Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Aşa se întâmplă la amurguri: te cam lasă toate şi te trezeşti cu vâslele-n mână, să te descurci, tocmai când marea este mai agitată şi tu mai chircit de cârcei.
Americanii l-au înscăunat deja pe Ponta. S-a întâmplat la ultima vizită a premierului în SUA: poză de familie cu Obama, discurs în plen la ONU şi apoi nota de plată achitată prompt, cu promisiuni mai mult decât diplomatice, la întâlnirea cu industriaşii americani de la Huston.
S-a văzut efectul acestei “înfieri” pe chipul lui Traian Băsescu la ieşirea televizată de ieri: cearcăne ca la eclipsa parţială de lună, obraji flasci, căzuţi peste potcoava maxilarului, o surpare de muşchi ai feţei precum topitura de lumânare. Masca şi paloarea înfrântului lăsat de izbelişte.
S-ar fi rugat, dar cui? Pe Dumnezeu ştie că nu-l poate înşela iar cu americanii… gata! Până aici l-au tractat. Neputând alege calea rugăciunii a decis să persevereze cu atacuri, intimidări, arsenalul încolţiţilor.
Faimoasa lui temă cu deconspirarea candidatului – ofiţer acoperit, a fost blocată în vama secretelor intangibile. I-au mai rămas doar firimituri de dezvăluiri cu care încearcă să ia lupta pe cont propriu.
Afacerea Microsoft. Nici măcar conexarea oficială a lui Ponta cu acest scandal nu mai pare a-i fi la îndemână. O, tempora! La sugestia cui s-o fi grăbit DNA (DNA-ul lui??) să precizeze că premierul nu are nicio calitate în acest dosar?
Ca să nu mai amintesc de o altă “aroganţă” a aceluiaşi Brutus (cu nume de familie Kovesi), atât de devotat până mai ieri: invitarea Elenei Udrea să dea declaraţii, ca martor, în dosarul Pinalti. Evenimentul are rezonanţe de viol. Cum altfel să califici încălcarea unei inviolabilităţi… sacrosancte (sic!)?
În disperarea părăsirii de către toţi, lui Traian Băsescu nu i-au mai rămas decât tactici de gladiator: să lovească în orice chip, din orice poziţie, prin orice vicleşug, să încerce a înjunghia primul pentru a muri al doilea.
Aseară a jucat, copleşit de ezitări, farsa siguranţei de sine. S-a agăţat, ca înecatul de pai, de discursul doamnei Nuland, arătându-l cu degetul infamator pe probabil vizatul Victor Ponta dar primindu-l cu braţele deschise, la un dineu privat, pe cert criticatul Victor Orban. Inconsecvenţă? Mai mult decât atât. Derută!
Să admitem că, da, Funeriu nu e la fel de vinovat ca alţii. Şi?
Cât de defectă să-ţi fie busola încât să confunzi nimicul cu steaua polară?
S-a terminat!
Meleşcanu demisionează, Maior se pregăteşte şi el. La Cotroceni vine Ponta.
În aceste nisipuri mişcătoare Traian Băsescu dă din braţe şi din picioare, ca bezmeticul, incapabil sau refuzând să înţeleagă că în jos e îngroparea de viu iar în sus ştreangul.

Contele de Saint GermainEditorialeafacerea Microsoft,Brutus,Cornelia Nuland,Daniel Funeriu,DNA,Elena Udrea,George Maior,Huston,Kovesi,Obama,ofiter acoperit,Ponta,Teodor Melescanu,Victor OrbanAşa se întâmplă la amurguri: te cam lasă toate şi te trezeşti cu vâslele-n mână, să te descurci, tocmai când marea este mai agitată şi tu mai chircit de cârcei. Americanii l-au înscăunat deja pe Ponta. S-a întâmplat la ultima vizită a premierului în SUA: poză de familie cu Obama,...Blog politic si polemic