Scorul acestui articol
[Total: 3 voturi. Media: 3]

Au trecut peste 2000 de ani de atunci, de la lecţia despre nemurire predată pământenilor de Iisus Hristos.
“Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând”…
Omorârea morţii folosindu-te de moarte reprezintă o formă de negare a negaţiei:
non(nonA)=A sau
uciderea morţii ucigătoare de viaţă=viaţa.
Dar, oare, la care viaţă se refereau scripturile? La viaţa de 100 de ani de pe pământ sau la viaţa fără de margini din ceruri?

“Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”
A văzut cineva, de atunci, morţi din morminte invadând străzile, reluîndu-şi zbuciumul de dinaintea răposării, prelungindu-şi chinul şcolarizării pământeşti? Nu. Pentru că sălaşul vieţii de după moarte este altul (nu neapărat altundeva) decât cel pe care îl putem sesiza acum, cu simţurile noastre.

Ceea ce Hristos s-a străduit să predice şi să exemplifice pe înţelesul tuturor, taina vieţii eterne, nemurirea sufletului omenesc, au făcut mai târziu şi unii oameni de ştiinţă, altfel însă, mai ermetic, mai pentru iniţiaţi.

Teoria stringurilor încearcă să unifice, într-o singură ecuaţie existenţială, legile infinitului mare (Teoria relativităţii a lui Albert Einstein) cu legile infinitului mic (Teoria cuantică a lui Schrodinger şi Dirac). Atomul îşi pierde rolul de particulă elementară fiind înlocuit, la temelia a tot ceea ce există, cu un filament energetic vibratil, de miliarde de ori mai mic decât el, numit string.

Teoria stringurilor este o bijuterie eminamente matematică, o formă a abstractului de a naşte real. Este ca o fiinţă cu semne vitale, alcătuită însă nu din materie ci doar din ecuaţii şi simboluri matematice. Iar pentru această fiinţă, condiţia de a exista cu adevărat, de a fi omologată de logica umană este acceptarea unui univers cu 11 dimensiuni.
Aţi auzit bine: nu 4 dimensiuni ca acum (x,y,z,t), nici 5 sau 20 sau 1000. Nu! Precis 11 dimensiuni, pentru ca teoria stringurilor să se împace cu propria sa ontologie!

Unde oare se desfăşoară, se rafinează, se împlineşte viaţa aceea, fără de moarte, pe care ne-o vestea Iisus Hristos? Nu cumva într-una din cele 7 dimensiuni noi despre existenţa cărora garantează cu propria ei viaţă teoria stringurilor?

Este vorba de dimensiuni care nu sunt situate în alte galaxii, la milioane de ani lumină de planeta pământ ci sunt aici, acum, amestecate cu cele 4 învăţate de noi la geometrie şi fizică, mângâindu-ne în fiecare clipă cu atingerea lor, aşa cum ne mângâie nevăzutele (dar incontestabilele) unde audio – video de care suntem inundaţi, ce fac posibile radioul, televiziunea, telefonia mobilă etc.

V-aţi gândit vreodată că totul, trecut, prezent, viitor, strămoşii noştri, urmaşii noştri, noi înşine în diverse faze ale procesului de spiritualizare, tot ce ne putem imagina, există simultan, nemijlocit, în chiar aerul pe care-l respirăm? Că, de fapt, asta încearcă să ne spună Iisus Hristos cu fiecare celebrare a Paştilor?

Poate că, dacă am reflecta mai mult la cele neînţelese decât la cele ce ne sunt servite pe măsura lenei noastre de a gândi, am deveni mai liberi şi mai apropiaţi de menirea pe care o purtăm în noi.

Contele de Saint GermainEditorialeAlbert Einstein,dimensiuni ale universului,Dirac,Iisus Hristos,Inviere,negarea negatiei,Pasti,Schrodinger,scripturi,Teoria cuantica,teoria relativitatii,teoria stringurilorAu trecut peste 2000 de ani de atunci, de la lecţia despre nemurire predată pământenilor de Iisus Hristos. “Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând”... Omorârea morţii folosindu-te de moarte reprezintă o formă de negare a negaţiei: non(nonA)=A sau uciderea morţii ucigătoare de viaţă=viaţa. Dar, oare, la care viaţă se refereau...Blog politic si polemic