Scorul acestui articol
[Total: 93 voturi. Media: 4.1]

 

Cine-È™i închipuie că războiul este între Iohannis È™i Dragnea se înÈ™eală amarnic. Războiul este între blocuri internaționale de intelligence.

În ultimii ani România a dobândit, prin evoluții geopolitice ce au adăugat mult aportului ei minor pe timp de pace, un rol zonal de o sensibilitate extremă. Împinsă de la spate de partenerii săi strategici, a trebuit să accepte a deveni prima linie de apărare a Europei în fața amenințărilor Rusiei.

Inițiativa nu a aparținut atât Europei cât Americii. SUA, în planul său complex de asigurare È™i control a securității naționale È™i mondiale urmăreÈ™te două principii fundamentale: păstrarea conflictelor cât mai departe de propriile teritorii È™i distribuirea echitabilă a poverii financiare între ea È™i marii săi aliați.

Prin amplasarea scutului antirachetă la Deveselu, prin operaționalizarea unui comandament NATO în România care să ranforseze capacitatea de reacție rapidă a alianței în zona Mării Negre, sunt atinse ambele principii menționate.

Cu ce preț pentru România? Cu prețul unor riscuri militare majore în caz de conflict armat È™i cu prețul cedării unei fracțiuni de suveranitate când vine vorba de interese globale.

Cedarea unei fracțiuni de suveranitate este, în acest moment, miza războiului intern, româno – român, la care asistăm.

Războiul despre care vorbim nu se poartă între români care vor să cedeze o parte din suveranitate È™i români care vor să păstreze intactă această suveranitate. Ambele tabere beligerante, conduse de lideri teleghidați din afară (Iohannis È™i Dragnea), au acceptat de mult compromisul unui subordonări. Doar că superputerea căreia au decis să se închine diferă.

Culmea este că niciuna dintre aceste superputeri nu este Rusia!

Războiul nostru intern reverberează niÈ™te conflicte recente generate de noua doctrină americană, să-i zicem „ždoctrina Trump”, construită în jurul contribuției de 2% solicitată de SUA partenerilor săi din NATO. Această pretenție a SUA a tulburat echilibrele din interiorul alianței È™i a generat tentative de regrupare din partea principalilor actori. Germania È™i Franța tatonează o apropiere de Rusia È™i Iran în vreme ce SUA È™i Israel, mai unite ca oricând, pariază pe controlarea Orientului Mijlociu.

În această reaÈ™ezare geostrategică de blocuri, România este prinsă la mijloc. PreÈ™edintele Iohannis se pare că a ales tabăra europeană, în vreme ce Liviu Dragnea È™i coaliția de guvernare PSD – ALDE au dat mai multe semne că ar prefera tabăra Israelului. Pe când Klaus Iohannis vizita Bruxelles, Roma È™i Pompei, Viorica Dăncilă făcea un turneu oficial în Arabia Saudită È™i apoi se întâlnea, bucurându-se de gesturi de o cordialitate aparte, cu premierul Israelului.

Ceea ce vedem noi în această perioadă, în aceste zile, este un spectacol de marionete.

Pentru blocul european, care trage de sforile lui Klaus Iohannis, este practic de neacceptat ca preÈ™edinția românească a Consiliului UE să fie pentru 6 luni în mâinile È™i sub controlul taberei Dăncilă – Dragnea. Faptul că preÈ™edintele României a ieÈ™it ieri să ceară imperativ, celor care trebuie să audă È™i să acționeze, dărâmarea guvernului Dăncilă – Dragnea, mi se pare de o necugetare simptomatică. Ipoteza că această instigare ar  trebui să fie, împreună cu rezoluția de azi a UE pentru România, detonatorul unei explozii sociale care să forțeze demisia guvernului Dăncilă după modelul demisiei guvernului Ponta, începe să capete consistență.

Dacă lucrul acesta se va adeveri, dacă vom avea din nou 100 000 de oameni în stradă ieÈ™iți aÈ™a, din senin, peste noapte, înseamnă că da, motoarele de mobilizare È™i serverele de manipulare ale băieților de la SRI (dimpreună cu păpuÈ™arii lor europeni) au fost din nou puse la lucru. Ceea ce, după trecerea în rezervă a lui Coldea, nu s-a mai întâmplat.

Pe de altă parte, însă, mesajul incitator lansat public È™i fără precauții de Iohannis ar trebui să ridice la maximum vigilența guvernanților. Care, dimpreună cu intelligence-ul din tabăra lor, cel care, de fapt, îi coordonează, ar avea destul timp să proceseze È™i să contracareze.

Se zice că, de departe, cel mai tare „žintelligence” îl are Israelul.

Modul în care Dragnea rezistă într-o luptă în care alții ar fi dispărut de mult din joc cred că are legătură cu aliații externi pe care el È™i i-a ales. Care aliați externi, după ce l-au ras pe Klaus Iohannis de pe lista preferaților lor, se pare că lucrează acum la impunerea unui nou preÈ™edinte pentru România.

Apropos: mai È™tiți ceva de Mihai Răzvan Ungureanu?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/11/MRU-500x324.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/11/MRU-150x150.jpgContele de Saint GermainEditoriale2% pentru aparare,cedarea suveranitatii,doctrina Trump,Klaus Iohannis la Pompei,Mossad,MRU,presedintia Consiliului UE,servicii secrete,Viorica Dancila Arabia Saudita  Cine-È™i închipuie că războiul este între Iohannis È™i Dragnea se înÈ™eală amarnic. Războiul este între blocuri internaționale de intelligence. În ultimii ani România a dobândit, prin evoluții geopolitice ce au adăugat mult aportului ei minor pe timp de pace, un rol zonal de o sensibilitate extremă. Împinsă de la spate...Blog politic si polemic