Scorul acestui articol
[Total: 30 voturi. Media: 4.7]

Ca reacţie socială, la noi nu mişcă nimeni din proprie iniţiativă! Parc-am fi branşaţi la o priză, dependenţi de un comutator.

Părem un popor bezmetic, când, de fapt, suntem o turmă teleghidată. Se umplu pieţele de indignaţi când e vorba să apărăm “principii” induse de dirijori din umbră (Roşia Montană, Colectiv – comutatorul pe “on”), dar răbdăm şi înghiţim la nesfârşit umilinţe personale când propria noastră subzistenţă e în pericol, când suntem jupuiţi de vii, la bucată (scumpiri, pensii nesimţite, ciocoieli prezidenţiale, dispreţ internaţional – comutatorul pe “off”).

E clar că telecomanda a încăput pe mâini care nu dau doi bani pe noi. Şi care ştiu că le merge şi aşa.

Dacă Soros, cu ONG-urile lui, dacă SRI-ul cu toată reţeaua sa de infiltraţi şi agitatori ar avea interesul să dea ordin de “revoluţie spontană”, mâine România ar fi mai incendiată decât Parisul. Dar de ce ar face-o, dacă oricum lucrurile se desfăşoară exact cum îşi doresc, după plan? O mână de privilegiaţi, ai lor, controlează tot: turma naţională, bugetul, politica internă şi externă, exploatarea cinică a războiului din proximitate.

Măsura reformării pensiilor speciale inclusă de userişti în PNRR se dovedeşte a fi fost o cursă perfidă în care s-au trezit prinşi, aproape fără ieşire, actualii  guvernanţi. Nu ştiu dacă sinistrul Ghinea a gândit, cu atâtea mutări înainte, efectele formulărilor sale, dar un lucru e cert: şi pesediştii şi liberalii şi preşedintele Iohannis cu tot aparatul său de protecţie şi propagandă sunt într-un mare impas. Dacă respectă angajamentele din PNRR îi va devora “revolta atotputernicilor lezaţi”, iar, dacă nu, vor deconta din propria zestre politică miliardele de euro pierdute din promisele finanţări europene.

Şi timpul trece indiferent, ca un amănunt!

În câteva zile va trebui decis ceva: sau, sau!

Va avea cineva cu putere de decizie curajul nebunesc să ia taurul de coarne cu doar câteva luni înainte de toate alegerile posibile la nivel naţional? Să reducă drastic pensiile speciale (foarte multe cu adevărat nesimţite) ale celor mai temute structuri din România?

Justiţia, serviciile de informaţii, tot ce compune, nu de ieri, de azi “statul paralel”, acţionează într-o simbioză ce poate veni de hac instantaneu, oricui. Preşedinte, parlamentari, demnitari de la cel mai înalt nivel, oricine deranjează hrăpăreaţa camarilă poate fi împins pe un culoar letal al justiţiei fără nicio şansă de a fi judecat corect şi de a scăpa.

Dacă vreun guvernant idealist, scăpat laşităţii generale, ar cuteza să se atingă de pensiile lor speciale, membrii acestui conglomerat de interese şi pârghii oculte ar scoate mâine, în stradă, un milion de români furioşi care să aibă impresia că e lupta lor, izvorâtă din conştiinţa lor, pentru o cauză dreaptă. Când, de fapt, totul e manipulare pentru apărarea unor privilegii de castă.

Pe de altă parte, dacă pensiile speciale vor rămâne aşa cum sunt acum, dar vom rata, inevitabil, jinduitele miliarde din PNRR, ce mai vaiet va umple campaniile electorale de la anu’, ce mai zbucium va scoate la suprafaţă spuma radicalismului autohton.

Klaus Iohannis, principalul agent propagandistic al măreţului PNRR clocit în regim de strictă confidenţialitate de useriştii lui Ghinea dă acum din colţ în colţ, se spală pe mâini şi ne spune că e responsabilitatea strictă a guvernului de a rezolva spinoasa problemă.

Marcel Ciolacu şi al său somnolent ministru al muncii acţionează cu frâna de mână trasă; aşteaptă propuneri scrise de la ministerele de linie cu “pensionari speciali”, toate conduse de liberali, ca să aibă pe cine da vina când va veni nota de plată pentru “odioasele” măsuri. Până la urmă, pesedeul e cel mai puţin vinovat de situaţia în care s-a ajuns şi e normal să nu fie de acord să i se spargă toate oalele în cap.

Premierul Ciucă regretă că rotativa nu s-a făcut deja şi că va trebui EL, ca şef al guvernului, să-şi asume greaua răspundere a semnăturii finale pentru oricare dintre cele două rele se va opta.

Riscul depopulării instituţiilor militarizate şi a celor din justiţie este real. Toţi se vor îmbulzi să se pensioneze pe legislaţia de acum, ca să fie la adăpost.

Ar putea fi invocată şi o parte bună a unui astfel de fenomen: împrospătarea efectivelor. Dar cu cine? Profesioniştii nu se formează peste noapte şi există riscul ca mediocrii să se înşurubeze din nou în zone foarte sensibile şi să ne afunde în marasm chiar mai rău decât au făcut-o predecesorii lor.

Aş numi, ce se întâmplă acum, “răzbunarea useristă”. Na, că le-a făcut-o! Mai ales liberalilor!

Nici pesediştii nu se simt prea bine. Sunt conştienţi că există riscul ca votanţii lor tradiţionali, pauperii şi ştirbii României, indignaţi de injusteţea situaţiei şi de ezitările echipei Ciolacu, să încerce a-şi căuta dreptatea alături de AUR – ul lui George Simion sau alături de cine ştie ce alt partid radicalizat.

Complicată situaţie şi multă indecizie! Specifică laşilor şi oportuniştilor!

În acest context toţi îl dau exemplu de curaj, de determinare pe Macron. Dar uită că Macron a aşteptat întâi să fie reales şi abia apoi s-a încumetat să declanşeze marea şi necesara reformă care îi turbează acum pe francezi.

Şi în România reforma pensiilor speciale este necesară, dar, sociologic vorbind, a o face înainte de un an electoral atât de încărcat de consecinţe presupune un risc aproape imposibil de asumat.  Poporul român nu are cultura autosacrificiului. Cu atât mai puţin conducătorii săi.

Eu cred că alde Ciucă şi Ciolacu vor incerca din nou să tragă de timp, că vor propune Bruxelles-ului o variantă de compromis cu minime concesii, evident inacceptabilă de către Comisie dar care să le mai ofere un răgaz.

Singura soluţie pe care o imaginez în acest moment, dar utopică de-a dreptul, ar fi realizarea unui pact naţional pe reforma pensiilor speciale pe care să-l semneze toate partidele, în aşa fel încât cei direct afectaţi să nu aibă spre cine se îndrepta, ca răzbunare.

Dar, oare, partidele din opoziţie vor accepta aşa ceva? Să lase să le scape un os de ros cu atâta măduvă? Să nu profite de situaţie? Greu spre imposibil de crezut.

Prevăd că şi de data aceasta brandul nostru de ţară, celebra noastra lasitate, va înfrânge. Şi că, până la urmă, nu se va alege nimic nici din reforma pensiilor speciale şi nici din recompensa promisă prin PNRR.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/03/pensii-speciale.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/03/pensii-speciale-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeCa reacţie socială, la noi nu mişcă nimeni din proprie iniţiativă! Parc-am fi branşaţi la o priză, dependenţi de un comutator. Părem un popor bezmetic, când, de fapt, suntem o turmă teleghidată. Se umplu pieţele de indignaţi când e vorba să apărăm “principii” induse de dirijori din umbră (Roşia Montană,...Blog politic si polemic