Scorul acestui articol
[Total: 166 voturi. Media: 4.9]

 

Prostia se plăteşte!

Când, imediat după parlamentare, Preşedintele s-a repezit să declare fudul că exclude orice formă de participare a PSD la guvernare, şi-a tăiat, practic, toate punţile de negociere cu USR – PLUS. Le-a dat acestor fanatici supăraţi pe Dumnezeu un cec în alb pentru a demola ţara după bunul plac al iconoclastiei lor.

Acum simte pe pielea lui dimensiunile gafei. Dezlănţuiţi în a obţine prin şantaj tot ce înseamnă nevoile lor de grotă, oamenii lui Barna – Cioloş sunt într-un permanent asalt asupra a ceea ce ne susţine ca naţie: istorie, limbă şi cultură. Pe Fecioara Maria au transformat-o într-o “mamă surogat”, pe Mihai Eminescu l-au făcut agentul lor electoral, sărmanii acestei ţări sunt analfabeţi funcţional care ar trebui făcuţi săpun iar protestatarii de azi, care sunt replica în oglinda a celor din 10 august, s-au transformat subit din “tineri frumoşi şi liberi” în “huligani şi fascişti”.

Rămas aproape fără partid (căci liberalii săi au fost totalmente reduşi la tăcere de şantajul cu ruperea alianţei practicat de prea lacomii lor parteneri de guvernare), Klaus Iohannis a început să audă şi în somn refrenul lui Traian Băsescu adaptat la prezent: “măi Wernere, nici nu ştii, cât de mic începi să fii”.

Şi cum să nu se zvârcolească de furia neputinţei când nu are cu ce să-i înmoaie pe impertinenţi? Când nu îi poate ameninţa că există soluţie la guvernare şi fără ei, dacă sar prea mult calul. A fost prins într-o capcană şi, în consecinţă, trebuie să lase impresia că e solidar cu toate prostiile şi inabiltăţile lor. Pe care, până la urmă, chiar le va şi deconta.

Într-adevăr, devine din ce în ce mai mic, de la o zi la alta. Rolul său se reduce tot mai mult la acela de pompier de serviciu pus să stingă stropşeala, cu limbi de foc, iscată între haştagişti şi liberali. Din care, fără excepţie, haştagiştii cad mereu în picioare, iar el cade la mijloc.

Orban s-a lămurit că pe sas l-au cam lăsat genunchii şi a decis să ducă pe cont propriu lupta pentru menţinerea la preşedinţia partidului. Câţu, în brambureala lui structurală, scheaună bezmetic în stânga şi-n dreapta, ba spre gafele lui Vlad Voiculescu şi Claudiu Năsui, ba spre propunerile de numiri ale lui Orban, ba spre tampoanele de temporizare de la Cotroceni. Nu cutează, însă, să-şi înfigă colţii în nimeni, de teama să nu şi-i rupă.  Deocamdată dă credit macacului din el şi o ţine langa pe gargară zgomotoasă şi pe echilibristică de junglă.

Până la urmă,din toată degringolada asta de la vârful ţării, se vede că tactica lui Ciolacu dă rezultate. Pasiv, neconflictual, soporific, Ciolacu a reuşit să-şi lase adversarii fără ţintă. Cât PSD era în ring, la bătaie, toţi cei din guvernarea de azi aveau un element comun, care-i unea: ura faţă de duşmanul unic. PSD, Dragnea, Dăncilă… ce ţinte minunate, ce excepţionali coagulanţi de energii politice!

Acum, că PSD e moleşit de plăcerea de a contempla din opoziţie, pe timp de pandemie, agonia guvernanţilor şi deruta lui Klaus Iohannis, aceştia bâjbâie năuci în căutarea duşmanului unificator. Au atâta putere, atâta frustrare de revărsat, şi le-a dispărut tocmai ţinta asupra căreia să se năpustească.  Impasul acesta al haidamacilor bătăuşi lăsaţi fără obiectul muncii îmi aminteşte de geniala scenă a boxului jucată de Charlie Chaplin în “Luminile oraşului”. Revedeţi-o cu această ocazie. Nu veţi regreta!

Pe Klaus Iohannis nu fierberea străzii îl îngrijorează azi cel mai tare ci faptul că nu mai poate rosti singurul discurs care îl făcuse să pară că ar avea, cât de cât, un plan politic: discursul anti – PSD! Acum este complet debusolat. Ce să mai spună poporului? Cu ce să-i mai inflăcăreze pe alde Dide, Chirilă, Ceauşescu, Marius Manole, Mălin Bot şi restul suflătorilor în tromboane, cărora “ciuma roşie” le-a dat un sens în viaţă?

Sunt multe semne că Titanicul lui Iohannis a început să ia apă. Unul dintre cele mai elocvente, dar şi cel mai recent, este festivitatea organizată pentru cei 100 de ani împliniţi de Institutul Cantacuzino.

În plină agravare a pandemiei, când limita locurilor disponibile la ATI a fost depăşită, când protestele cuprind peste 70 de mari oraşe ale ţării, când scandările cu “DEMISIA” au ajuns la porţile Palatului Cotroceni, distinsul domn Iohannis nu a avut altă idee mai bună decât să-şi organizeze o grandioasă ceremonie de ridicare pe piedestal, cu fanfară, cu imn, cu gardă de onoare, cu tot protocolul cuvenit, de regulă, unor evenimente excepţionale.

Doar în momente de istorice realizări sau de mare slăbiciune oamenii politici simt nevoia unor astfel de  glorificări.

În care din aceste două situaţii să se fi aflat Klaus Iohannis?

Să decidă fiecare!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/04/Titanic.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/04/Titanic-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeceremonie Institutul Cantacuzino,gafe Vlad Voiculescu,guvernarea PNL USR,Iohannis santajat,scufundare Titanic  Prostia se plăteşte! Când, imediat după parlamentare, Preşedintele s-a repezit să declare fudul că exclude orice formă de participare a PSD la guvernare, şi-a tăiat, practic, toate punţile de negociere cu USR – PLUS. Le-a dat acestor fanatici supăraţi pe Dumnezeu un cec în alb pentru a demola ţara după...Blog politic si polemic