Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Scolile înalte se mândresc că au și produc viziune. Că formează conducătorii lumii de mâine.

Nu persoana ci societatea, nu imediatul ci perspectiva, nu mijloacele ci scopul, iată ce pretind ele că le-ar diferenția de abordările tradiționale. Bine – rău, moral – imoral, sunt în acest sistem de valori binoame cu geometrie variabilă, concepte în care marile gândiri să nu se încurce atunci când vor să decoleze spre soluții cinice.

MRU este produsul unor astfel de școli. Egoism intelectual, dispreț față de interlocutori și contraargumentele acestora, opacitate la perimatele noțiuni de patrie și popor, iată ce dovedește cu fiecare faptă administrativă și ieșire publică acest uter fertilizat in vitro  cu embrioni de Oxford,Washington, Budapesta și Tel Aviv.

Pentru mine, a observa mecanismele de funcționare ale unui astfel de personaj,  profund pervertite de seducția puterii și altoirea prea multor influențe pe un singur trunchi, este o îndeletnicire infinit  mai interesantă decât a încerca să-i interpretez acțiunile decizionale, fie ele și aparent scandaloase.

Cum însă, la comentariul meu de ieri, am primit de la doi dintre vizitatorii acestui blog (@Garfield, motanu și @piticul prono)  replici asemănătoare, invitându-mă la a-mi da cu părerea despre unele dintre deciziile lui MRU ca prim – ministru, încerc să-mi formulez aici un scurt punct de vedere.

Despre privatizările făcute în regim de urgență, la crepuscul de mandat, nu am a zice decât că îmi stimulează foarte mult imaginația. Sunt înclinat să cred că se execută un ordin de afară, cu largul concurs al FMI care furnizează elementele de acoperire. Că e Licuriciul, că e Soros, că e Mosadul, că sunt ungurii ori o combinație a tuturor, aproape că nu mai contează și chiar că nu am de unde să știu.  Mă întorc însă la preambul și reafirm: patrie și popor, pentru oameni ca MRU, înseamnă amănunte. Dacă viziunea noii ordini mondiale o cere, el va lăsa să fie activată în sine acea implantare care să declanșeze reacția dorită de arhitecții globali. Și va face acest lucru fără crize de conștiință, fără vreun sentiment al trădării, ba chiar cu mândrie de co-demiurg.

Din tot interviul cu Hurezeanu am văzut fragmentul în care MRU explica de ce privatizarea Cuprumin trebuie considerată un succes. Faptul că el, un umanist prin formație, a apelat la un limbaj și la explicații tehnice (destul de subțirele, trebuie să recunoaștem) pentru a justifica un gest economic, mi s-a părut un mare semn de vulnerabilitate. Parcă încerca să ne convingă că trebuie să-l credem pentru că ar fi din plămadă renascentistă, nu că ar avea argumente solide. Eram sigur că, a doua zi, specialiștii în domeniu îi vor desființa improvizația de demonstratie. Ceea ce s-a și întâmplat.

Ce să spun eu despre scrâșnetele maxilarelor celor din SRI ori despre războiul economic surd între România și Ungaria? Poate doar că sunt aspecte despre care nu am nici destule informații și nici idei care să mi se pară a merita să fie împărtășite. Asta neînsemnând că le ignor sau minimalizez.

Mă intrigă însă în continuare (și cred că voi mai scrie despre asta) fascinația și supunerea fără crâcnire pe care le poate exercita un personaj primitiv și instinctual ca Traian Băsescu asupra unor oameni inteligenți, sofisticați, selectivi și, cel puțin teoretic, înzestrați cu simțul ridicolului, precum MRU, Pleșu, Liiceanu, Patapievici.  Când îi vezi cum i se oferă, chiar și pentru o urinare, în toată splendoarea metaforei pe care ar trebui să o reprezinte,  nu poți să nu te întrebi: așa s-o face miruirea în Infern?

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Budapesta,Cuprumin,FMI,Hurezeanu,infern,Liiceanu,Mihai Razvan Ungureanu,Mosad,Oxford,Patapievici,Plesu,Soros,Tel Aviv,WashingtonScolile înalte se mândresc că au și produc viziune. Că formează conducătorii lumii de mâine. Nu persoana ci societatea, nu imediatul ci perspectiva, nu mijloacele ci scopul, iată ce pretind ele că le-ar diferenția de abordările tradiționale. Bine - rău, moral - imoral, sunt în acest sistem de valori binoame...Blog politic si polemic