A-mbătrânit şi CTP…
De două săptămâni Cristian Tudor Popescu are emisiune la DIGI24. Vineri seara.
Vestea m-a bucurat. Îmi aminteam dialogurile sale mai vechi cu Andrei Pleşu, apoi cu Emil Hurezeanu şi-mi ziceam că va merita. Omu’ nu e prost deloc iar combinaţia dintre smuceala contondentă a caracterului său unghiular şi potoleala de var stins a interlocutorilor fitilişti şi nuanţişti năştea uneori, ca la dulceaţa de caise, delicii.
După prima emisiune, cea de vinerea trecută, m-am abţinut să comentez. Rămăsesem cu un gust amar cauzat, culmea, de acreală. Acreala protagonistului. Mi-am zis că o fi fost tracul debutului, lipsa meciurilor în picioare, neacomodarea cu ridicătorul la fileu. Căci domnul Prelipceanu nu dăduse semne că ar ambiţiona mai mult decât să adreseze nişte întrebări prestabilite.
Aseară, însă, m-am lămurit. Emisiunea are un format de prudenţă. Nu se asumă riscul spontaneităţii. Temele sunt pregătite de-acasă până la virgulă şi puncte puncte… Domnul CTP vine cu comentariile puse-n pagină ca pentru “bun de tipar”, iar domnul Prelipceanu e cu mima. Când camera e pe domnia sa, parcă ar face o traducere pentru surdo-muţi a ceea ce se discută în studio.
Am mai remarcat un aspect. Pentru a introduce o notă de individualizare stilistică, un soi de amprentă plastică a unicităţii, CTP ţine să-şi pigmenteze apariţiile cu câte o expresie sau imagine memorabilă. Acest lucru, în sine, nu e rău. Denotă preocupare, respect faţă de audienţă. Deranjant devine însă când expresia memorabilă a fost anterior repetată de atâtea ori încât efectul scontat, de fior apreciativ, se transformă într-un lung căscat de plictiseală.
Un exemplu foarte la îndemână: “kak izvestno, după cum se ştie”. Folosit de nenumărate ori de CTP în editoriale şi comentarii la minut, a fost introdus cu gravitate de rit şi în prima emisiune de la DIGI24, producând mai degrabă reacţii compasive decât voluptăţi demonstrative.
În emisiunea de aseară, momentul artistic pe care CTP ni l-a pregătit de acasă a fost, de fapt, o manipulare nefericită având ca pretext pe zeiţa dreptăţii – Themis. Folosită ca agent de influenţă de către cei de la DNA, sub formă de nouă siglă a instituţiei, Themis este înfăţişată cu un paloş şi o balanţă. Pentru CTP balanţa este un accesoriu minor, “ca un felinar”; în schimb paloşul este coborât direct din Matei Evanghelistul care spune, în versetul 34: “n-am venit să aduc pacea ci sabia”!
Adică, să priceapă amatorii de gablonzuri sub formă de amulete religioase că justiţia înseamnă, în primul rând, măcel.
Anchilozat şi mizantrop – iată imaginea pe care mi-a lăsat-o CTP aseară. Când totul se blochează în certitudini despre cât de mizerabili sunt semenii şi cât de strălucitoare cătuşele, când nu mai ai resurse pentru nuanţe şi îndoieli, nu înseamnă deloc că ai devenit mai înţelept, nici că eşti mai credibil. Poate însemna că ţi-a secat izvorul de emolienţi ai inimii, că ţi s-au ancrasat sinapsele, că rigor mortis ţi-a luat în primire sufletul, râzându-şi de trupul tău pe care îl lasă, încă, să se bâţâie ca şi cum ar trăi.
CTP, în forma de mortificare spirituală în care ni s-a înfăţişat aseară, m-a dus cu gândul la apostolii Statului Islamic. Pentru care prezumată e vinovăţia iar justiţie înseamnă un paloş retezând beregăţi.
Probabil că grimasele lor de sadică satisfacţie, după încă un act de dreptate făptuit ca la abator, nu diferă prea mult de rictusul sardonic afişat de CTP când comenta protestele unora cum că DNA nu ar respecta drepturile omului: “dar ei, când băgau mâinile până la cot în bugetul ţării, în banii noştri, până la urmă, se gândeau la drepturile noastre”? Adică legea talionului, iată spre ce a evoluat logicul nostru crucişător de media, în vreme ce se declara adeptul modernizării societăţii, al statului de drept, al respectării democraţiei şi drepturilor omului.
Singurul moment în care chipul i s-a iluminat de o aşchie de simţire umană a fost când a venit vorba despre filmul “Aferim”. Acolo, în ficţiunea ecranului, în lumea umbrelor de fotografii mişcate, se simţea şi el bine.
Marin Preda îşi deschide unul dintre romane spunând: “primul lucru pe care-l face un ţăran când ajunge la Bucureşti este să caute alţi ţărani”. Parafrazându-l, aş zice şi eu cu gândul la inconsistentul CTP de aseară: “singurul loc în care se simte bine o umbră este printre alte umbre”.
Comentarii prin Facebook:
Super scriere si buna in viata.
Nu stiu de ce iti mai bati capul cu boul asta (CTP) conte …recent CTP spunea ca nu crede ca Basescu stia cu ce se ocupa madam Udrea si pestele ei Cocos (care i-a bagat-o in pat securistului ca sa poata lua comisioane de milioane de euro- nota bene). Ca sa sustii asa ceva trebuie sa fii fie cel mai cretin ziarist din emisfera nordica fie sa ai misiunea (securistica) de a prosti oamenii in fata, may be both…
Oricum, ipochimenul imi aminteste de un persornaj de film: “Captain Windmark” din serialul FRINGE (spoil alert!!!), “observatorul” (un “observator” din Fringe e un personaj chel (sic!) venit din viitor, dintr-o civilizatie care a dus la apogeu logica si calcul probabilistic, eliminand complet emotiile si sentimentele din viata lor. ..) care a capatat “sentimente” intrand in contact cu oamenii secolului XX)
“I Believe You Call It Hate” :
https://www.youtube.com/watch?v=-Y2QbGT-gbg
Fiecare aparitie a lui CTP e doar o revarsare de ura, resentimente si frustrari in locul unei analize reci, argumentate si logice…
CTP este insusi “Capitanul Windmark” desprins din pelicula serialului Fringe pentru a ne tortura, la fel cum Basescu e “piratul Iaurta Chioru” iesit dintre paginile Levantului pentru a ne distruge ca natiune…
În schimb, când totul se blochează în certitudini despre cât de mizerabili sunt DNAul și judecătorii şi cât de nevinovați și cinstiți sunt politicienii care ne conduc de 25 de ani, când nu mai ai resurse pentru nuanţe şi îndoieli, ci doar siguranța unei justiții viciate și corupte, iată carevasăzică ce înseamnă tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
Aferim!
Tu cu cine te cerți?
Las-o ca macane. Daca aveam parte de justitie adevarata acum n-am mai fi avut tot circul acesta. Problema nu e de ce-i aresteaza pe unii, ci de ce-i evita pe altii? Daca nu pricepi roaga-ma si-ti desenez…
Domnule Conte
Acu pi buni… pe linga calitati mai ai si lipsuri… iar pe langa lipsuri mai ai si pagube!
Cred ca esti invidios pe acest CTP, supranumit si crucisatorul (spre deosebire de incrucisatorul, care e altul) ziaristicii romanesti… sau spargatorul, adica sparge totul cu carena. Cu ce te deranjeaza, domle, ca omul-trening, acest Fantomas-de-la-miezul-noptii, acest Robocop cu cap-de-poliuretan, are un cuvant decisiv in toate cele, in ”tot ce misca-n tara asta, raul, ramul, dusmanit vei fi de toate, fara a prinde chiar de veste”? Expert de mrca in politica interna (basista, mai apoi pesedista, evident), in cea externa (antiamericana, evident), in cinematografie (doctorat, evident), in literatura (SF, evident), in sport (tenis, evident), in sexualitate (feminina, evident), in religie (anti BOR, evident), in deontologie (a altora, evident), in ziaristica (nici nu mai zic, evident), si in general in orice care nu tine de meseria lui (automatica, evident) pentru care poporul a platit ca sa-l scoleasca, sa-i fie util candva.
Intrucat presupun ca omul nu are de gand sa mai profeseze vreodata meseria pentru care tara a investit in el, sesizez public DNA, ANI, ICCJ, ANAF etc sa-l aresteze preventiv pe 99 de ani si sa-i ceara sa-si platesca datoriile fata de stat. Evident! hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis
Da, fericita comparatia cu apostolli Statului Islamic. Acest Savaronola ateu, a fost tot timpul un Taliban sadea, de-o ipocrizie cumplita…In topul celor mai detestati jurnalisti ai mei, el ocupa de departe locul I…Bravo lui, il merita din plin.
Vineri seara, Digi24, CTP si Nicolae Prelipceanu. Suna interesant.
Cosmin Prelipceanu. Varianta mea era mai buna.
Ce incepe cu Dimi 24 n-are cum sa sune interesant….cauta si tu Zoltan Tzepari si E.Kovesi (da, exact ex-ul dnei cu acelasi nume azi)..mai baga si un AVO la cautare…
sincer nu am vazut emisiunile cu CTP, nu prea servesc Digi 24, nu cred ca CTP mai poate produce ceva nou sau socant, omul are o logica de fier si o duritate de otel, tocmai ultima poate sa-i creeze probleme in unele judecati, in sensul afirmarii unui soi de fanatism si ignorarii nuantelor si pierderii partiale a umanitatii, justitia e facuta de oameni care pot gresi intentionat sau nu, daca te prosternezi in fata ei ca in fata unui idol ai dat-i in bara cu judecata de valoare, din nefericire asistam la o manipulare grosolana, ca din cauza unor corupti si hoti nu am trai noi bine, din pacate mai consistenta este contributia prostiei conducatorilor la marasmul societatii decat a hotiei, la care am putea adauga si contributia unor factori externi (lacomia corporatiilor de exemplu), dar si a unor tare de ordin cultural (mosteniri fanariote sau balcanice), exista o admiratie sau cult al smecheriei sau descurcaretului prin orice mijloace, nu prea le avem cu educatia si munca, nici cu moralitatea nu stam grozav, fata de legi si autoritatea publica a existat intotdeauna un usor dispret sau desconsiderare, in schimb romanul e petrecaret, visator si naiv.
Am vazut si eu cateva minute. Colonelul Popescu nu a imbatranit, e de-a dreptul mort.