Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Prin societatea românească zburdă de-o vreme fără lesă, băgând lumea-n sperieți, un rottweiler È™i un pitbull.
Cel care i-a dresat să atace la ordin È™i feroce, după propria croială, a fost Traian Băsescu. Când dresajul a fost gata, le-a dat drumul printre inamici, să facă prăpăd. Unul cu punga de bani la gât, să se ranforseze cu televiziuni de È™tiri È™i cu acoperiți pentru misiuni speciale, altul cu cătuÈ™e-n dinți, să imobilizeze È™i să umilească.

Nu, nu vreau să scriu o fabulă. Opresc comparația aici. Toată lumea È™i-a dat seama despre cine vorbesc. Esența este că Traian Băsescu le-a dat respectivelor instituții nu numai putere ci È™i intangibilitate. Asta pentru că, în lipsa lui de viziune, a fost preocupat doar de prezentul său de preÈ™edinte muÈ™chiulos. Crease o armă ce-i hrănea demența puterii discreționare È™i asta îl făcea să se simtă bine, să uite de consecințele pe termen lung. „žJos mâinile de pe justiție, justiția are întotdeauna dreptate, deciziile ei sunt sacrosancte, nu se comentează, nu se pun la îndoială, se execută întocmai È™i fără crâcnire”. A creat o adevărată psihoză cu aceste sloganuri, a indus sentimentul culpabilității în oricine cuteza să ridice sprânceana la vreo sentință mai dubioasă. SRI È™i DNA, secondate de CCR, ÎCCJ, ANI au devenit un fel de Panteon instituțional. Căruia ii dedica periodic discursuri „“ apoftegmă, căruia se închina mai ceva decât bancnotei de 500 EURO.
Acum, când nu mai este preÈ™edinte, îÈ™i dă seama È™i el de greÈ™eala făcută. Mai mult, o recunoaÈ™te È™i o deplânge. „žSRI nu dă socoteală nimănui”. Corect. „žDNA instrumentează È™i politic”. Corect. „žSRI È™i DNA au ajuns două instituții extrem de puternice care au scăpat oricărui control”. Corect.

În aceste condiții ce face noul preÈ™edinte, Klaus Iohannis? AceleaÈ™i greÈ™eli, se pare, ca È™i Traian Băsescu. În numele luptei anticorupție girează în alb SRI È™i DNA. Dă apă la moară ideii că dintre cele trei puteri ale statului există una, cea judiciară, deasupra celorlalte. Care, după bunul plac, poate da iama în parlament (puterea legislativă), poate decima guvernul (puterea executivă) dar căreia nimeni nu-i poate face nimic atunci când greÈ™eÈ™te, pentru că nu există cu adevărat organisme care să o verifice È™i să-i demaÈ™te eventualele erori.

Este de notorietate că aÈ™a zisele instrumente instituționale de verificare È™i control ale SRI È™i DNA, respectiv Comisia Parlamentară de Control al SRI È™i Consiliul Superior al Magistraturii sunt, în prezent, niÈ™te deghizamente de tot râsul È™i de tot penibilul ale celor pe care ar trebui să le controleze. Recentul simulacru de anchetă asupra lui Florian Coldea, după denunțul Elenei Udrea, ar trebui să devină cel mai puternic argument pentru schimbarea din temelii a respectivei comisii. Cât despre vigilența È™i obiectivitatea CSM ce să mai vorbim? A plătit cineva pentru milioanele de euro cu care a fost penalizat statul român la CEDO din cauza abuzurilor unor magistrați ce s-au crezut È™i se cred atotputernici?

Marea eroare pe care preÈ™edintele Klaus Iohannis e pe cale de a o comite este acceptarea unei ipoteze sanctificatoare pentru un organism cât se poate de laic. Ipoteza este: justiția are întotdeauna dreptate.

Nu! Justiția NU ARE ÎNTOTDEAUNA DREPTATE! Justiția este făcută de oameni, nu de sfinți È™i, prin urmare, preia în genă, în ADN È™i bunele È™i relele speciei. Printre care acela că omul este supus greÈ™elii.

Chiar dacă am închide ochi la realitatea că regimul Băsescu a plantat intenționat lichele în anumite posturi cheie, tocmai pentru a le manevra cu mai mare uÈ™urință, chiar dacă ne-am face că nu înțelegem cum de au putut ajunge după gratii persoane ca profesorul Mencinicopschi, tot rămâne adevărul de necontestat că orice om, chiar È™i un procuror, chiar È™i un judecător, chiar È™i neintenționat, poate greÈ™i.

Deci JUSTIÈšIA POATE GREȘI. Asta este ipoteza corectă. Să terminăm cu ipocrizia născută din complexul de țară mică, din ruÈ™inea de a fi percepuți ca un neam de infractori, că pentru noi justiția ar fi mai sfântă (pardon de formulare) decât pentru alții.

Domnul preÈ™edinte Iohannis È™i-a început mandatul cu o frază memorabilă: „žjustiția nu trebuie să se considere o supraputere în stat”. A fost rostită È™i atât. Nici cea mai mică urmare nu s-a văzut. După care, tras de mânecă probabil, a intrat exact în retorica lui Traian Băsescu de sanctificare a unui uriaÈ™ cu apucături mai degrabă de monstru decât de Gulliver.

AÈ™ putea să accept (deÈ™i nu sunt de acord cu ele, în principiu) presiunile făcute de preÈ™edinte asupra parlamentului de a-È™i exercita doar într-o direcție prerogativa constituțională privind aprobarea SAU NU a urmăririi penale a unor parlamentari. AÈ™ accepta chiar È™i laudele discutabile aduse ÎCCJ cum că această instituție, dând pe-afară de judecători cu naÈ™u-n suflet, care a funcționat È™i încă funcționează ca un pluton de execuție sub comanda SRI + DNA, ar lucra MULT È™i BINE. Le-aÈ™ accepta dacă aÈ™ vedea, pentru echilibru, un început de reformare, prin debăsificare, a instituțiilor cheie din justiție: DNA, ÎCCJ, CSM, Inspecția Judiciară. În acest sens, însă, preÈ™edintele nu miÈ™că nici măcar un deget.

După neinspirata declarație că nu va grația pe nimeni condamnat definitiv pentru corupție, demonstrând nu doar un nebănuit apetit pentru demagogie È™i populism dar È™i o incapacitate de a înțelege ponderea imprevizibilului în viața de zi cu zi, domnul preÈ™edinte Iohannis pare a se îndrepta vijelios spre o nouă miÈ™care tranÈ™antă care să-l lege È™i mai abitir de mâini È™i de picioare. Mai are puțin È™i va folosi (dacă nu o fi făcut-o deja, fără ca eu să fi aflat) exact lozincile sforăitoare ale lui Traian Băsescu despre justiție: „žjustiția are întotdeauna dreptate”, „žnimeni să nu se atingă de justiție”.

În momentul în care va face aceste afirmații, Klaus Iohannis va deveni instantaneu sclavul de vitrină al colecționarilor de capete Coldea È™i Kovesi. Atât aÈ™teaptă aceÈ™tia, ca noul preÈ™edinte, ca È™i vechiul, să-È™i bage singur gâtul în È™treang È™i să spună cu gura lui că justiția (adică ei) are întotdeauna dreptate. Nimic, niciun recurs după aceea, la orice abuz comis de această justiție asupra lui, nu va mai fi credibil. PreÈ™edintele va fi condamnat, de onoarea respectării propriului cuvânt prea uÈ™or dat, la tăcere È™i acceptare.

Poate că în culisele Cotrocenilor sunt deja conÈ™tientizate capcanele pe care eu le semnalez aici È™i riscurile privind cedarea fără voie, de către preÈ™edinte, a suveranității funcției sale. Poate că există deja un plan de intervenție, un grafic de a aduce justiția în matca ei democratică. Asta înseamnă de a-i lăsa forța È™i libertatea necesare unui proiect de eradicare a corupției de asemenea anvergură dar È™i de a-i impune rigori obligatorii de responsabilitate, nedepăÈ™irea raporturilor stabilite constituțional cu celelalte puteri ale statului.

Ceea ce se vede acum în societate este instaurarea unei atotputernicii. Se arestează pe bandă rulantă, din toate structurile, sub pretexte pe cât de nobile pe atât de contestate. Toți rivalii binomului SRI + DNA la prim-planul vieții politice din România sunt ciupiți la prestigiu È™i autoritate. Pe lângă clienții de rutină, Parlament, Guvern, Administrații Locale, au apărut la rampă È™i intangibilele, până mai ieri, CCR È™i ANI. În logica asta ar trebui să urmeze la rând ÎCCJ È™i Parchetul General. Ca să se È™tie, dacă încă nu e clar, cine e jupânul!

Contele de Saint GermainEditorialeANI,apoftegma,CEDO,Coldeea,CSM,DNA,Elena Udrea,Gulliver,ICCJ,Inspectia Judiciara,Klaus Iohannis,Kovesi,Panteon,Parchetul General,pitbull,rottweiler,SRIPrin societatea românească zburdă de-o vreme fără lesă, băgând lumea-n sperieți, un rottweiler È™i un pitbull. Cel care i-a dresat să atace la ordin È™i feroce, după propria croială, a fost Traian Băsescu. Când dresajul a fost gata, le-a dat drumul printre inamici, să facă prăpăd. Unul cu punga de...Blog politic si polemic