Scorul acestui articol
[Total: 4 voturi. Media: 5]

De ce morsă? E gras, lucios, cu buze răsfrânte și pofticioase, ca ale hulpavului guzgan rozaliu. Cinetic vorbind este alunecos și lent, parcă veșnic refugiat în voluptatea siestei. Maestru al imprecației cu vorbă de plastilină jignește ca englezii, pe după perdea și otrăvit. Un birjar, în fondul jignirilor pe care le proferează, dar nu expus gloatei în livrea, pe capra năclăită a birjei, ci ghemuit la pândă în cupeul acesteia tapetat cu sudalme metaforizate pentru a sări la beregată ori de câte ori un bâzâit din altă gamă îi perturbă confortul și langoarea.
Cufurit, pentru că are momente de tresărire din amorțeala digestiei pentru a se grăbi să spârcâie moale, galben-verzui și puturos (ah, fierea, fierea”¦) ofticile și umorile nedigerate pe care mahalaua ineptă i le îndească pe gât.
Când amicul lui (de aceeași teapă) Gabriel Liiceanu se gudura coprofag pe lângă bucile lui Traian Băsescu limbuțind ode demne de pereții unei vespasiene de homosexuali („Timp de 10 ani cat ati fost, sunteti presedintele Romaniei, nu ati facut decat sa ne asezati pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele in chip matur al Romaniei, trebuia sa ne asezam. Si pentru asta va multumim”), n-a protestat, n-a suspinat, n-a tresărit de repulsia trivialității.
A fost însă de ajuns ca marele actor Radu Beligan să-l sprijine pe Victor Ponta cu mult mai puține cuvinte și cu mult mai multă decență decât o făcuse Liiceanu cu Băsescu pentru ca morsa cufurită să sară ca arsă și să-l împroaște cu pântecăraia ei mai ceva decât o sepie încolțită.
Tabietliul Pleșu, care ne descria într-un editorial autobiografic cât de îndelung își clocește fiecare text, cum de mult nu mai scrie la ordinul emoțiilor triviale ale clipei, pe nerăsuflate, a slobozit de data asta, la nici 24 de ore de la mesajul lui Radu Beligan, o degradantă vomă pe hârtie întru pătarea imaginii maestrului. Totul în regim de urgență absolută, ca atunci când nu te mai poți ține și intri chiar și la dame ca să încerci să te salvezi de la o primeneală intempestivă.
Repede niște pamperși pentru Andrei Pleșu.
Cum nu i-o fi rușine, tocmai lui, autor de memorii encomiastice adresate lui Ceaușescu, slugă umilă sub trei președinți, stipendiat din greu, chiar in această perioadă de walpurgică imoralitate, de un dovedit traficant de copii (Cristian Burci) care-i cumpără partizanatul politic mufându-l la cei doi sâni mediatici ai săi (Dilema Veche și Adevărul),
cum nu i-o fi rușine, zic, să-l injure gros pe Radu Beligan cu încropeli de o șmecherească și ipocrită politețe precum:
„Spectrul „stadionului” de tip coreean a reaparut in biografia dvs. intr-un moment in care nimic nu-l mai poate justifica”.
sau
„Voiati, ca si acum, sa fiti mai curind pe scena stabilor, decit pe aceea a colegilor dvs”.
Acest fariseu, această morsă cufurită, se iluzionează în suficiența sa că ar fi mai nobil, mai elevat, mai puțin rușinos pentru sine, mai tolerabil de către pudibonzi ori intelectuali subțiri să arunce cuiva în obraz o frază fardată cu ostentație, ca aceea de mai „˜nainte, decât să-i spună verde în față „ești un oportunist”.
Eu îi voi spune verde”™n față lui Andrei Pleșu: ești jalnic! Cu parada ta de pricipii înalte și cu galeria ta de prieteni mici, cu poza ta de moralist impartial și cu parti-pris-urile tale de mic burghez, cu înfumurarea ta de a crede că ai un statut care-ți dă dreptul să umilești valori/caractere (Radu Beligan, Doina Cornea, Paul Goma) și să ridici în slăvi derbedei/lichele (Băsescu, Baconschi etc.).
Andrei Pleșu devine, la senectute, mai mult decât jalnic. Tristă alegere, ca epilog, a unei astfel de parafraze pentru plus que parfait!

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Baconschi,Cristian Burci,Dilema Veche,Doina Cornea,Gabriel Liiceanu,guzganul rozaliu,morsa,Paul Goma,Radu Beligan,Victor PontaDe ce morsă? E gras, lucios, cu buze răsfrânte și pofticioase, ca ale hulpavului guzgan rozaliu. Cinetic vorbind este alunecos și lent, parcă veșnic refugiat în voluptatea siestei. Maestru al imprecației cu vorbă de plastilină jignește ca englezii, pe după perdea și otrăvit. Un birjar, în fondul jignirilor pe...Blog politic si polemic