Scorul acestui articol
[Total: 30 voturi. Media: 4.3]

 

 

Hotnews: RAPORT
Gradul de ocupare a penitenciarelor este de peste 151% /
Avocatul Poporului recomanda mai putine arestari preventive si eliberarea detinutilor care ar mai avea de stat 3 ani dupa gratii.

 

În aceste zile societatea noastră este lovită în moalele capului de o problemă pe care nu ştie nimeni să o rezolve: problema puşcăriaşilor şi a condiţiilor din penitenciare. Deşi nu se referă la pensii şi salarii, chestiunea e de maxim interes pentru toată lumea căci atinge un punct extrem de sensibil pentru etosul românului statistic: plăcerea de a privi la necazul altuia.

“Bine-i face”, “aşa-i trebuie”, “cine l-a pus”, “las’ să se sature”… reprezintă doar o mică parte din exclamațiile rostite cu sufletul plin de elan justiţiarist dar şi cu o vădită satisfacţie concurențială de mulţi dintre conaţionalii noştri acriți. Intrarea la puşcărie a unui demnitar sau cancerul care a dat peste vreun vecin antipatic sunt raportate ca un fel de succes personal. Precum şi moartea vreunei celebrităţi: “La ce i-au folosit banii şi gloria? Eu, de bine de rău, încă mai pot să beau o ţuică…”.

Se zice că DNA stă bine în sondaje. Păi d-aia! Ajunge românaşul nostru acasă, cocârjat de ziua grea de muncă, de şeful idiot şi de salariul mic, şi-l apucă disperarea când deschide frigiderul şi-i gol. Ar bea un gât de ţuică, să uite de toate, s-adoarmă mai repede, dar ţuica nu curge la robinet. Şi atunci, de lehamite, dă drumul la televizor. Acolo, un parlamentar e scos de la DNA cu cătuşe, un fost ministru e condamnat definitiv la 7 ani de închisoare cu executare…”Ţï-ai dracu’, că nu vă mai săturaţi…” zice el, molfăind o coajă de pâine şi brusc se simte mai bine. Mulţumesc, DNA!

Cei mai vehemenți împotriva borfașilor închiși sunt borfașii liberi. Care gândesc că jertfindu-i pe primii potolesc foamea de sânge a compatrioților și pot fura ei, mai liniștiți, în continuare. În plus, îi protejează și efectul de preaplin. Dacă închisorile sunt ticsite, vânătoarea de infractori se mai domolește, din lipsă de spațiu.

De aceea, luptătorii dezlănțuiți împotriva ideii de amnistie sau grațiere și aplaudacii lor de pe margine trebuie priviți cu mare circumspecție. Implacabili, nemiloși, setați pe exterminare, toți acești  cyborgi îi consideră pe deținuți o formă de ficțiune nocivă, ce trebuie eliminată cu orice preț din societate. Ficțiune, ca să nu-și încarce conștiința (?!) cu păcatul crimei. Căci uciderea unei ficțiuni nu e același lucru, din punctul de vedere al Codului Penal, cu uciderea unei ființe reale.

Problema despre care vorbeam la începutul articolului are un enunț simplu:

CEDO a condamnat România pentru supraaglomerarea din penitenciare și a amenințat, printr-o decizie pilot, că în caz de nerezolvare urgentă a acestei situații România va fi sancționată (conform declarației Ministrului Justiției Raluca Prună), cu plata unor despăgubiri de cca. 80 milioane euro anual.  Întrebarea este: ce soluții imediate are la dispoziție România pentru a evita plata acestor sancțiuni uriașe?

Răspunsul pare banal: supraaglomerarea poate fi rezolvată fie prin alocarea urgentă a unor noi spații de detenție sistemului penitenciar, fie prin reducerea numărului de deținuți sub limitele admisibile.

Prima soluție, conform spuselor diverșilor oficiali, ar necesita minimum 4 ani pentru a deveni operațională. Deci ar costa, pe lângă prețurile reale de construcție și amenajare a unor noi închisori, și cca. 320 milioane euro penalități la CEDO.

A doua soluție ar consta în adoptarea, în regim de urgență, a unei HG care să acorde, conform unor criterii bine stabilite, grațierea colectivă sau amnistierea unor categorii de deținuți care nu prezintă pericol social. Această soluție, nu numai că are acoperire legală dar a și fost propusă de Avocatul Poporului în concluziile raportului său, ca fiind singura soluție viabilă, pe termen scurt, care să răspundă și cerințelor CEDO și limitărilor bugetare ale statului roman.

Grațierea și amnistia se practică, periodic, în toate țările civilizate din lume. Criteriile de selectare a celor ce vor fi puși în libertate sunt, și ele, unele consacrate, ce pot fi luate în considerare fie câte unul, separat, fie în combinații de mai multe: respectivii deținuți să nu fie recidiviști, să nu fi comis delicte cu violență, să mai aibă de executat doar perioade scurte din pedeapsă (1-2 ani), să fi ajuns la vârste înaintate (peste 70 de ani), să fie diagnosticați cu boli incurabile, în stadii terminale etc.

Până și doamna Prună, într-un interviu acordat înainte de declanșarea marilor proteste din penitenciare, a trebuit să accepte (e drept, doar cu jumătate de gură) că dacă vrem să scăpăm de amenzile uriașe de la CEDO ar trebui să eliberăm pușcăriile de surplusul de deținuți.

Orice om normal, cu o minimă empatie pentru semenii săi ce sunt incarcerați în condiții de lagăr de concentrare, se întreabă de ce guvernanții români preferă să-și extermine deținuții în loc de a-i trata  după regulile unei minime umanități, precum în statele civilizate?

Eu, unul, nu am decât un singur răspuns: din cauza lui Dan Voiculescu, acest rău suprem al băsiștilor și al urmașilor lor! Orice-ar fi, DV nu trebuie eliberat în urma unor astfel de măsuri. Dacă privim la criteriile mai sus enumerate (mai puțin la ultimul), DV s-ar califica pentru eliberare nu doar în cazul fiecărui criteriu, luat în parte, ci și în cazul tuturor criteriilor, luate împreună. Or, această situație nu poate fi acceptată de Robespierre-iștii noștri! Mai bine plătim amenzile usturătoare la CEDO decât să îl eliberăm pe DV și cu o singură zi înainte de termen. Păi, după atâta luptă cu bonusurile acordate pentru cărțile scrise în pușcărie, să pierdem tot ce-am câștigat dând o amărâtă de amnistie?

Că DV e centrul problemei ne-o demonstrează și Dan Tapalagă și Monica Macovei și Raluca Prună și Laura Kovesi care trădează, cu fiecare ieșire publică, o fixație morbidă pentru acest personaj. Numele său și al Antenei 3 sunt pomenite de susnumiții ori de câte ori caută argumente pentru a explica revoltele din pușcării sau pentru a refuza ideea de grațiere și amnistie.

În termenii tocmai prezentați, eu am o soluție foarte simplă de propus umanistei doamne Prună (“umanistă” de la “drepturile omului”),  pentru ieșirea urgentă din impas: să se adauge noului Cod Penal următorul articol simplificator:

Articolul Prună: Toate pedepsele din prezentul Cod Penal vor fi înlocuite cu o pedeapsă unică, indifferent de infracțiune: condamnarea la moarte prin împușcare, cu executare în maximum o săptămână de la pronunțare.

Salvăm și amenzile de la CEDO, economisim și banii pentru noi penitenciare, scăpăm și de Dan Voiculescu (ceea ce, până la urmă, va fi câștigul principal) și, deloc neglijabil, relansăm și industria românească de armament.

Iar doamna Monica Macovei va avea din nou prilejul să iasă la geamul veceului și să aplaude în extaz.

Contele de Saint GermainEditorialeamenda CEDO pentru puscariile din Romania,amnistie,Avocatul poporului,Dan Tapalagă,Dan Voiculescu,gratiere,Hotnews,Monica Macovei,pedeapsa cu moartea,Raluca Pruna,Robespierre    Hotnews: RAPORT Gradul de ocupare a penitenciarelor este de peste 151% / Avocatul Poporului recomanda mai putine arestari preventive si eliberarea detinutilor care ar mai avea de stat 3 ani dupa gratii.   În aceste zile societatea noastră este lovită în moalele capului de o problemă pe care nu ştie nimeni...Blog politic si polemic