Scorul acestui articol
[Total: 3 voturi. Media: 3]

Au trecut peste 2000 de ani de atunci, de la lecția despre nemurire predată pământenilor de Iisus Hristos.
„Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând”…
Omorârea morții folosindu-te de moarte reprezintă o formă de negare a negației:
non(nonA)=A sau
uciderea morții ucigătoare de viață=viața.
Dar, oare, la care viață se refereau scripturile? La viața de 100 de ani de pe pământ sau la viața fără de margini din ceruri?

„Și celor din morminte viață dăruindu-le!”
A văzut cineva, de atunci, morți din morminte invadând străzile, reluîndu-și zbuciumul de dinaintea răposării, prelungindu-și chinul școlarizării pământești? Nu. Pentru că sălașul vieții de după moarte este altul (nu neapărat altundeva) decât cel pe care îl putem sesiza acum, cu simțurile noastre.

Ceea ce Hristos s-a străduit să predice și să exemplifice pe înțelesul tuturor, taina vieții eterne, nemurirea sufletului omenesc, au făcut mai târziu și unii oameni de știință, altfel însă, mai ermetic, mai pentru inițiați.

Teoria stringurilor încearcă să unifice, într-o singură ecuație existențială, legile infinitului mare (Teoria relativității a lui Albert Einstein) cu legile infinitului mic (Teoria cuantică a lui Schrodinger și Dirac). Atomul își pierde rolul de particulă elementară fiind înlocuit, la temelia a tot ceea ce există, cu un filament energetic vibratil, de miliarde de ori mai mic decât el, numit string.

Teoria stringurilor este o bijuterie eminamente matematică, o formă a abstractului de a naște real. Este ca o ființă cu semne vitale, alcătuită însă nu din materie ci doar din ecuații și simboluri matematice. Iar pentru această ființă, condiția de a exista cu adevărat, de a fi omologată de logica umană este acceptarea unui univers cu 11 dimensiuni.
Ați auzit bine: nu 4 dimensiuni ca acum (x,y,z,t), nici 5 sau 20 sau 1000. Nu! Precis 11 dimensiuni, pentru ca teoria stringurilor să se împace cu propria sa ontologie!

Unde oare se desfășoară, se rafinează, se împlinește viața aceea, fără de moarte, pe care ne-o vestea Iisus Hristos? Nu cumva într-una din cele 7 dimensiuni noi despre existența cărora garantează cu propria ei viață teoria stringurilor?

Este vorba de dimensiuni care nu sunt situate în alte galaxii, la milioane de ani lumină de planeta pământ ci sunt aici, acum, amestecate cu cele 4 învățate de noi la geometrie și fizică, mângâindu-ne în fiecare clipă cu atingerea lor, așa cum ne mângâie nevăzutele (dar incontestabilele) unde audio – video de care suntem inundați, ce fac posibile radioul, televiziunea, telefonia mobilă etc.

V-ați gândit vreodată că totul, trecut, prezent, viitor, strămoșii noștri, urmașii noștri, noi înșine în diverse faze ale procesului de spiritualizare, tot ce ne putem imagina, există simultan, nemijlocit, în chiar aerul pe care-l respirăm? Că, de fapt, asta încearcă să ne spună Iisus Hristos cu fiecare celebrare a Paștilor?

Poate că, dacă am reflecta mai mult la cele neînțelese decât la cele ce ne sunt servite pe măsura lenei noastre de a gândi, am deveni mai liberi și mai apropiați de menirea pe care o purtăm în noi.

Contele de Saint GermainEditorialeAlbert Einstein,dimensiuni ale universului,Dirac,Iisus Hristos,Inviere,negarea negatiei,Pasti,Schrodinger,scripturi,Teoria cuantica,teoria relativitatii,teoria stringurilorAu trecut peste 2000 de ani de atunci, de la lecția despre nemurire predată pământenilor de Iisus Hristos. 'Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând'... Omorârea morții folosindu-te de moarte reprezintă o formă de negare a negației: non(nonA)=A sau uciderea morții ucigătoare de viață=viața. Dar, oare, la care viață se refereau...Blog politic si polemic