Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


(Acest comentariui a fost postat la editorialul lui Vlad Stoicescu din EVZ, intitulat “Faptele omenesti ale maestrului Ion Cristoiu”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/faptele-omenesti-ale-maestrului-ion-cristoiu-922685.html)

 

Pentru unii istoria este ca o oglindă. Privesc în ea trecutul şi au impresia că li se restituie viitorul. Ori de câte ori se iveşte prilejul, fac o submersiune în tenebrele ei, ca într-un ritual spiritist, iar când revin de-acolo sunt mai grei cu nişte răspunsuri. Că aceste răspunsuri se vor dovedi valabile sau nu pentru momentul t+1, nici nu mai contează. Important e că axa timpului şi-a suspendat, în onoarea lor, vreme de-un flash, sensul unic şi asta le îndestulează orgoliul îndată ce devine ştire.

Pe aceştia nu i-aş numi istorici ci mici traficanţi de istorie la frontiera între ieri şi mâine.

 

Istoricii sunt altceva. Sunt reţele complexe de comunicare, cu infrastructură, cu destinaţie marfă sau călători (adică evenimente sau oameni), cu proceduri şi baremuri măsurabile, cu ierarhii, orare şi trasee prestabilite.  Un aspirant la Clubul Istoricilor Adevăraţi (abreviat neîntâmplător CIA) nu va fi acceptat ca membru doar pe bază de listă de lecturi  şi interpretări personale de citate. El va trebui să probeze respect pentru adevăr, disciplină şi bunăcredinţă în trafic (fie acesta de informaţii sau între factori de influenţă), apetenţă moderată pentru promovarea propriului eu, viziune integratoare.

 

La niciunul dintre aceste ultime atribute domnul Ion Cristoiu nu este promovabil. De-asta nu-l consider nicidecum istoric în sensul mare al cuvântului. Da, îi place să citească istorie şi să apeleze la ea ori de câte ori poate trage un folos personal din asta însă, pentru accesul în CIA, nu este suficient.

În raport cu Istoria, domnul Ion Cristoiu rămâne, aşa cum am definit în primul paragraf, un mic traficant de frontieră, între ieri şi mâine.

 

Deferenţa dlui. Vlad Stoicescu faţă de “un istoric de talia lui Ion Cristoiu” este una pur retorică. Vorbim de un retorism la două capete, digerabil atât de admiratorii dlui. Cristoiu (care vor fi gata să accepte tale quale inserţiile de linguşeală), cât şi de criticii acestuia (care vor sesiza conturata undă de ironie în spatele fiecărei plecăciuni, devenită caricaturizantă prin lipsa ostentativă de amplitudine).

 

Recursul la istorie este, pentru Ion  Cristoiu, un truc intelectualist.

 

Uneori, ca în ultimele luni după schimbarea baricadei, acest recurs la istorie este folosit drept formă de evaziune. Neputând comenta actualitatea, din motive bine ştiute de dânsul iar de noi doar bănuite (vezi cazul Groşan), IC îşi umple rubricile cu plonjeuri plicticoase în guvernări revolute, cu dublu beneficiu pentru sine: mai pune un pătrăţel de poleială peste coclita sa imagine de istoric şi confirmă, prin non combat, pactizarea contra linişte cu puternicii zilei.

 

Alteori, ca în cazul Zelea Codreanu şi Imnologie naţional – creştină,  recursul la istorie este folosit de IC ca vehicul de readucere în prim plan a propriei efigii. Să nu ne facem a uita că IC s-a dedicat cu devoţiune, mai ales după revoluţie, turnării micii sale fiinţe în impunătoare calapoade de vedetă. Este principala sa ambiţie antumă cu bătaie spre postumitate.

 

Notorietatea se revigorează la fel de eficient prin contrarierea cititorilor  cât prin seducerea lor. Importantă este generarea unui val cât mai mare de emoţie şi IC ştie bine asta.

“Să urle media de pericolul reînvierii legionarismului în România şi să mă pună pe mine pe calul roib al întoarcerii revanşarde, dacă doreşte!” pare a îndemna puţin peltic dar deloc ultragiat “maestrul”.

 

Dacă domnul Stoicescu ar fi citit în această cheie “rechizitoriul” căruia îi dă replica, ar fi înţeles că singurul pe care-l bagă-n seamă Ion Cristoiu cu acest rechizitoriu este chiar Ion Cristoiu. Cu ochii înroşiţi de pulberea şmirgheluirii la propriul monument şi rugându-se pentru cât mai multe şi zgomotoase contestări, cu audienţe cât mai mari.

 

Contele de Saint GermainCrochiul de martiPolemiceCorneliu Zelea Codreanu,editorial EVZ,imnuri national - crestine,Ion Cristoiu,legionari,traficant de istorie,Vlad Stoicescu(Acest comentariui a fost postat la editorialul lui Vlad Stoicescu din EVZ, intitulat 'Faptele omenesti ale maestrului Ion Cristoiu', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/faptele-omenesti-ale-maestrului-ion-cristoiu-922685.html)   Pentru unii istoria este ca o oglindă. Privesc în ea trecutul şi au impresia că li se restituie viitorul. Ori de câte ori...Blog politic si polemic