Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În România, după ultima tentativă de suspendare a lui Traian Băsescu, discursul public despre justiţie a devenit de o ipocrizie scandaloasă. Preşedintele, în zbaterea lui de a nu se duce la fund, s-a agăţat disperat de paiul justiţiei, construind teza conform căreia USL doreşte să-l demită pentru a pune mâna pe justiţie şi a-şi proteja penalii. Occidentul s-a acroşat de această explicaţie improvizată şi mincinoasă deoarece, pe de o parte, vedea astfel pusă mai temeinic pe tapet tema corupţiei endemice din România şi, pe de altă parte, primea un bun pretext de a ţine antidemocratic la putere un lider anacronic dar contributor cu voturi preţioase la zestrea PPE.
O adevărată pavăză cerberică s-a ridicat după aceea pentru apărarea libertăţii şi independenţei unor instituţii de forţă din zona justiţiei care, în realitate, numai libere şi independente nu erau. Trei capete, cu trei limbi de foc (SUA, UE, Traian Băsescu) au început să inducă la nivelul presei, populaţiei, clasei politice, ideea că justiţia din România este un fel de fecioară neprihănită pe care nimeni nu are voie să o atingă cu comentarii negative, suspiciuni, critici. S-a creat astfel  o psihoză, un fel de ameninţare a păcătuirii cu justiţia prin anatemizare şi  excomunicare din lumea statului de drept.
Că justiţia română de azi e rea de muscă şi nicidecum fată mare o demonstrează numeroase “coincidenţe”, într-un singur sens, urmare a cărora şnapani notorii precum “regele” Blejnar, “prinţesa” Udrea, “bulibaşa” Videanu şi însuşi Scaraoţchi “imobiliarul” sunt în afara oricăror scheme serioase de inculpare, în vreme ce “denunţătorul” Chiţoiu, “instigatorul” la vot Dragnea, “poetul” Vosganian sunt cu un picior în Rahova.
Nu m-aş strădui mai mult să justific de ce vorbesc despre justiţia română de azi ca despre o codoaşă. Cine nu observ,ă nici nu are pentru ce citi aceste rânduri.
Cine însă observă, este rugat să mediteze la o întrebare având în centru justiţia: rolul binelui este să o demaşte şi să o schimbe sau să i se ploconească şi să o prezinte drept ceea ce nu e.
La ultimul meu articol de pe acest blog @Johnson propune un raţionament de bun simţ, împărtăşit de mulţi:
“Antonescu a imbracat deja haina de Presedinte ! El vorbeste acum pentru anul 2015 cand Justitia va trebui sa functioneze la capacitate maxima pentru ca multe procese vor fi atunci chiar daca el va fi sau nu la Cotroceni.Nu poti avea un dublu limbaj, acum unul “contra” …..peste nici un an unul “pentru” !
Aş fi de acord cu acest raţionament dacă aşa zisul limbaj dublu ar urma să se refere la acelaşi lucru. La aceeaşi justiţie. Dar asta, Doamne fereşte, ar presupune că justiţia de “peste un an” ar rămâne aceeaşi cu cea de azi. Adică una militarizată, cu procurori barbari, teleghidaţi politic, cu complete la ÎCCJ numite de un om cu caracter abject, alese de bunul plac al abjecţiei acestuia.
Nici nu vreau să mă gândesc la o astfel de posibilitate. Sper că această încrengătură de trepăduşi  cu telecomandă, de asasini moral la ordin, va fi destrămată deîndată ce marele combinagiu va fi decuplat de la butoane.
Ca să ne vindecăm, trebuie mai întâi să recunoaştem boala.  Ori tocmai asta cer politicienilor responsabili de azi. Să recunoască putreziciunea la vârf a sistemului de justiţie, s-o demaşte şi să propună tratamente curative.
Cred că liberalii şi Crin Antonescu nu ar face niciun serviciu dreptăţii şi aspiraţiei spre normalitate cocoloşind abuzuri în loc de a le denunţa.
Nu va fi vorba de niciun limbaj dublu dacă va avea curajul să spună că justiţia de azi este una profund coruptă, să militeze pentru îndreptarea ei iar atunci când, într-adevăr,  va deveni liberă şi imparţială, să îşi modifice discursul într-unul respectuos şi protector.

Contele de Saint GermainEditoriale@Johnson,“bulibaşa” Videanu,“instigatorul” Dragnea,“poetul” Vosganian,“prinţesa” Udrea,“regele” Blejnar,cerber,Chiţoiu,Crin Antonescu,ICCJ,justitie,justitie rea de musca,PPE,Scaraoţchi “imobiliarul”,SUA,UEÎn România, după ultima tentativă de suspendare a lui Traian Băsescu, discursul public despre justiţie a devenit de o ipocrizie scandaloasă. Preşedintele, în zbaterea lui de a nu se duce la fund, s-a agăţat disperat de paiul justiţiei, construind teza conform căreia USL doreşte să-l demită pentru a pune...Blog politic si polemic