Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Citesc „Scrisoare din penitenciar” a lui Bogdan Popovici, publicată azi în Cotidianul, și constat că logica binară a devenit în ziua de azi facultativă.
Fie următoarele 2 propoziții:
A: sistemul penitenciar din România își încalcă grosolan propriile regulamente și nesocotește drepturi fundamentale ale omului (recunoscute și deținuților);
B: sistemul penitenciar din România funcționează corect, în limitele fixate de lege.
Domnul Bogdan Popovici, condamnat în polifonicul (și cacofonicul) dosar „Trofeul Calității” semnalează, după doi ani de detenție, niște abuzuri monstruoase la care sunt supuși el și soția sa, arestați în același timp dar executându-și pedeapsa in închisori diferite. În esență, domnia sa formulează propoziția A, aducând în scrisoarea transmisă presei argumente revoltătoare privind sălbăticia unui sistem recluziv și nicidecum cu valențe educative și de recuperare în folosul societății cum se pretinde.
Domnul Popovici nu a mai rezistat și, împins de exasperare, a luat un bolovan și a aruncat cu el într-unul din multele geamuri care-l izolează de societate. Gest urât, este? Nu se face așa ceva, să te plângi opiniei publice, mai ales când porți pe umeri anatema unei condamnări definitive. Cine, dacă nu justiția, ar merita respect mai mult decât orice altceva în România de azi. O Românie în care procurorii sunt prezentați societății cu aure manufacturate în atelierele de fabricat idoli de la Holywood, în care sentințele Curții Supreme au fost ridicate la rang de subiect tabu mai ceva decât evangheliile apocrife.
Tocmai de la înălțimea unei astfel de intangibilități la care justiția română levitează, sub regimul Băsescu, mai ceva decât hologramele cu ozeneuri lansate pe Internet, te-ai aștepta de la ea (de la justiție) ca atunci când i se aduc acuzații de gravitatea celor pronunțate de domnul Popovici să explodeze, pur și simplu, în dezmințiri pe cât de vehemente tot pe atât de argumentate și convingătoare.
O propoziție de tipul B ar fi minimum de ripostă necesară la geamul spart de bolovanul domnului Popovici. O repet: B: sistemul penitenciar din România funcționează corect, în limitele fixate de lege.
Și totuși justiția, prin gurile ei (de foc), tace. S-a pronunțat când a fost cazul, o dată și bine, nu are rost să se coboare (dă ea de înțeles) la a polemiza cu pușcăriașii.
Să ne întoarcem însă la logica binară: adevărat sau fals. Din două una: sau A este adevărată și atunci B este falsă, sau invers.
Dacă B ar fi adevărată (ceea ce ar trebui să se întâmple într-un stat pretins „de drept”, cu o justiție pretins „independentă” și respectând neabătut legea) atunci nu ar fi nimic mai simplu decât să se demonstreze acest adevăr. Sec, cu documente oficiale, cu articole de lege, cu fapte consemnate în registrele penitenciarelor. Să se demonstreze că lucrurile nu stau în modul oribil și, repet, sălbatic, în care le prezintă domnul Popovici, ci au fost păstrate în matca normalității, cum scrie la regulamente și prin codurile de conduită.
Accept că perversul sistem băsist de justiție (DNA, CSM, ICCJ) nu are niciun interes să facă gesturi în favoarea prezentării adevărului în toată mascarada de proces supranumită „Trofeul Calității” și, deci, accept că este dispus să încurajeze orice mârșăvie pentru ca Năstase, Popovici și toți cei care ar putea vorbi pe tema asta să fie ținuți cu căluș cât mai mult timp. Mă întreb însă ce-l împiedică pe Ministrul Justiției care, chipurile, nu este complice nici cu Morar, nici cu Kovesi, nici cu Livia Stanciu, nici cu Monica Macovei, să declanșeze verificarea unor acuze atât de grave aduse unor instituții din subordinea sa directă?
Mi-e teamă că pasivitatea lui Robert Cazanciuc se înscrie printre simptomele aceluiași anesteziant ce i-a fost injectat lui Victor Ponta atunci când a semnat pactul de coabitare cu Traian Băsescu și, mai târziu, când a negociat cu acelaș, numirea procurorilor. Altă explicație nu pot găsi condamnabilei lipse de reacție a autorităților vizate la acuze ce fac trimitere la Auschwitz, Dachau, Birkenau, Guantanamo.
Suntem în situația evidentă a logicii binare AvB (sau A este adevărată sau B este adevărată). Dacă A este adevărată atunci, apelând la logica formală, Cazanciuc și cei care l-au pus acolo sunt complici cu Morar, Livia Stanciu și Băsescu la asasinatul moral asupra familiei Popovici. Dacă B este adevărată atunci A este falsă și datoria elementară a celor în drept este să demonstreze imediat că a compara sistemul penitenciar din România cu Auschwitz și Guantanamo nu are niciun temei.
Îi rog pe adepții teoriei „bine le face” să se pună doar pentru o clipă în situația descrisă de domnul Bogdan Popovici în scrisoarea sa adresată presei. Reabilitare nu înseamnă exterminare. Și nici plata unei vinovății nu înseamnă automat condamnare la temniță grea sau la moarte. Pentru că, altfel, toate pedepsele ar trebui să fie de la acest nivel în sus.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Auschwitz,Birkenau,Bogdan Popovici,Cotidianul,CSM,Curtea Suprema de Justitie,Dachau,Daniel Morar,DNA,Guantanamo,Holywood,Laura Kovesi,Livia Stanciu,Monica Macovei,penitenciar,trofeul calitatii,Victor PontaCitesc 'Scrisoare din penitenciar' a lui Bogdan Popovici, publicată azi în Cotidianul, și constat că logica binară a devenit în ziua de azi facultativă. Fie următoarele 2 propoziții: A: sistemul penitenciar din România își încalcă grosolan propriile regulamente și nesocotește drepturi fundamentale ale omului (recunoscute și deținuților); B: sistemul penitenciar din România...Blog politic si polemic