Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Prăpastia dintre declarații și realitate este revoltătoare. „I love you” spune înlăcrimata obeză soțului infidel care nu mai are ochi pentru ea. „I love you too” răspunde secat de imaginație și plictisit de spectrul explicațiilor care se profilează masculul Alfa. Gândul lui este deja la camera de hotel în care-l așteaptă viața adevărată.
„Curtea Constituțională ne-a furat Referendumul de demitere a lui Băsescu!”. Astfel s-a tânguit suptul popor român spre stindardul libertății și democrației, Ambasada SUA la București, la vederea unui fals cât Capitoliul comis de prea onorabilul Augustin Zegrean. Falsul, botezat la vremea aceea Erată, fusese strecurat în Monitorul Oficial ca o mână ageră de borfaș în buzunarul cu portofel. Ambasada SUA nu doar că a tăcut chitic la șolticărie dar în zilele următoare a sforăit prin presă lozinci despre Curtea Constituțională la fel de caraghioase ca placa hârâită „I love you too”: „nici cu o floare să nu vă atingeți de această supremă instituție a statului de drept dacă vreți democrație adevărată”.
Ieri, același Augustin Zegrean acuza presiuni ale SRI asupra turmei sale. Amenințări de represalii la cutezanța instituției pe care o conduce de a fi respins pentru a doua oară legile Big Brother. Ați auzit vreo reacție din partea ventrilocilor Unchiului Sam în apărarea sacrosanctei CCR? Nici n-aveați cum. Pentru ei, ce a fost sfânt odată nu e sfânt pentru vecie.
Când CCR trișa în interesul lor de a-l ține pe Traian Băsescu președinte chiar disprețuind voința a 7.5 milioane de români revoltați dar mămăligoși, CCR trebuia apărată zdrăngănitor, invocând orice putea prosti frumos. De exemplu principii despre democrație și statul de drept. Acum, când CCR a decis să ia în serios apărarea drepturilor individuale ale românilor, opunându-se intrării cu bocancii în intimitatea utilizatorilor de Internet, adăpații din Potomac s-au înecat brusc cu un os de pălămidă. Nu doar că tac șmecherește dar tac și complice.
Complice cu cine?
SUA a colonizat în ultimii ani România prin intermediul unui mecler și a două instituții: Traian Băsescu, respectiv SRI și DNA. Cum meclerul a ieșit din scenă ca un simbol al corupției de clan, a rămas pe umerii celor două instituții conducerea din umbră a țării. Primul pas pe care l-au făcut, întru recuperarea influenței oculte pe care le-o asigurase până în urmă cu două luni meclerul lipsit de inhibiții, a fost asaltul pentru obținerea supremației de branșă. SRI a propus, nici mai mult nici mai puțin, comasarea tuturor serviciilor de informații din România, vreo 5 la număr, într-o singută entitate sub conducerea sa. Plus, ca imperativ de securitate, legile Big Brother. Nici DNA nu s-a lăsat mai prejos. Ce atâtea parchete în paralel și atâtea ierarhii? DIICOT își dă aere de independență și de aspirant la titlul de lider al luptei anticorupție? Repede cu Bica la pârnaie. CCR își permite să fie mai intangibilă și mai influentă decât jucăria doamnei Kovesi? Fuguța cu Greblă la interogatorii.
Să recapitulăm câteva dintre ultimele bijuterii de fățărnicie și dispreț față de români ale păpușarilor americani care trag de sforile SRI și DNA având impresia că nimeni nu le poate descifra adevărata față de coloniști aroganți, care îi consideră pe români niște ființe larvare și inepte.
Semne ale justiției libere și apolitice: dosarul Flota clasat, ginerele lui Băsescu scos basma curată, Elena Udrea nederanjată de DNA (ca și Blejnar, ca și Videanu), ministrul David arestat preventiv pentru o pretinsă faptă de acum 7 ani, judecătorul Greblă umflat cu mare pompă tot pentru păcate mai vechi decât numirea sa la CCR etc. etc. etc. Sunt clare taberele? Se poate numi justiție obiectivă această serie de culpabilizări unidirecționate?
Pe Greblă l-au lăsat în pace cu toate șpăgile primite în rochii și polițe RCA până când i-a enervat pe domnul Coldea și pe patronii lui transatlantici votând împotriva legilor Big Brother. Atunci, brusc, a urmat corecția exemplară. Nu doar ca să afle Greblă cine e jupân în țara asta ci și ca să vadă pisica cei care ar mai cuteza să facă pe orbii și să sufle în răspăr.
La capătul acestui șir de intimidări și lupte imorale pentru marcarea teritoriilor se află însă noul președinte al României, Klaus Johannis. Este posibil ca el să fi semnat deja pactul de coabitare (de fapt de îngenunchere) cu americanii. Mă face să mă gândesc la asta verdictul favorabil pe care i l-a dat ICCJ în cazul incompatibilității reclamate de ANI. Să nu fi fost la mijloc un târg? Greu de crezut! Altfel, americanii n-ar mai fi americani.
Dacă, însă, nu a semnat vreun pact, dacă vrea să nu fie înghițit de conjuncturi și conjurații, Klaus Johannis trebuie să știe să profite de valul de popularitate pe care se află la acest început de mandat. Să dea afară din cetatea instituțională toți caii troieni plantați acolo cu sârg și metodă de servicii, de americani, de Traian Băsescu. Dacă nu va face astfel, dacă nu-i va schimba pe Maior și Coldea de la SRI, pe Kovesi de la DNA și pe mulți alții din diverse poziții influente, va deveni, în foarte scurt timp, din președinte atotputernic doar un biet guvernator. Disprețuit atât de popor cât și de ocupantul yankeu. România a mai avut în ultimii doi ani, spre marea ei disperare și nefericire, parte de așa ceva. Să se repete istoria chiar atât de curând?

Contele de Saint GermainEditorialeAmbasada SUA la Bucuresti,Augustin Zegrean,Bica,Big Brother,CCR,Coldea,DIICOT,DNA,dosarul Flota,Elena Udrea,Klaus Johannis,Laura Codruta Kovesi,maior,ministrul David,Potomac,Sorin Blejnar,SRI,Toni Grebla,Unchiul SamPrăpastia dintre declarații și realitate este revoltătoare. 'I love you' spune înlăcrimata obeză soțului infidel care nu mai are ochi pentru ea. 'I love you too' răspunde secat de imaginație și plictisit de spectrul explicațiilor care se profilează masculul Alfa. Gândul lui este deja la camera de hotel în...Blog politic si polemic