Scorul acestui articol
[Total: 154 voturi. Media: 4.9]

 

Precizare
Cuvântul tagmă a căpătat, în timp, o conotație peiorativă.
Nu cu acea conotație îl voi folosi eu aici, ci cu sensul său original:
„Tagmă: Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiaÈ™i categorii profesionale sau sociale”.

 

Când o tagmă este amenințată din interior cu distrugerea esenței sale, este foarte greu, dacă nu imposibil, să fie salvată din exterior. În această situație critică mi se pare că au ajuns acum, la noi, doua categorii profesionale și una socială: corpul juridic și corpul medical, pe de o parte, tineretul pe de altă parte.

Neîncrederea românilor în justiție aproape că atinge apogeul. Abuzurile scandaloase făcute de DNA „“ Kovesi în perioada sa de armă politică experimentală, încurajarea din exterior a unor metode și personaje care nu au nimic de-a face cu ideea de dreptate și cu etica profesională, au scindat tagma magistraților în două. Unii care doresc menținerea mecanismelor unui sistem corupt, care pentru ei înseamnă putere și privilegii, alții care pledează pentru revenirea la normalitatea deontologică și încearcă să sprijine mersul în această direcție cu argumente de doctrină profesională și cu bună credință.

Disputa celor două tabere în jurul desființării SIIJ este o mostră a acestei scindări care, în esență, are toate conotațiile unui război de independență. Niște subjugați încearcă să se elibereze, iar înrobitorii lor fac orice pentru a nu-i scăpa de sub cizmă.

Cum se poate vedea, intervențiile societății civile (și aceasta scindată) nu au atâta forță încât să producă efecte decisive. Prin urmare bătălia se va tranșa în interiorul tagmei. Singurii care l-ar putea opri pe aventurierul Stelian Ion din dezlănțuirea sa teleghidată de gruparea Soros „“ Macovei sunt cei care funcționează nemijlocit în sistemul juridic: judecători, procurori, avocați, grefieri. Ei pot crea majorități care să tranșeze disputa, ei pot bloca sistemul din interior dacă poziția lor majoritară este nesocotită, ei pot demonstra dacă merită încredere sau dispreț din partea societății.

Lucrurile sunt asemănătoare și în lumea corpului medical. Pandemia a antagonizat societatea până acolo încât au apărut la suprafață destui nebuni care, de-a valma, să arunce cu pietre în medici și în ajutoarele lor în halate albe. Și aici, ca și în justiție, răul pleacă de la conducătorii tagmei și de la obedienta lor subordonare politică. Iar soluția, eradicarea acestui rău moral, nu poate veni din altă parte decât din interior. Când acești oameni remarcabili, cadrele medicale din România cărora le datorăm enorm în condițiile nebuniei pandemice și a haosului instituțional în care sunt obligati să lucreze, se vor ridica uniți să-și facă dreptate, nimic nu le va putea sta în cale. Își vor primi în regim de urgență drepturile restante, iar intangibilul lor ministru, cu toată pletora sa de consilieri habarniști, va zbura din post ca pleava la vânturarea grâului.

Cât despre tagma tinerilor”¦ aici mi se pare a fi lupta cea mai crâncenă și cel mai greu de câștigat.

Ca părinte de copii cu care mă pot mândri, care și-au făcut prin ei înșiși un rost onorabil în viată, ca profesor al mai multor generații de studenți plini de calități intelectuale și umane (studenți ai uneia dintre cele mai prestigioase universități din România), știu că tineretul de azi nu este în totalitate așa cum se vede el la televizor. Adică: superficial, rupt de istorie și de tradiții, gata să-și ardă pe rug bătrânii și nevoiașii.

Din păcate, Internetul, cu lumea lui virtuală și facilitățile lui de socializare prin însingurare, a făcut pe lângă mult bine și foarte mult rău. Iar răul principal a fost acela că a contribuit la diluarea masivă a discernământului individual. Și, prin ricoșeu, la creșterea vulnerabilității utilizatorilor săi în fața manipulărilor de tot felul.

Valorile tinerei generații pe care o vedem azi conducând aproape discreționar România au darul de a îngrozi. Pentru că ele derivă din instinctivitate, fanatism, negarea valorilor consacrate, intoleranță.

Valul acesta de juvenilitate necoaptă crede în subordonarea miraculoasă, prin simpla voință umană, a celor mai elementare legi ale naturii. Găinile să ouă de două ori pe zi pentru că ziua se poate înjumătăți prin jocuri de lumini și umbre pe calculator, oaia Dolly, clonata, să reprezinte modelul de replicare a profilului animalic perfect într-o lume standardizată, pentru că nimic din ce-a făcut Dumnezeu nu trebuie să fie considerat imuabil”¦ Asta, zic ei, ne-ar mărgini!

Înțelegeți anarhia spre care aceștia vor să ne conducă? Ce credință, ce familie, ce principii etice (acestea sunt”¦”limitative”), ce sentimente, ce empatie, ce ordine morală (aceasta este”¦ „depersonalizantă”)? Ce cultură, ce educație, ce atâta atârnare de alte timpuri și inerții? Să ne încredem doar în algoritmi și în perfecțiunea lor de a nu se abate de la un drum prestabilit și de a nu împrumuta nimic din afectul uman.

Nu vreau să devin patetic. Dar, în fața unei generații dominată de astfel de posedați cum sunt tinerii noștri demnitari care ne conduc de pe Facebook, patetismul poate avea efectul norului de tămâiei care vestește venirea Mântuitorului și îl alungă pe diavol.

Pentru că tot suntem în zodia virusurilor care atacă planeta, am convingerea că soluția împotriva acestor demenți care ne împig spre extincție trebuie să fie tot una de tip anticorpi.

Adică o rezistența venită din interiorul tagmei lor. O rezistență a tinerilor responsabili, cu discernământ, nevirusați încă de ideile îndobitocitoare ale extremismului de stânga deghizat în „corectitudine politică”.

Când masa adolescenților care încă mai citesc, mai simt uman, mai au respect pentru valorile naționale și nu se lasă prostiți de influențe globaliste manipulatorii va atinge un prag critic al condiției lor de salvatori, societatea se va putea înclina din nou spre normalitate.

Este o speranță de salvare. Nu știu cât de realistă, dar e bine că există și aceasta.

Nu vorbesc aici de salvarea noastră, cei percepuți de liderii actuali drept inutili, anacronici, povară socială ci de salvarea celor care azi, tineri fiind, sunt în pericol de a se trezi mâine vegetând într-un teritoriu care nu se va mai putea numi țară.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/03/inima.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/03/inima-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeextremism de stanga,Lumea Justitiei,lumea medicala,neomarxisti,tagme,tineretul roman  Precizare Cuvântul tagmă a căpătat, în timp, o conotație peiorativă. Nu cu acea conotație îl voi folosi eu aici, ci cu sensul său original: 'Tagmă: Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiaÈ™i categorii profesionale sau sociale'.   Când o tagmă este amenințată din interior cu distrugerea esenței sale, este foarte greu, dacă nu imposibil,...Blog politic si polemic