Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Ieri am fost la tenis, pe Arenele BNR. Ca la picnic. Soare, verdeaţă, muzică în pauze, fete decapotate expuse de băieţii însoţitori precum Rolls Royce-ul de colecţie al lui YTI, pentru plăcerea ochilor şi atât, bere, sandwichuri, hot-dogs.
Nu puteau lipsi murăturile. În lojele oficiale însă, nu la bufet. După ani buni l-am revăzut, live, pe Nicolae Văcăroiu. Bine conservat, cu o coamă sură intactă, brăzdată de aleile paralele ale dinţilor groşi de pieptene de frizer înmuiaţi în briantină. Domnul Văcăroiu era însoţit de Florin Georgescu, de la BNR, posesorul unei cefe la care chiar şi o cămaşă numărul 50 nu poate fi purtată decât desfăcută la primii nasturi. Nici nu s-au aşezat bine pe scaune cei doi că lângă ei s-a înfiinţat să le facă conversaţie, chiar şi în timp ce pe teren Dimitrov înjura în caractere slavone aşii supersonici ai lui Vesely, Titi Hărădău. Din categoria vestigiu în reabilitare. Braţele lui funcţionau ca adevărate săgeţi indicatoare de dirijat privirile curioşilor: colo-n dreapta, Ilie şi nea Ţiri (gogonelele de brend ale turneului); şi mai în dreapta, ”Mihaela, dragostea mea” cu însăşi dragostea lui, nedezlipiţi şi albi ca mănunchiurile unei conopide printre bronzaţi morcovi – rozetă.
De nicăieri şi-a făcut apariţia Sebastian Vlădescu, fost ministru de finanţe. Şi-a găsit de lucru într-o lojă aflată la doi paşi de loja cu tripleta deja pomenită Văcăroiu, Georgescu, Hărădău. Vlădescu mima că se întreţine cu un tinerel necunoscut (mie) dar, în realitate, trăgea neobosit cu coada ochiului spre cei trei de care, ostentativ ca o sirenă de ambulanţă, tânjea să fie băgat în seamă. Efort neîncununat de succes până la ieşirea mea din emisie. Ce m-a surprins însă la Vlădescu, despre care tabloidele scriau pe vremea gloriei sale ministeriale că avea înclinaţii de fustangiu (nu cu el se zice că fugise nevasta lui Boureanu, acel mare tupeist portocaliu pe care l-a înghiţit între timp decorul?) era ţinuta şleampătă, burdihanul răsfrânt peste centură şi bronzul gitan, suspect de natural.
Două cârteli şi despre amfitrionii turneului.
Ilie Năstase, care s-a prezentat într-un super-sacou ce l-ar face gelos şi pe Albert de Monaco, se încăpăţânează să încremenească în imaginea de hagiograf al pletelor sale. Plete care, între timp, şi-au pierdut şi din pigment şi din desime şi din şarmul de ambasador al unui nonconformism juvenil. Un sexagenar care îşi recunoaşte vârsta cu seninătate şi simţul firescului se poate numi un onorabil bărbat matur. Când însă ideea anilor din spate îl crispează, când îi dă brânci să se maimuţărească de parc-ar fi cu vreo 30 mai crud în calciul oaselor, nu merită alt calificativ decât acela de caraghioasă murătură narcisiacă, de frate în penibil cu Mihai Constantinescu ori Benone Sinulescu.
Un cu totul alt gen de murătură ne propune însă Ion Ţiriac. El este un fel de imagine peste timp a verzei murate: un excelent companion de opulenţă culinară, de viaţă bună, de rafinament al cutei şi ridului. Preferă puţină cocârjeală la început, o flocăraie rasputiană pe pomeţi, pentru a-şi permite, la momentul intimităţii, revelaţii reconfortante pentru toţi participanţii.
Dar m-am luat cu vorba şi era să uit de platoul cu murături mucegaite ce m-a determinat să scriu, acum, sub un astfel de titlu: este vorba de trupa de la B1TV şi reţetele sale de propagandă cu cianură. Asta cu “Tu ce faci, fă, Doina, aici”? se dovedeşte atât de evident falsificată (un nevinovat “f” în locul originarului “m”) încât privind către Turcescu, Pora, Mircea Marian, Tapalagă nu te poţi abţine să întrebi: “murături” sau “furături”?

Contele de Saint GermainEditorialeAlbert de Monaco,Andreea Pora,Arenele BNR,B1TV,Benone Sinulescu,Florin Georgescu,Ilie Nastase,Ion Tiriac,Mihai Constantinescu,Mircea Marian,Nicolae Văcăroiu,Robert Turcescu,Rolls Royce,Sebastian Vladescu,Titi HaradauIeri am fost la tenis, pe Arenele BNR. Ca la picnic. Soare, verdeaţă, muzică în pauze, fete decapotate expuse de băieţii însoţitori precum Rolls Royce-ul de colecţie al lui YTI, pentru plăcerea ochilor şi atât, bere, sandwichuri, hot-dogs. Nu puteau lipsi murăturile. În lojele oficiale însă, nu la bufet. După...Blog politic si polemic