Mahalagism la cel mai înalt nivel
Mahalagismul românesc şi-a câştigat identitatea şi s-a împlinit până la burlescul de azi graţie corcirii a două gene intrate deja în mitologia frivolului: gena ancestrală şi cea balcanică. Rezultatul? Un mutant social, superficial şi fără demnitate, pus pe băşcălie şi ţepe, excelent întruchipat de exponentul său la vârf, Traian Băsescu.
Dintre toţi politicienii cu care ne-a blagoslovit destinul şi care au ajuns în jilţurile puterii, nici unul nu s-a dovedit până acum mai mahalagiu, mai caragialesc decât preşedintele nostru actual. Mare amator de spriţuri, bârfe, intrigi şi măscări, aprig la beţie iute la mânie, vizionar de alcov şi meşter în gâlcevi, petrecăreţ, pătimaş, dedulcit la cacialmale, domnia sa ne face şi desface vieţile în funcţie de digestia de peste noapte.
“Foncţia foncţie, coana Joiţica – coana Joiţica: trai neneaco, cu banii” nostri…
Dar ce să aibă dânsul cu francezii, cu germanii, de-i ia-n răspăr ca pe sinistraţi, la inundaţii?
Să-i creadă nişte dulăi răpciugoşi, dincolo de-un gard, care, oricât ar lătra, nu-l pot atinge cu colţii? De- asta a scos reteveiul aroganţei şi, ca-n copilăria lui de băiat de cartier, râcâie strident cu acest retevei ţambrele gardului ca să-i întărâte şi mai rău pe cei doi?
Să nu-l intereseze că ne face rău tuturor? Să-l fi lăsat nervii chiar în aşa măsură?
“Caragiale a avut geniul descrierii degradării româneşti, a corciturii româneşti, a lui Mitică, a reacţiunii. Dar, pe vremea aceea, nici măcar el nu se aştepta să iasă stârpiturile care au ieşit acum. […] Din punctul ăsta de vedere, Caragiale nu putea să devanseze timpul său şi să ajungă să prevadă stadiul de criminali de mai târziu. […] Da, mi-l arată pe Mitică, jigodia, dar n-a putut să surprindă ce lepre vor ieşi azi”.
Cum mahalagiii se înţeleg cel mai bine tot cu mahalagii, pe cine-şi putea lua de-a dreapta jupân Băsescu decât pe coniţa Udrea şi pe jupân Baconski?
V-o mai aduceţi aminte pe celebra doamnă în scena cu bileţelul lui Tăriceanu?
Nu era ea, atunci, o Zoe Trahanache răzbunătoare, apărându-şi concubinul, pe Tipătescu? Să ne amintim:
“Zoe: A! Eşti un om pierdut!… Pierdut!… A! S-a întorsc jocul, … începe să te părăsească norocul şi să mai treacă şi-n partea noastră… A! Eşti pierdut!, Da, pierdut.”
Şi nu era domnul Baconski un adevărat cetăţean turmentat când îi bătea temenele doamnei Udrea, la al cărei farmec îi era “greu să reziste”? N-a fost închinarea lui soră de sânge cu: “In cinstea coanei Joitichii ca e dama buna!”?
Şi nu a fost domnul Băsescu un Caţavencu la pătrat atunci când a lansat şopârla cu “Porumbacu”? “La pătrat” pentru că, în vreme ce Caţavencu era, totuşi, în posesia unui “docoment” doveditor, eticul nostru preşedinte n-avea nimic la mână, nicio dovadă; doar el cu spiritul lui de mahala.
“Eu consider că ceea ce a făcut Caragiale a fost un act maxim de patriotism, pentru că le-a scos românilor în faţă gunoiul, cancerul, şi l-a arătat: uitaţi-vă, fraţilor, ăsta vă omoară pe voi. Care a fost reacţia românilor? De ce a murit Caragiale unde a murit, de ce nu a mai vrut să-şi vadă ţara?”
Pentru că românii nu erau şi n-au ajuns nici până astăzi un popor. Au rămas în stadiul de populaţie. Mânaţi de interese egoiste, laşi, fără simţul apartenenţei la un etos national, fără vreun elan de a-şi apăra demnitatea individuală sau de grup.
“Eu nu pot să spun că populaţia de care pomeneam mai devreme nu este din zona lui Caragiale. Pot să spun chiar mai mult: că a ieşit demult din zona lui Caragiale şi a intrat, pe rând, în zona unei criminalităţi staliniste şi astăzi a unei degenerări de tip globalizant”.
Atenţie la ghilimele.
https://www.conteledesaintgermain.ro/mahalagism-la-cel-mai-inalt-nivel/22-01-2011EditorialeRevista presei de sambataBaconski,Basescu,diplomatie,Franta,Germania,Mahalagism,UdreaMahalagismul românesc şi-a câştigat identitatea şi s-a împlinit până la burlescul de azi graţie corcirii a două gene intrate deja în mitologia frivolului: gena ancestrală şi cea balcanică. Rezultatul? Un mutant social, superficial şi fără demnitate, pus pe băşcălie şi ţepe, excelent întruchipat de exponentul său la vârf,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Nu mai fiti asa de sigur! Nu toata lumea e atenta la stil sau exprimare. Pt majoritatea cititorilor, forumul e un fel de supa de editorial… Procedeul a fost brevetat de securitate… “Calomniaza, calomniaza! Pana la urma tot ramane ceva!”
Aveti stil, aplomb, dreptate… va lipseste doar antrenamentul! Gm.
Nu ma simt foarte confortabil sa-mi vorbesti la a II-a plural in timp ce eu… Sa ne punem de acord. Eu propun tutuitul ca … asa-i pe forum. Ce zici?
Cat despre antrenament, la unele sunt, la altele nu. E drept ca evoluatul pe forum, in piata asta publica populata de tot felul de zgomotosi si mici producatori de sputa, e ceva recent pentru mine. Dar socul initial a trecut…
Yeeah!
Va asteptam cu articolul pe forum, sa-l citeasca toti, mai ales pupinii si bashistii! Sunt convins ca ard de nerabdare! Gm.
O sa-l postez pe forum cand va fi un editorial de care sa-l leg.
Lamureste-ma si pe mine, te rog, daca se poate, ce e cu evz.ro sub nick-ul tau?
Nimic special, nimic de interpretat… si pe contul meu la evz e la fel. N-am un website personal si pun unul oarecare. Si nici Vasile nu ma cheama, cu atat mai putin Garfield, motanu! Si totusi, asa semnez! Gm.
ps. In ultimul timp sunt asaltat de o clona, un bashist care si-a creat cont cu numele “Garfleld, motanu”, cu l in loc de i, si se prosteste sub numele motanului. Scopul declarat al diversiunii e sa-mi ia din timpul postarilor pt a semnala hotia. Impostura nu e ceva nou printre ei, vine de sus, de la seful lor. Gm.
Si pe mine au incercat sa ma cloneze dar i-am ignorat cu consecventa si au renuntat. Pana la urma stilul e greu de imitat si lumea-si da seama singura de fals. In plus, orientarea postarii. Daca unu te-ar imita si la orientare (criticand adica pe cine critici si tu de obicei) ti-ar face un serviciu. Asa ca va critica pe invers si impostura va fi imediat depistata.
Cea mai msto scriere citita in anul asta… Felicitari!
Ce sa spun…? Multam. Si te mai astept pe blog, eventual cu propriile comentarii.
Aplauze pentru articol!
Caragiale a fost prea bland… 🙂