Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

De la interviu la interviu MRU ne lasă să desluşim, cu tot mai mare claritate, că preocuparea sa primordială ca prim – ministru al regimului Băsescu este aceea de a-şi deghiza compromisul în virtute. Compromisul de a fi acceptat să meargă braţ la braţ cu cel mai detestat personaj politic al României postrevoluţionare, deghizat în virtutea patriotismului ca unic motor de acţiune.

Fraze sforăitoare, vorbe mari scoase din retorica mobilizatoare a vremilor de război şi vândute ca ştevie de umplut maţu’ prostimii flămânde, construcţii gongorice, remarcabile prin perfecta lor lipsă de conţinut. Şi peste toate  marketingul demagogiei narcisiace.

Iată câteva mostre de exprimare MRU-istică, adevărate tentative de reciclare a limbajului demagogic, de şlefuire cu limba a propriului monument:

“Între frica pentru situaţia mea personală şi binele ţării, ce ar trebui să aleg? Frica?”

“Fără curaj, fără determinare, fără să-ţi asumi riscuri, fără bună-credinţă, nu se poate schimba ceea ce este de schimbat în această ţară”.

“Cred că rigoare, după ani în care ea a lipsit, cred că viziune, după ani in care această viziune a lipsit, cred că bună-credinţă şi dragoste faţă de ţară, nu sunt cuvinte mari. Sunt foarte reale, şi ele se vădesc în fiecare produs al muncii oneste. Pentru asta inţeleg eu să fiu prim – ministru”!

Şi două mostre de gongorism:

“Nu sunt un rigorist, nu vin să propun calvinismul naţional în catrinţă şi fotă”

“Eu nu sunt însă, ca în epopeea lui Ulise, o sirenă care atrage spre pierzanie oameni”

Cum bine observa cineva, discursul dar şi comportamentul domnului MRU devin, pe zi ce trece, mai îngrijorătoare.

Este, pe de o parte, acest aspect al găoşeniei, al formei fără fond, al demagogiei agresive tot mai prezente, care anemiază lumina celor cărora se adresează. Ori ştim că forma extremă de anemie a luminii este întunericul.

Dar mai este un aspect, de-a dreptul psihiatric, ce răzbate din privirile şi exaltările actualului prim – ministru. Nu ştiu câţi au observat ce tensiune ameninţătoare emană faciesul acestui domn în momentele de înflăcărare războinică. Cum îi joacă  pupilele în orbite ca lui Mitică Dragomir, ca bilele de flipper, cum aproape că-şi pietrifică interlocutorii prin retorica barocă şi păstoasă, prin uitătura hipnotic – medusiană.

Vorba unei talentate comentatoare de pe blogul meu” Înfricoşătoare prestaţia de aseară a lui Liniuţă-1gureanu. După ura cu care vorbea, aveai impresia că are de gând să-i răpească odraslele lui Ponta sau să le calce pe zebră. … Brrr, mă ia cu friguri!”

Măi Mihăiţă – i-aş spune (adresându-mă astfel nu din proastă creştere ci ca să-i fac un bine, să-l mai umanizez) – pe tine anturajul te strică. Chiar nu pricepi că, atâta vreme cât eşti siamez cu Traian Băsescu –  8%, împărţind aceeaşi coloană vertebrală, nu te crede nici dracu’? Că atâta vreme cât declari că ai o relaţie perfectă cu acest campion al minciunii şi al lipsei de onoare tot sistemul tău de valori nu face doi bani?

Cum îţi poţi închipui că imaginea ta ar putea fi decupată din tabloul lui Goya în care saturnianul tău părinte te-a şi devorat pe jumătate şi prezervată, integral şi onorabil,  în galeria binefăcătorilor ţării?

Eşti la fel de ridicol, acţionând de conivenţa cu Udrea şi Anastase dar pretinzând un tratament bazat pe prezumţia de bunăcredinţă, precum acel prelat, surprins la bordel dar încercând să explice că s-a dus acolo să întoarcă oile rătăcite pe calea cea bună.

Dacă ai fi inteligent măcar pe sfert din cât susţin lăudătorii tăi că eşti, ai inţelege că singura ta şansă de a mai conta politic peste 8 luni este să pui la cale rapid, cât încă nu este prea târziu, lepădarea de Băsescu. Nu ar fi musai să o faci cu sinceritate, ba, mai mult, ai putea ticlui totul chiar dimpreună cu repudiatul (la astfel de lucrături e meşter), chiar provocând o cădere prin moţiune a guvernului tău.

O vei face, n-o vei face, nu mai avem mult de aşteptat şi o să ne lămurim. Totuşi, ca inotător în ape tulburi şi învolburate să-ţi legi medalion, la gât, o piatră de moară, denotă nu doar atracţie pentru podoabe ci de-a dreptul patimă dată-n viciu. Viciul puterii, al înzorzonării cu orice preţ.

Contele de Saint GermainEditorialeAnastase,Basescu,Goya,Mitica Dragomir,MRU,Udrea,UliseDe la interviu la interviu MRU ne lasă să desluşim, cu tot mai mare claritate, că preocuparea sa primordială ca prim - ministru al regimului Băsescu este aceea de a-şi deghiza compromisul în virtute. Compromisul de a fi acceptat să meargă braţ la braţ cu cel mai detestat personaj...Blog politic si polemic