Scorul acestui articol
[Total: 15 voturi. Media: 4.7]
Trecător
Călăream pe un cal şi deodată-am văzut
că eu sunt calul acela
Şi deodată am văzut că ei doi
galopează pe mine.
Mă învolburam şi deodată
i-am văzut pe cei trei,
când umbra mea din spatele meu
mi-a strigat:
Eu sunt tu. Lasă-i
pe cei patru să-şi urmeze destinul…
Lasă-i!
Nichita Stănescu

 

Nichita Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933. Mâine ar fi împinit 90 de ani.

Iar noi, în loc să vorbim despre EL, vorbim despre vlogheriţa prinsă beată la volan. Bag mâna în foc că 90% dintre urmăritorii ei nici n-au auzit de Nichita. Nu o spun ca un vaier ci ca o explicaţie. De-asta, şi de-asta, am ajuns unde suntem! Suntem unde suntem!

Nichita e un monument al culturii noastre. Dar ce mai înseamnă monumentele neamului în ziua de azi? Nimic, după cum ne demonstrează Emil Boc, primarul Clujului, care demolează într-o frenezie de şef de galerie sportivă simboluri ale istoriei şi culturii nationale, bronzuri turnate întru însoţirea veşniciei, cum ar fi statuia lui Iuliu Maniu sau grupul statuar “Şcoala Ardeleană” înfăţişând tripleta iluministă Petru Maior, Gheorghe Șincai și Samuil Micu. Iar acum, după cum ne avertizează într-un dosar de presă Valer Marian, Emil Boc pune la cale curăţarea cetăţii şi de bustul lui Emil Racoviţă care, chipurile, împiedică dezvoltarea urbană a două străzi ce nu mai au loc de marele savant.

Pentru mine şi pentru mulţi din generaţia mea Nichita a reprezentat şansa uriaşă de a simţi în direct, pe viu, o scurtă dar de neuitat atingere a eternităţii acestui neam. Dacă pe Eminescu l-am ratat la mustaţă, cu doar o sută de ani, iată că ni s-a arătat Nichita, în timpul vieţii noastre, ca să ne consoleze şi să ne înveţe o altfel de limbă română.

Ieri, 29 martie 2023,Teatrul Stela Popescu a prezentat la Teatrul Metropolis, Sala Olga Tudorache un spectacol de poezie intitulat tribut Nichita Stănescu.

De îndată ce am aflat de eveniment m-am grăbit să-mi rezerv bilet, prin Internet, să nu ratez, cumva, premiera.

Nu exista riscul! Sala, extrem de cochetă şi primitoare, s-a umplut doar pe jumătate. Lume bună, un fel de boierime scăpătată, dar şi tineri cu alură boemă care trădau emoţie, ca la un ritual artistic inedit.

Atmosfera a fost de serată muzicală. Un tânăr pianist, Cătălin Răducanu, a interpretat atât scurte solo-uri jazzistice de virtuozitate cât şi acompaniamente pentru actorii ce recitau şi cântau pe versurile lui Nichita şi pe muzica lui Nicu Alifantis. Ritmul spectacolului a fost bun, o anume transă poetică fiind indusă nu doar de interpreţii de pe scenă ci şi de cei proiectaţi pe un ecran de fundal.

Ce mi-a lipsit, insă, a fost chipul lui Nichita. M-aş fi aşteptat ca din bogata arhivă de imagini cu el să fie selectat şi proiectat în spectacol măcar un filmuleţ care să ne amintească de vorbirea lui tărăgănată, de ochii lui albaştri, de părul lui vâlvoi.

În afară de pozele de pe afiş, chipul poetului a lipsit de la această întâlnire. Măcar într-un colţ al scenei să fi fost plasat un bust, sau o pictură, sau măcar o fotografie format mare. Poate data viitoare.

Oricum, o iniţiativă de lăudat. A unui teatru privat. De mirare cum niciunuia dintre directorii teatrelor de stat bucureştene nu i-a trecut prin cap o astfel de idee. Nu e comercială? Nu face săli pline? Doar la genul ăsta de judecată să se reducă totul?

Când am ajuns acasă mi-am oferit un moment prelungit de egoism pur: Nichita şi eu  la o vodcă comemorativa servita în încăpător pahar de apă. Am reuşit această fantezie mulţumită Youtube, a cărui vastă arhivă mi-a potolit, pe moment, dorul de POET, de chipul şi de vraja sa.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/03/Nichita.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/03/Nichita-150x150.jpgContele de Saint GermainEditoriale90 de ani,Alifantis,Nichita Stanescu,serata muzicala,teatrul Metropolis,teatrul Stela PopescuTrecător Călăream pe un cal şi deodată-am văzut că eu sunt calul acela Şi deodată am văzut că ei doi galopează pe mine. Mă învolburam şi deodată i-am văzut pe cei trei, când umbra mea din spatele meu mi-a strigat: Eu sunt tu. Lasă-i pe cei patru să-şi urmeze destinul… Lasă-i! Nichita Stănescu   Nichita Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933....Blog politic si polemic