral și onorabil,  în galeria binefăcătorilor țării?

Ești la fel de ridicol, acționând de conivența cu Udrea și Anastase dar pretinzând un tratament bazat pe prezumția de bunăcredință, precum acel prelat, surprins la bordel dar încercând să explice că s-a dus acolo să întoarcă oile rătăcite pe calea cea bună.

Dacă ai fi inteligent măcar pe sfert din cât susțin lăudătorii tăi că ești, ai ințelege că singura ta șansă de a mai conta politic peste 8 luni este să pui la cale rapid, cât încă nu este prea târziu, lepădarea de Băsescu. Nu ar fi musai să o faci cu sinceritate, ba, mai mult, ai putea ticlui totul chiar dimpreună cu repudiatul (la astfel de lucrături e meșter), chiar provocând o cădere prin moțiune a guvernului tău.

O vei face, n-o vei face, nu mai avem mult de așteptat și o să ne lămurim. Totuși, ca inotător în ape tulburi și învolburate să-ți legi medalion, la gât, o piatră de moară, denotă nu doar atracție pentru podoabe ci de-a dreptul patimă dată-n viciu. Viciul puterii, al înzorzonării cu orice preț.

Contele de Saint GermainEditorialeAnastase,Basescu,Goya,Mitica Dragomir,MRU,Udrea,UliseDe la interviu la interviu MRU ne lasă să deslușim, cu tot mai mare claritate, că preocuparea sa primordială ca prim - ministru al regimului Băsescu este aceea de a-și deghiza compromisul în virtute. Compromisul de a fi acceptat să meargă braț la braț cu cel mai detestat personaj...Blog politic si polemic