Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Se împlineşte în curând o lună de la alegerea lui Klaus Johannis drept preşedinte al României. O ţară ruptă în două încearcă să găsească puncte de confluenţă între curentul anti-Băsescu şi curentul pro-Johannis. Acest deziderat national întâmpină însă mari dificultăţi. Prooroci din ambele tabere, îngheţaţi în logica electorală a lui “ori-ori”, interpretează fiecare pas al noului preşedinte prin prisma prejudecatilor proprii. Lupta pentru influenţă se simte peste tot. Politicieni, presă, segmente ale societăţii civile caută să se poziţioneze de la început, tranşant, la polul pe care îl consideră cel mai potrivit intereselor proprii. Judecă totul în termeni de magnetism, de învingere a forţelor de semn opus şi nicidecum de armonizare socială.
“Intelectualii lui Băsescu”, în buna lor tradiţie oportunistă şi sectară, s-au aliniat să semneze o scrisoare deschisă pentru a-i cere preşedintelui Johannis un semn că e gata să-i preia ca bunuri de inventar de la predecesorul său. Mai rău decât cadriştii ceauşişti, cu o aroganţă de primă cadână, îl declarau persona non grata pentru postul de consilier la Cotroceni pe ştersul Dan Mihalache, un politician de rangul doi care nu a fost niciodată implicat în malversaţiuni sau alte mişculaţii scandaloase. Tocmai insignificanţa de pana acum a personajului contestat demonstrează că demersul acestor închipuiţi ciceroni de neam nu a fost nici pe departe un gest izvorât dintr-o nobilă grijă de ţară. Au încercat şi ei marea cu degetul, sperând că ifosele lor îşi vor găsi un nou cititor de “Cărtărăscu” să-i oblăduiască.
Doar că, surpriză, au dat de un teuton cu armură, căruia nici prin cap nu i-a trecut să se lase impresionat de testul lor, cu arătătorul ridicat imperativ.
Un alt test la care Klaus Johannis a răspuns contrariind multe aşteptări a fost prima sa luare de poziţie în raport cu justiţia. Spunând în stilul lui, răspicat, că “justiţia nu este o supraputere”, a mai demontat o prejudecată hrănită cu zel în campania prezidenţială de contestatarii săi. Cum că el nu ar fi altceva decât un continuator docil al vânătorii de vrăjitoare declanşate de Traian Băsescu prin intermediul DNA şi un umil executant al voinţei americanilor de a-şi face mendrele de justiţiari prin România. Mai mult chiar, pe aceeaşi temă spinoasă a dat un semnal că nu are de gând să tolereze DNA ca stat în stat. Propunând cooptarea procurorului general în CSAT dovedeşte limpede că vrea, astfel, să reinstaureze ordinea firească de autoritate la nivelul parchetelor. Adică procurorul general să fie superiorul de fapt al procurorului şef al DNA şi nu invers.
Ar mai fi şi alte teste la care Klaus Johannis a fost nevoit să răspundă în aceste prime săptămâni de mandat. La unele a răspuns bine, la altele rău – calificativul depinde foarte mult de poziţia evaluatorului. Dar asta contează mai puţin, mult mai puţin decât efectele spectaculoase şi protestele pe care răspunsurile sale le-au generat în rândul trupelor active pe scena politică.
După teste şi proteste!
Cea mai spectaculoasă răsturnare mi se pare aceea privind atitudinea televiziunilor de ştiri faţă de comportamentul noului preşedinte. Antena 3, care l-a lapidat pur şi simplu pe Johannis în campania electorală, începe să-l accepte, ba chiar să-l laude. În oglindă, B1TV i-a devenit în ultimele zile un critic virulent, principalul contestatar. Şi politicienii dau semne de repoziţionare. Mulţi pedelişti de-ai lui Blaga comentează nu tocmai favorabil elanurile de personalitate şi independenţă ale celui pe care consideră că ei l-au făcut preşedinte. Ce să mai vorbim de Monica Macovei care, îmbătată (… de procentele feisbuciste ale primei ei candidaturi, desigur) şi nestăpânită şi despletită, s-a năpustit la beregata neamţului mai ceva ca o walkirie.
Principalul test de forţă şi determinare pentru acest început de mandat mi se pare însă că de-abia acum urmeaza pentru Klaus Johannis. El constă în numirea sau nu a unui nou şef la SRI.
Se ştie că SRI, alături de DNA, reprezintă principalele bastioane de control şi influenţă ale administraţiei americane în România. Este deci aproape subânţeles că vor fi presiuni foarte mari, din această direcţie, ca şeful SRI să nu fie schimbat.
Pe de altă parte George Maior (alături de Florian Coldea) au fost 10 ani pilonii lui Traian Băsescu în, printre altele, infernala poliţie politică pe care acesta a făcut-o pe pielea oponenţilor săi (şi nu numai). E de presupus că pe aceşti oameni îi leagă secrete şi fidelităţi indestructibile.
A-l păstra pe George Maior la comanda celui mai important serviciu de informaţii ar fi echivalent, pentru Klaus Johannis, cu acceptarea unui foarte periculos cal troian în edificiul institutional şi administrativ pe care îşi propune să-l plaseze sub semnul lucrului bine făcut.
Prin George Maior şi Florian Coldea, stafia lui Băsescu va putea bântui nestingherită prin toate cotloanele administraţiei Johannis, alimentându-şi cu muniţie inepuizabilă setea de şantaj şi ticăloşii.
Dacă vrea să nu-şi încheie mandatul de preşedinte al României cu aceeaşi replica de tristă resemnare a lui Emil Constantinescu “m-au învins serviciile”, Klaus Johannis este obligat să aducă în fruntea SRI oameni noi, pentru care numele Băsescu sa nu reprezinte nici o ameninţare nici vreo mare iubire.

Contele de Saint GermainEditorialeAntena 3,B12TV,cartarescu,CSAT,Dan Mihalache,DNA,Emil Constantinescu,Florian Coldea,George Maior,intelectualii lui Basescu,Klaus Johannis,Monica Macovei,SRI,Vasile BlagaSe împlineşte în curând o lună de la alegerea lui Klaus Johannis drept preşedinte al României. O ţară ruptă în două încearcă să găsească puncte de confluenţă între curentul anti-Băsescu şi curentul pro-Johannis. Acest deziderat national întâmpină însă mari dificultăţi. Prooroci din ambele tabere, îngheţaţi în logica electorală a...Blog politic si polemic