Scorul acestui articol
[Total: 819 voturi. Media: 4.8]

 

Ce-ți mai rămâne de făcut în puținele momente de conÈ™tientizare a iminenței dezastrului? Să devii bigot ori ateu, să amuțeÈ™ti ori să urli, să te resemnezi ori să sfidezi fatalitatea?

Cum să accepți ca român instruit (aÈ™a se recomandă fanaticii lui susținători), ca român patriot (atribut despre care dânÈ™ii nu scot o vorbă), ca român cu respect pentru identitatea națională (concept revolut, tataie, mai emancipează-te oleacă!)  să acorzi încă un mandat de preÈ™edinte unei drone ruginite, blocată în rânjet, cu softurile virusate È™i termenul de folosință expirat, precum Klaus Iohannis?

Și totuÈ™i accepți! Unii acceptă! De ce? Pentru că au fost luați în posesie! Pentru că, fără să-È™i dea seama, au ajuns prinÈ™i, fără scăpare, în capcană. Sub un control total È™i nemilos.

De ani buni se experimentează pe popoare mici un soi de hipnoză în masă. Nu prin forța ochilor ci prin magnetismul ecranului. Al computerului, al telefonului mobil. Internetul a preluat rolul mediumului care-ți pătrunde nestingherit în creier prin intermediul acestor interfețe, amagindu-te că te lasă să alegi, când, de fapt, îți dictează implacabil.

Prin tehnici de comunicare specializate în propagandă È™i manipulare te dirijează cum vrea el, te duce cu precizie matematică exact unde îÈ™i propune, fără să ai măcar habar de felul în care ți-a fost subtilizat discernământul. Te-a făcut dependent de el ca de cel mai puternic halucinogen.

Ce se întâmplă acum în România este unul dintre cele mai neruÈ™inate È™i grave atentate la fibra națională, la ceea ce, de la începuturile noastre etnice, ne-a particularizat È™i ne ține împreună.

Disoluție, aneantizare, asta ni se pregăteÈ™te. Și nu doar nouă ci tuturor țăriÈ™oarelor pigmee, cu pretenții de suveranitate, de care se împiedică goliații momentului.

Toți cei vizați de planul de pulverizare a micilor patrii clasice conÈ™tientizează pericolul; însă doar unii, foarte puțini È™i considerați cam dilii È™i antieuropeni, au curajul de a demasca în gura mare tentativa de siluire la care sunt supuÈ™i sistematic È™i au patriotismul de a încerca să i se opună.

Să nu invocăm Turcia, pentru că ea are tradiție de imperiu! Dar Ungaria, dar Polonia? Nu învățăm nimic de la ele? Că se poate spune NU unor tentative cinice de încălecare, că se pot negocia ferm, demn È™i profitabil pentru țară parteneriate, tratate, înstrăinări de resurse, politici de găzduire a imigranților, participări în teatre de război?

Rămâi mut în fața tupeului È™i ticăloÈ™iei unor ariviÈ™ti politici ca Ludovic Orban sau RareÈ™ Bogdan care, în ciuda abuzurilor antinaționale È™i gafelor de analfabetism politic ale preÈ™edintelui Iohannis, îl preaslăvesc neîncetat pe acesta È™i îi dauresc discursurile de tinichea.

România nu are preÈ™edinte. Are un administrator comod, infatuat È™i cu un evident retard de reacție la orice ar cere mobilizare intelectuală, inițiativă creatoare, liber arbitru, devotament patriotic.

Discursul lui Klaus Iohannis, mai ales acum când este amplificat È™i de meschine interese de campanie electorală, răneÈ™te, otrăveÈ™te È™i dezbină. Practic, a devenit de neascultat. Omul nu a fost în stare în cinci ani, în ciuda criticilor È™i ironiilor venite de peste tot, nici măcar să se dezbare de rostirea psalmodiată È™i neromânească (mă refer la cadență, accente, intonație), de imobilismul de ventriloc al feței, de rânjetul gol de afect propriu manualelor stomatologice.

Să mi se dea un exemplu, doar unul, de proiect cu impact major pentru România în care preÈ™edintele Iohannis s-a implicat plenar, s-a bătut, a negociat la sânge, a opus rezistență hegemoniei sfidătoare a partenerilor noÈ™tri strategici. L-a văzut cineva suflecându-È™i mânecile pentru a pune umărul la ridicarea MCV-ului abuziv, ori la intrarea României în Schengen, ori la eliminarea vizelor pentru SUA? A miÈ™cat măcar un deget pentru negocierea în favoarea României a primirii de refugiați, pentru a se opune planului germano – francez a unei Uniuni Europene cu două viteze È™.a.m.d.?

Nu-l interesează! Nu-i pasă! Nu È™tie, nu poate, nu vrea! Este inexistent, în conÈ™tiința liderilor marilor puteri, ca factor de luat în considerare. Este, practic, o dronă! De aceea îl È™i susțin. La el funcționează perfect telecomanda. Nu are sentimente de niciun fel (cu atât mai puțin patriotice), nu invocă principii cardinale de guvernare, nu creează probleme. Omul ascultă, execută, linge mâinile care îi intind oscioare È™i se bucură să fie lăsat în leneveala lui funciară.

Un astfel de personaj, teleghidat din afara hotarelor, ne-a fost menit pentru următorii 5 ani. Cu el la cârmă, România va fi aproape sigur aneantizată. Dar nu-i nimic, yesmenii lui jubilează. Lor le va fi bine, chiar dacă, la sfârÈ™it, nu vor mai avea, propriu – zis, o țară. Ce contează? Și fragmentele de țară sunt acceptabile dacă se contabilizează unde trebuie.

Restaurația statului paralel, revenirea oculților deghizați în civili justițiariÈ™ti au înflorit deja. În curând vor da È™i roade. Secția Specială va fi desființată, Laura Kovesi va conduce Parchetul European È™i ne vom bucura din nou, din plin, de binefacerile republicii procurorilor. AÈ™teptăm noi poziții influente pentru Monica Macovei È™i pentru Cristi Dănileț È™i, în guvernul ce îl va avea ca premier pe Ludovic Orban, nu ne îndoim că va străluci din nou, la justiție, Raluca Prună.

Acesta nu este un mesaj defetist. Este strigătul dinaintea inevitabilului dezastru.

După care  va urma trezirea la realitate, ruperea hipnozei, purgatoriul È™i, poate, dacă vom mai avea cu ce, regăsirea identității naționale.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/09/Romania-sfasiata.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/09/Romania-sfasiata-150x146.jpgContele de Saint GermainEditorialealegeri prezidentiale,aneantizarea Romaniei,desfiintarea Sectiei Speciale,drona,Klaus Iohannis,premier Ludovic Orban,presedinte telecomandat,restauratia statului paralel  Ce-ți mai rămâne de făcut în puținele momente de conÈ™tientizare a iminenței dezastrului? Să devii bigot ori ateu, să amuțeÈ™ti ori să urli, să te resemnezi ori să sfidezi fatalitatea? Cum să accepți ca român instruit (aÈ™a se recomandă fanaticii lui susținători), ca român patriot (atribut despre care dânÈ™ii nu...Blog politic si polemic